Munții Vlădeasa primăvara și iarna
Data publicării: 12 aug 2014
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
În martie 2014 am decis să pun în practică un plan care mă bântuia de câţiva ani: să merg în Vlădeasa. Am găsit şi timpul potrivit, mai urma să ne ajute vremea. Care era cam aşa-şi-aşa. Adică vineri bună, sâmbătă bună până seara şi duminica cu ninsori abundente. Cam riscant, mai ales că deplasarea era lungă, dar cine nu riscă nu câştigă.
Însoţit de Dan am plecat vineri după-amiaza către Rogojel. Am dormit la pensiunea Sequoia, lângă Rogojel, unde am găsit condiţii foarte bune pentru odihnă şi...baie. Da, oamenii amenajaseră câteva piscine acoperite, cu apă caldă unde puteai înota liniştit. Pensiunea nu are un nume întâmplător, în zonă există doi arbori de sequoia, specie foarte rară în România.
Dimineaţa ne urcăm în maşină şi mai mergem vreo 5 kilometri până intrăm în Rogojel. Drumul e în stare destul de bună chiar dacă nu este asfalt. Nu-i bai. Parcam lângă un magazin aflat lângă o pensiune. De la magazin iese o doamnă. Ne spune că se poate ajunge cu maşina până sus, la cabană. Decid însă că e mai bine să lăsăm maşina în sat, având în vedere prognoza nu tocmai încurajatoare. Ne invită să o lăsăm în curtea pensiunii.
Tot ea ne arată o scurtătură folosită de localnici pentru a merge către Cabana Vlădeasa. Ne echipăm, luăm rucsacii şi o luăm la deal pe unde ne-a indicat gazda. Drumul e drăguţ, pe măsură ce urcăm vedem satul de sus. Zona e frumoasă, încă nedescoperită, cu plaiuri şi case răspândite ici-colo.
Nu facem prea mare efort, câştigăm altitudine ardeleneşte, încet şi sigur. Mergem mai tot timpul pe la marginea pădurii. La un moment dat ne aşteaptă un scurt pasaj de urcare şi dăm într-un drum forestier unde găsim marcaje. Se vede şi cabana care e incredibil de aproape. Mă pregătisem psihic pentru un urcuş mai lung.
De aici cam în 15 minute suntem la cabană. Intrăm, salutăm proprietarii. Stăm puţin de vorbă cu ei, bem câte un ceai şi iîcpem urcarea către vârf. De cum ieşim din cabană remarcăm mai multe maşini parcate în apropiere. Se pare că aparţin unui grup mai numeros care va petrece noaptea la cabană.
Începem urcuşul tăind serpentinele unui drum forestier, mergem printr-o poiană lungă care ne scoate în culme. Suntem relativ aproape de vârful Vlădeasa pe care îl recunoaştem uşor prin faptul că pe el se află staţia meteo.
Pe scurta porţiune de creastă bate un vânt puternic care ne cam taie elanul. Dar bineînţeles că nu ne speriem. Mergem încet cu mici pauze de fotografii. Ajungem şi la staţia meteo, în zona vârfului sunt câteva pete de zăpadă.
Prima dată pe vârful Vladeasa
Stăm de vorbă cu meteorologul; şi ne confirmă prognoza. O să vină zăpadă multă.
Staţia Meteo de pe Vârful Vladeasa
Plecăm mai departe către vârful Vlădeasa Sud pe o potecă bine conturată însă rar marcată. Asta fiindcă nu prea ai unde pune macajele. Următoarea ţintă erau Pietrele Albe. Ştiam că trebuie să urmăm linia crestei principale şi de undeva trebuie să coborâm în stânga. Mergem până aproape de intrarea în pădure. Aici întâlnim doi tineri din Oradea, un băiat şi o fată, care căutau şi ei marcajul. Când ne lămurim că vrem cu toţii să ajungem la Pietrele Albe, hotărâm să mergem împreună.
Aşadar începem să coborâm abrupt, fără marcaj, dar având mereu ţinta în raza vizuală. Mai jos găsim şi marcajul pe care îl urmăm până în şaua de lângă Pietrele Albe unde e drum forestier. Şi mai mult decât atât, este şi un Logan.
În șa facem o pauză scurtă. Ce sunt aceste Pietre Albe: e vorba de fapt de o creastă calcaroasă, având pe o parte pădure iar pe cealaltă prăpastie. Până să ajungem efectiv pe Pietrele Albe avem de străbătut o scurtă poţiune printr-o pădure deasă. Deşi nu e marcaj, poteca e evidentă. Iar când ieşim pe Pietre începe distracţia. Drumul e lat, numai pe stâncă. Se poate înainta în condiţii de siguranţă fără pasaje expuse. Colegii de tură preferă să stea la odihnă în primul loc mai plat găsit. Eu mă duc şi mă tot duc. Îmi place foarte mult. Nu mă opresc decât la finalul primei Pietre Albe. Pentru a ajunge pe a doua, mai ai e de mers un pic prin pădure şi de urcat. Peisajul va fi aproximativ acelaşi. Mă hotărăsc să mă întorc ca să nu abuzez de răbdarea colegilor de tură.
Revenim în Şaua cu Loganul. Auzim zgomot de motor şi repede apare un tractor. Şoferul ne spune că drumul pe care am venit ne va scoate la Cabana Vlădeasa, aşa cum bănuiam. Mergem aşadar pe sub zona vârfului Vlădeasa pe un drum forestier care coboară uşor pe curba de nivel.
Povestim cu orădenii despre munţi şi trasee; aflăm de la ei despre nişte cascade frumoase din Munţii Pădurea Craiului, despre alte câteva locuri interesante ale Munţilor Bihor. Timpul trece pe nesimţite şi sunt iarăşi surprins de apariţia cabanei foarte aproape de noi, undeva mai sus.
Urcăm la cabană şi ne luăm rămas bun de la orădeni. Ei au maşina aici şi urmează să plece către casă. În cabană e veselie mare, un grup de adolescenţi petrece un weekend pe munte. Copiii sunt tare plăcuţi, profesorii lor la fel. Se pare că au un fel de tabără tematică, poartă discuţii cu toţii pe tot felul de subiecte, sunt împărţiţi în grupuri.
Afară începe ninsoarea. Întâi timid, apoi se pune un viscol de toată frumuseţea. Un strat consistent de zăpadă se aşterne şi pune stăpânire peste tot. Profesorii se întreabă dacă vor mai putea pleca mâine cu maşinile de la cabană.
Şi acum câte ceva despre Cabana Vladeasa:
- are site: http://cabanavladeasa.brinkster.net/
- are 30 locuri : o cameră cu 13 paturi, o cameră cu 8 paturi, 3 camere cu câte 3 paturi
- grup sanitar, sobă în camere, electricitate , centrală
- sala de mese foarte frumoasă cu aspect rustic
- preţ: 25 de lei de persoană
- mâncare: foate bună. E recomandabil să precizaţi atunci când vă faceţi rezervarea dacă doriţi şi mâncare.
- e o cabană frumoasă, pe stil vechi, personal mi-a plăcut şi m-am simţit foarte bine.
- pentru rezervări folosiţi cu încredere următoarele numere de telefon:
0743 062378
0743 062386
0748 904247
- cabanierii Ioana şi Nicu Potra sunt foarte de treabă, primitori şi ospitalieri
Seara se încheie în acorduri de cântece de chitară. Asta înăuntru. Afară cântă doar viscolul.
A doua zi ne trezim dis de dimineaţă. Peisajul e total diferit faţă de ziua de ieri. Totul e acoperit de zăpadă, încă mai ninge iar câteodată rafale de vânt se stârnesc din nimic. A fost bună ideea cu lăsatul maşinii în Rogojel. De aici nu se poate pleca, nu se mai vede nici drumul. În plus pe coborâre am constatat că zăpada a fost troienită iar în unele locuri de pe drum trece chiar şi de genunchi.
Pentru coborâre alegem varianta oficială, pe marcaj, care ţine însă drumul forestier. E adevărat, mergem mai ocolit însă traseul e pitoresc. E o linişte deplină, totul pare încremenit. Nu e nimeni pe afară. Ajungem la maşină.
O căutam pe doamna care are magazinul şi pensiunea însă nu e nimeni acasă. Aşa că plecăm. Şi în sat e zăpadă, însă e mică şi putem merge fără probleme. Ne oprim undeva între Rogojel şi Săcuieu la o intersecţie unde se află un indicator către cei doi arbori de sequoia. Coborâm şi facem o plimbare de 30 minute până la ei. Ninge, bate vântul dar cu toate astea a fost frumos.
În România se află doar câteva exemplare de sequoia, mai exact 5 la număr. Cei mai impunători arbori din Munţii Apuseni sunt cei de aici din Munţii Vlădeasa. Istoria lor este următoarea: Gal Silvestru, un baron ungur pasionat de botanică, a plantat mai multe specii rare de arbori în aceasta zonă: sequoia, pin negru şi zadă. Cele două exemplare de sequoia de la Rogojel au peste 100 de ani.
Revenim la maşină şi plecăm către Răchițele să vedem Cascada Valul Miresei. Drumul Rogojel - Răchițele e destul de rău, dar cu atenţie şi răbdare ne strecurăm printre fulgii de nea. La Răchițele facem dreapta undeva în centru şi mergem pe un drum forestier. Lăsăm maşina într-un loc mai lat cam la 5 minute mai jos de cascadă.
Până la urmă nu am regretat alegerea făcută. Ziua era compromisă, pe viscol nu se pot vedea prea multe lucruri. Cascada e superbă şi chiar seamănă cu voalul pe care îl poartă miresele.
De aici am plecat direct către Braşov. Am fost uimiţi că odată ieşiţi din munte vremea s-a calmat, uneori ieşind şi soarele.
A fost o ieşire reuşită, cumva am reuşit să atingem toate obiectivele pe care ni le-am propus. Vlădeasa e munte interesant fără îndoială, cu trasee de toate felurile, şi mai lungi şi mai scurte. Merită văzut şi explorat în orice anotimp.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 3
-
Geimer Rudolph
11 mar 2015 03:48:36
Hallo, am facut si eu acest traseu, dar invers ,dinspre cascada spre Vf.Vladeasa. A fost minunat! Va urez poteci insorite.
-
Bogdan
11 mar 2015 07:47:13
Multumim pentru urari. A fost un traseu fain. Poate data viitoare il fac invers.
-
Radu Petrescu
15 oct 2018 07:01:27
Intre timp,s-a asfaltat drumul de la Bologa la Scrind-Frasinet si,mai departe,pana la Ic Ponor,prin Rachitele.Este asfalt si drumul pe valea Stanciului,spre cascada,cam 4 km. Este asfalt si pe drumul spre Rogojel.