Muntele Mare și Cheile Turzii
Data publicării: 20 feb 2015
Această excursie a fost una aniversară. Pe 12 octombrie împlineam un an de la căsătorie aşa că eu şi Ramona am făcut o tură în doi. Ideea a fost să mergem într-un loc nou, unde mai fusesem şi să fie şi mai departe de casă.
Până la urmă am optat pentru o excursie în Muntele Mare, Salina Turda şi Cheile Turzii. Ne-am cazat în Turda la Pensiune Alegria, unde am găsit gazde faine şi condiţii bune. Dis de dimineaţă am plecat către staţiunea Muntele Băișorii. Mai întâi am mers pe Valea Arieșului apoi după localitatea Buru am luat-o la dreapta urcând pe un drum tare frumos până se termină asfaltul, în fata hotelului Alpin.
Prin zonă e cam pustiu. La hotel nu e nimeni să ne dea câteva relaţii. Ieşim şi dăm de un domn care ne îndrumă către Pensiunea Skiland şi ne spune că de acolo trebuie să urcăm către Muntele Mare.
Mergem până la Pensiunea Skiland unde într-adevăr ni se confirmă informaţia primită mai devreme. Urcăm cu maşina până în zona unei pârtii de schi. Locul e frumos, deschis, cu belvederi largi către munţii din jur. Iniţial am crezut că drumul se opreşte aici. Însă am văzut că putem continua şi am făcut-o. Am urcat apoi am coborât într-o şa largă.
Ne-am oprit lângă un panou informativ. În Muntele Mare a fost amenajat un traseu tematic menit să te ducă prin locurile mai importante din zonă. Pornim mai departe coborâm într-o şa unde găsim un al doilea panou care ne povesteşte despre plantele aflate în zonă şi despre zonele umede, aşa-numitele molhașe. Locul este numit Mlaştina de la Poduri.
Puţin mai sus găsim un loc bun de lăsat maşina, aproape de o stână. De acolo urmăm nişte stâlpi de curent electric şi ajungem într-un drum larg unde probabil că puteam merge şi cu maşina. Dar chiar şi aşa mi s-a părut că ne-am dus prea departe motorizaţi.
Avem şi marcaje, deocamdată două, cruce roşie şi banda roşie. Mai sus găsim şi indicatoare: crucea roşie merge la Lupşa, pe Valea Ariesului. Banda roşie tine în continuare creasta spre Gheţarul Scărişoara.
De aici mergem pe drum şi pe banda roşie. În câteva minute ajungem într-o zonă cu bolovani mari aşezaţi unul peste altul. Pare un mic peisaj desprins din Retezat.
Lângă se afla şi o săgeată indicatoaere: spune că până la Scărişoara ai de mers cam 16-18 ore. Banda roşie nu urcă pe vârf, ci merge pe curba de nivel. Pe vârful Muntele Mare( 1826m ) există nişte construcţii care aparţin armatei. Din câte cititsem nu e voie să te apropii prea mult.
Şi într-adevăr marcajul ne ţine departe de vârf şi urmează să ne trecă pe alte plaiuri. Totuşi noi vrem să atingem altitudine cât mai mare şi ieşim de pe marcaj urcând totuşi la mare distanţă de vârf. Ajungem în creasta matematică în zona uni vârf secundar. De acolo zărim o stână mare şi un alt drum. Coborâm în acea direcţie. De departe se vede că e şi un panou tematic, deci clar, un punct de interes. Şi aşa a şi fost. Lângă stâna am găsit un lac frumuşel, cu apă limpede.
Am studiat noi panoul însă nu ne-am dat seama pe unde ar fi continuat traseul tematic, mai ales că în zona nu mai era nici urmă de marcaj. În aceste condiţii am urcat direct către Vârful Muntele Mare. Nu de alta dar era cam singurul reper pe care îl aveam. Platoul e mare şi poţi lesne să o iei aiurea. La un moment dat am găsit şi un drum, e drept cam năpădit de iarbă. Acesta ne-a dus chiar pe lângă zona delimitată ce aparţine armatei. Nu s-a luat nimeni de noi. Aş fi crezut că locul e pustiu dacă într-un foişor nu aş fi văzut pe cineva.
Drumul ne-a adus din nou pe marcaj şi de acolo am tot ţinut în jos. Vedem Scarita- Belioara şi Platoul Bedeleu, părţi ale Munţilor Trăscău. Tăiem serpentinele drumului şi undeva mai zărim un panou al traseului tematic. Mergem până acolo şi ne amuzăm de numele locului: Popasul Broscuţelor.
Revenim la maşină şi încheiem circuitul. Seară am petrecut-o la Cluj, unde nu mai fusesem de mulţi ani. Oraşul l-am găsit schimbat în bine.
Ziua următoare ne trezim dis- de-dimineață. Aveam în plan două obiective: primul dintre ele a fost Salina Turda. Eu am mai fost aici de câteva ori, pentru Ramona e prima dată. Ştiu cum arăta salina şi înainte de renovare. Lucrările făcute aici sunt impresionante dar mie mi se pare că totuşi s-a pierdut ceva din calitatea aerului acela sărat .
Intrăm pe poarta veche, străbatem culoarul lung şi îngust până la intrarea în galeria cu ecouri. Aici orice sunet este multiplicat de câteva ori. Puţin mai ncolo se afla maşina de extracţie, sau crivacul.
Continuăm traseu şi ne trezim aproape de tavanul minei Terezia. Exploatarea s-a făcut sub forma unui clopot. În mina vecina, Rudolf, exploatarea avea forma unei catedrale.
Profităm de faptul că e dimineaţă şi nu e coadă la lift. Coborâm rapid şi confortabil cu liftul cel nou ce are o formă cam neconvenţionala. Apoi, cu un alt lift ajungem pe fundul minei Terezia. Locul e chiar special: există un lac şi, mai mult decât atât, o insulă.
Partea faină e că poţi să te plimbi cu barca pe acest lac. Bineînţeles că nu am ratat ocazia. Mai greu a fost să mă obişnuiesc cu vâslitul şi cu menţinerea direcţiei corecte însă la final am adus barca la mal în cele mai bune condiţii.
Am urcat apoi şi ne-am plimbat un pic pe fundul minei Rudolf. După aceea luat-o pe scările de lemn până aproape de tavan. Am făcut şi un tur al tavanului( dacă pot spune aşa) minei Rudolf iar apoi am ieşit din salina.
Afară am găsit o vreme minunată. Ne-am pus pe drum şi ne-am oprit la intrarea în Cheile Turzii. Atmosfera de aici e aşa cum mă aşteptam: lume multă, manele, alte muzici şi fum de la grătare. Ce m-a surprins cu adevărat a fost asfaltul care acum ajunge până la intrarea în chei.
Am lăsat repede în urma acest loc şi am trecut pârâul Hășdate pe un pod de metal. În partea cealaltă am plătit pentru accesul în această rezervaţie.
Prima oară când am fost în Cheile Turzii am optat pentru a parcurge cheile prin vale şi apoi de a reveni pe versantul din partea stângă, dacă e să socotim după sensul de curgere al apei.
De data asta lucrurile au sta diferit. Am ales să urcăm pe versantul drept şi bine am făcut. Ne-am bucurat de un peisaj minunat de toamnă care ne-a acompaniat pe toată durata excursiei. Avem şi marcaj, potecile sunt clare, schimbările de direcţie sau intersecţiile sunt semnalizate corespunzător.
Poteca ne duce printr-o pădure de foioase şi ne urca destul de repede pe versant. Avem de parcurs o zonă deschisă cu foarte multe puncte de belvedere. A fost o adevărată plăcere să mergem prin acest peisaj. Am mers încet, cu răbdare, încercând să ne bucurăm de fiecare clipă.
Şi cum tot ce este frumos are şi un sfârşit, vine şi partea de coborâre. Traseul devine alunecos şi trebuie să mergem cu mare grijă ca să nu cădem. Într-un final ajungem în cealaltă intrare a cheilor. Şi aici e tot atmosferă de grătar şi manele.
Trecem peste pietre pârâul Hășdate, cel care a săpat Cheile Turzii şi ţinem poteca ce merge prin chei. Pe drum îs oameni de toate felurile şi ne atrag atenţia mai ales cei neechipati corespunaztor. Locul e pe alocuri umed şi deci alunecos pentru sandale, adidaşi, slapi şi altă încălţăminte de genul ăsta.
În spatele meu cineva are o revelaţie:
- Uite bă, aşa trebuia să venim aici, cu bocanci şi beţe!
Ne vedem de poteca, trecem apa de câteva ori peste nişte poduri. Din când în când ne mai oprim să urmărim câţiva alpinişti în acţiune. Terminăm traseul cam după trei ore şi mai stăm puţin de vorbă cu domnul care vinde bilete la intrarea în rezervaţie.
Per total a fost un weekend foarte reuşit de care am fost amândoi mulţumiţi.
La final o scurtă recapitulare:
Ziua 1:
Turda - Muntele Băișorii - Muntele Buscat - cu maşina
Muntele Buscat - circuit Muntele Mare - Muntele Buscat
Marcaj: parţial banda roşie
Durata: 3 ore
Ziua 2:
Circuit Cheile Turzii
Durata: 3 ore
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 2
-
maria obarse
04 mar 2015 10:32:15
Frumos traseu pentru o ocazie speciala,(aniversarea unui an de la casatoria voastra,careia-i dorim sa ajunga la frumoasa cifra de 120,cu voi la fel de tineri si de indragostiti). Nu stiam ca au ajuns cu asfaltul pana la intrarea in Cheile Turzii,acum vreo 3 ani totul se sfarsea sus pe deal,de unde un drum accidentat te conducea pana in vale.Din pacate n-am vazut "Popasul Broscutelor"si pare ca locul se preteaza si pentru cei "nascuti mai devreme",nefiind dificil de abordat. Salina de la Turda,bate orice alta exploatare de sare din Europa.Daca se vrea, se poate,turdenii dovedind din plin acest lucru.Noi n-am avut curajul sa ne plimbam cu barcuta pe lacul de pe fundul minei,dar i-am admirat pe tinerii care faceau acest lucru. Multumim pentru poze,explicatii si va mai asteptam!
-
Dan Codat
11 mar 2015 16:31:48
Frumos !