A venit timpul să facem cunoştinţă cu Slovenia. Sau, după cum ne îndeamnă afişele publicitare de la Tourist Info, să simţim Slovenia.

Intrarea în această mică ţară europeană am făcut-o dinspre Croaţia printr-un mic punct de frontieră aflat lângă oraşul croat Varazdin. Cei de la Poliţia de Frontieră s-au holbat îndelung la noi şi la portbagajul nostru, de parcă n-ar mai fi văzut maşini cu români. Şi ni s-au adresat în limba italiană.

Am dormit la o pensiune din satul Martjanci, aflată destul de aproape de graniţa cu Austria. De altfel cunoaşterea limbii germane e obligatorie dacă doreşti să te înţelegi cu cei de aici. Asta bineînţeles dacă nu preferi slovena.

Dar hai să vă spun câte ceva despre Slovenia:

Este una din cele mai mici ţări din Europa cu 20 000 kmp suprafaţă şi o populaţie ce depăşeşte cu puţin 2 milioane de locuitori. Cu toate aceastea, slovenii au cam de toate: munţi, câmpii, dealuri, ieşire la de Marea Adriatică. Slovenia a facut parte din Iugoslavia, fiind cea mai bogată şi mai dezvoltată dintre republicile federale: asigura cam un sfert din exporturile acesteia. Acum este membră a Uniunii Europene şi se afla şi în zona Euro.

Primul oraş vizitat a fost Maribor, al doilea oraş al ţării şi fosta capitală culturală europeană în anul 2012. Drumul este bine semnalizat, practic toate indicatoarele de trimit în zona centrală unde se află şi obiectivele de interes. După ce ne învârtim puţin cu maşina trecem podul peste râul Drava şi folosim parcarea unui mall. De acolo revenim pe jos în centru.

Facem rost de o hartă şi luăm la pas centrul vechi. Intrăm prima dată în basilica închinată Fecioarei Maria. Este o construcţie înaltă şi sobră din cărămidă roşie, cu două turnuri gemene. Interiorul are câteva sculpturi interesante dar şi picturi. Basilica este parte a unei mănăstiri franciscane.


De aici, în câţiva paşi suntem în Piaţa Libertăţii( Trg Slobode ). În mijlocul pieţei este un monument ciudat iar în spatele lui se afla tarabele comercianţilor. Astăzi sunt prezenţi aici negustori italieni ce ne îmbie să cumpărăm produse tradiţionale din Toscana.

 

Monumentul se cheamă Spomenik NOB. Este numit prietenos de către locuitorii din Maribor Kojak deoarece le amintește de inspectorul Kojak din filmul serial omonim. Spomenik NOB a fost realizat de un artist local în 1975 și conține numele a 667 de persoane condamnate și ucise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Imediat lângă piaţa se află Castelul Maribor. L-am admirat doar de afară. În zilele noastre, castelul găzduieşte Muzeul Regional din Maribor şi este unul dintre cele mai vizitate muzee de către turişti.


Castelul Maribor datează încă din secolul al XV-lea, mai exact din anul 1478, construcţia lui durând până în anul 1483. A fost ridicat de către Regele Friederik al treilea, ca şi o cetate fortificată, pentru ca oraşul să fie protejat de către cotropitori. Aici au trăit numeroase familii feudale, regi şi nobili, precum şi cavaleri şi papi. Unele dintre cele mai importante personalităţi care au locuit de-a lungul timpului în Castelul Maribor sunt: Papa Pius al IV-lea, Împărăteasa Maria Tereza şi Împăratul Leopold. Tot aici a concertat la şi celebrul compozitor Franz Liszt.


Intrăm apoi în mică şi cocheta Piaţa Grajdski. De aici alegem să mergem şi să ne pierdem pe străduţele oraşului. E bine ca atunci când te plimbi prin Maribor să ridici privirea. Pentru că la geamuri se găsesc tot felul de decoraţiuni.


La un moment dat ieşim într-o piaţă mai mare, Piaţa Slomskov, unde se afla Catedrala Oraşului, un parc, un sediu impozant al Poștei Slovene. Pe latura vestică e o altă clădire mare, Rectoratul Universității din Maribor.

Vizităm catedrală, e frumoasă şi chiar merită văzută. Pe un vitraliu îl găsim pe Papa Ioan Paul al II-lea, care a vizitat Mariborul în 1999. Această vizită mai este semnalată încă într-un loc, pe o plăcuţă comemorativă din marmură. De asemenea e impresionant tavanul pictat.


Plecăm iarăşi pe străduţe şi poposim în Piaţa Mare(Trg Glavni) a oraşului. Aici ne atrage atenţia un monument dedicat celor care au murit de ciumă. Tot în Trg Glavni se află şi clădirea primăriei, construită în stil renascentist în 1515.


Din Piaţa Mare am ieşit pe lângă apă. Am mers pe malul Dravei între două poduri, am mai urcat în cetate când ni s-a părut că vedem un loc interesant.

Oraşul Maribor e de văzut, centrul său are un aer medieval autentic. Să nu uităm că este atestat încă de la 1254. Toată vizita noastră a durat în jurul 3-4 ore.

 

În drum spre capitala Ljubljana am mai făcut un scurt popas în oraşul Celje. Ne-a atras atenţia un castel aflat lângă oraş, pe o stâncă neagră, aşa cum zice poezia. Oraşul în sine nu are prea multe de oferit, dar o excursie până la castel chiar merită făcută. Pentru cei ce se grăbesc, aşa cum suntem şi noi, se poate urca cu maşina până la poarta castelului.


În timpurile vechi aici au locuit conţii Celje. După marea răscoală ţărănească de la 1515 cetatea a început să îşi piardă din importanţa strategică. După 1882, când s-a amenajat aici un muzeu, castelul a fost reconstruit.


Panorama de sus e foarte frumoasă. Se vede de sus oraşul şi râul Savinja ce îşi croieşte drum printre dealuri împădurite.


Se poate merge pe ziduri, urcă în turnuri, admira câteva piese de muzeu, iar intrarea nu e deloc scumpă.

 

Şi iată că am sosit şi în capitala Sloveniei. E un oraş tare frumos, liniştit în care e o plăcere să te plimbi. Ca şi la Celje am vizitat prima dată cetatea, pusă tot undeva sus pe un deal. Se poate ajunge cu maşina dar şi cu funicularul.


Cetatea de la Ljubljana e mult mai bine îngrijită. Interiorul arăta impecabil. Există şi posibilitatea de a merge într-un loc înalt, un turn cu ceas, şi de a vedea oraşul de sus.


Astfel observăm că Ljubljana este un oraş destul de întins cu părţi vechi şi noi bine delimitate. Are 270 000 de locuitori. Este străbătut de râul Ljubljanica.


Mai intrăm într-o capelă aflată tot în interiorul cetăţii şi care este foarte bine conservată.

Coborâm apoi în oraş şi ne plimbăm pe străzi. Simbolul Ljubljanei este dragonul. De unde şi până unde? veţi întreba. Că doar nu suntem prin Asia.


Locuitorii oraşului au îndrăgit foarte mult Podul Dragonului, în prezent cel mai mare pod rutier al Ljubljanei. Podul a fost inaugurat la începutul secolului XX pe vremea când oraşul era sub stăpânire austro-ungară. Numele i se trage de la cei patru dragoni aflaţi la capete. Podul a fost construit din beton armat şi este primul pod asfaltat din ţară.

Un alt simbol al oraşului Ljubljana este Podul Triplu. Dar să vedem ce este el:

Podul Triplu sau Tromostovje a fost creat de arhitectul Joze Plecnik şi constă în trei poduri separate, alăturate.


Podul Tromostovje leagă piaţa Prešeren de centrul istoric al Ljubljanei. Bineînţeles că iniţial a existat doar singur pod. Cele două poduri pietonale au fost adăugate podului iniţial în anii 1929 - 1932 şi astfel construcţia a devenit un reper arhitectural important al oraşului.

Piaţa de lângă Podul Triplu e şi ea interesantă. În primul rând prin formă, e o piaţă circulară. Apoi prin biserica roşie de lângă şi printr-o construcţie în stilul fierului de călcat de la New York, dar bineînţeles de dimensiuni mult mai mici.


Seara se lasa repede căci deja e sfârşit de octombrie aşa că ultima parte a plimbării o facem mai pe noapte. Vizităm scurt şi Catedrala Sf. Nicolae. Biserica datează din secolul XIII şi a fost una dintre cele mai agresate biserici din Slovenia. A fost incendiată în mod intenţionat, pe rând, de ototmani, nazişti şi fascişti.

Catedrala Sfântul Nicolae a fost construită în stilul arhitectural gotic. În prezent, biserica este reprezentată de stilul arhitectural baroc. Clădirea prezintă o cupolă verde şi două turnuri gemene, de-o parte şi de alta a ei. Frescele pictate pe zidurile exterioare şi interioare ale clădirii sunt singurele care au rămas originale în urma reconstrucţiilor şi renovărilor. Acestea datează din anul 1703 şi au fost realizate de către pictorul italian Giulio Quaglio.


Interiorul bisericii prezintă un altar principal, unde sunt sculptaţi, de o parte şi de alta, îngeri. Mobilierul bisericii a fost schimbat în anul 1950. Candelabrul cu trei braţe stă atârnat de bolta bisericii şi vitraliile care acoperă ferestrele dau acesteia o lumină aparte. Icoanele din interiorul acesteia sunt pictate de câţiva artişti cunoscuţi din Italia şi sculpturile ce reprezintă sfinţii, datează încă din secolul al XVI-lea.

Exteriorul bisericii este foarte colorat, aceasta prezentând o cupolă rotundă de culoare verde şi două turnuri înalte ce străjuiesc părţile laterale ale Catedralei. Ferestrele şi zidurile exterioare sunt şi acestea pline de culoare, verdele predominând în ambele cazuri. Uşa principală este construită din lemn de cireş şi prezintă o nuanţă de roşu aprins.


Ultimele ore le-am petrecut în Ljubljana în atmosfera romantică felinarelor dar şi a ploii. Ne-am plimbat pe principală stradă de promenadă bucurându-ne de atmosfera ce ne amintea de Braşov. Apoi am revenit pe malul apei oprindu-ne din când în când pentru poze.


Şi uite aşa am trecut şi prin primele trei oraşe ale Sloveniei într-o singură zi. De aici ne-am îndreptat către zona muntoasă. Pentru următoarele două zile ne-am stabilit în cocheta staţiune Kranjska Gora.