Munții Vrancei: un alt drum spre Lăcăuți
Data publicării: 19 aug 2014
Anul de graţie 2014. A doua zi de Paşti. Zi numai bună pentru mişcare după obişnuitele festinuri. Am plecat la drum în formaţie de trei: eu, Dan şi Csabi. Dusterul lui Dan ne duce pe ruta Braşov - Covasna - Comandau şi apoi se afundă prin pădure. Trecem de intersecţia unde începe marcajul care duce către Lăcăuți.
Dan însă ştie locurile mai bine şi ne duce pe nişte drumuri forestiere până la cantonul Mathe Pal, aflat lângă nişte drumuri noroioase din cauza exploatărilor forestiere. Lăsăm maşina în curtea cantonului şi pornim la drum prin noroaie mari. La a doua intersecţie de drumuri găsim şi un marcaj vechi, punct roşu. În apropiere este un foişor de vânătoare.
Intrăm în pădure pe potecă şi începem să urmăm marcajul. Se urcă destul de tare. După vreo jumătate de oră dăm de zăpadă şi nu mai scăpăm de ea până pe vârf. Nu e făcută urmă aşa că ne orientăm cel mai bine după semnele de pe copaci. Pe măsură ce urcăm zăpada e tot mai mare.
Ajungem într-o zonă cu brazi mai micuţi. De aici simţim că nu mai este mult. Şi aşa şi este. În curând vedem vârful şi dăm în drumul ce vine de la Comandău. Înaintăm cu încredere şi ne oprim lângă o troiţă: aici avem de ales dacă să părăsim drumul şi să urcăm pe o pantă abruptă plină de zăpadă.
Mergem pe scurtătură şi urcăm mai greu. Câinii de la staţia meteo ne-au simţit şi încep să ne latre de la distanţă. Ne apropiem de ei şi devin prietenoşi. Ajungem în sfârşit lângă Staţia Meteo. Acolo ne întâmpină domnul Bujor, meteorolog pe Lăcăuți cu care stăm de vorbă preţ de minute bune.
Exploram puţin împrejurimile vârfului Lăcăuți( 1777m ). E vizibilitate destul de bună, vedem vârful Goru( 1785m - cel mai înalt din Munţii Vrancei ) şi vârful Penteleu. Facem tradiţionala pauză de masă.
Din păcate panoul instalat acum câţiva ani la o acţiune de remarcare a Munţilor Vrancei este acum distrus. Cu toate astea suntem bucuroşi să vedem că stâlpul cu săgeţi reparat împreună cu Laura Matei şi Liviu Manolache este încă acolo.
De coborât, vrând-nevrând, trebuie să mergem pe acelaşi traseu că trebuie să recuperăm Dusterul.
Până la urma n-a fost chiar aşa. În partea de jos am pierdut marcajul, am ieşit pe un drum forestier de pe partea stângă a culmii şi am ajuns exact la foişorul de care vă povesteam la început. Am urcat în el să vedem cum se simt vânătorii.
Foişorul e în stare bună. Ne-a dat pe spate faptul că are şi un fel de WC înăuntru. Vis-a-vis de el se găseşte un cârlig mare de care probabil sunt agăţate bucăţi de carne pentru a atrage animalele în bătaia puştii. Urât sportul ăsta în care ucizi de plăcere.
De aici ştim drumul: traversăm iarăşi noroaiele imense şi revenim la canton. Încercăm să ne curăţăm atât cât putem, cam fără rezultat.
La Covasna ne oprim preţ de câteva minute să admirăm mocăniţa. Aceasta plimbă turiştii pe o bucată de câţiva kilometri, luând bani frumoşi.
A fost o tură interesantă, potrivită contextului în care ne aflăm. Am descoperit un alt drum către Lăcăuți, chiar marcat. Deşi acest marcaj vechi nu apare pe nici o hartă.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 3
-
balog gabor
24 nov 2014 16:08:27
acel marcaj este un punct galben pe fond alb ??? L-am reperat pe 23 noembrie in timpul unei intreceri 4x4
-
Bogdan
26 nov 2014 07:13:37
Marcajul respectiv era punct rosu. Marcajul pe care l-ati refacut ce coordonate are? Adica de unde pleaca, unde ajunge, in cit timp?
-
Vlad T.
05 oct 2016 07:53:27
Va salut Am fost si eu pe acest traseu, descrierea corespunde intrutotul insa marcajul este punct albastru, nu rosu. Daca te uiti cu ochi de vultur, pe doi-trei copaci distingi intr-adevar, foarte vag, niste urme rosii cu circumferinta alba. Punctele albastre sint sint si ele cam vechi dar oricum vizibile. Punctul galben de care vorbeste dl. Balog Gabor este pe Valea Chetagului, facind legatura intre Covasna si Poiana Iacob.