Am stat in Belgia doar o zi. Cam putin, insa suficient pentru a vedea doua orase frumoase: Brugges si Bruxelles. Tato isi face un pustiu de bine si vine cu ideea sa mergem in Belgia. Asa ca pornim noi voiniceste de dimineata. Avintul ne e insa taiat rapid cind gasim parcarea inchisa. E o zi de duminica. Asteptam un sfert de ora pina se deschide parcarea si pornim la drum.

 

Scapam repede de autostrazile olandeze. Belgia ne intimpina cu vreo doua generatoare eoliene si cu un asfalt de o mai slaba calitate decit in Olanda. Dar e bine si asa. Poposim in Bruges intr-o frumoasa dimineata de noiembrie. Parcam aproape de centru si merem prin oras. Orasul asta e o bomboana. Curat, aranjat, nici un detaliu nu a fost neglijat. De altfel centru orasului se afla in patrimoniul Unesco din anul 2000.

Ajungem in Piata Centrala. Aici am avut impresia ca am intrat in lumea casutelor din turta dulce, cam asa aratau cladirile. Pe una din laturile pietei, cladirea sobra dar foarte frumoasa a primariei ne scoate din reverie.



Turnul orasului domina aerian piata. O luam la pas, cu rabdare, prin piata. Hotarim ca trebuie sa urcam in turn ca sa privim orasul de sus.


In interiorul turnului e amenajat un mic muzeu care insa e destul de sarac in exponate. In schimb gasesti tot felul de ghiduri, de carti, albume fiecare in cite 4-5 limbi de circulatie. Urcam pe trepte de lemn si de piatra si facem un popas linga clopotul imens din turn. E un pic de vint, ceea ce e normal pentru ca ne aflam intr-un oras port. In zare vedem marea.


Iesim pe una din lateralele pietei si, in acordurile melodiei O Sole Mio, interpretata de doi conationali de culoare, ajungem intr-o alta piateta strajuita de cladiri frumoase.


In Bruges exista canale foarte asemanatoare cu cele din Olanda. Pe canale traiesc fericite pasari de balta, lebede albe si negre, ratuste de toate felurile. La Bruges era ziua in care Mos Nicolae vine poposeste in oras, insotit de negriciosii impartitori de turta dulce, scwartepijt. Ambele maluri sunt pline de copii, iar Mos Nicolae vine aici la bordul unei barci cu motor, facindu-ne si noua pofta de o plimbare pe ape.


Ne urcam pe o barca ticsita de turisti. Capitanul e un tip simpatic, cu mustata intoarsa , care face si pe ghidul. Ne arata cu mindrie turnul orasului si ne spune hitru: it takes 366 steps to get..tired! Mergem de-a lungul canalului pina la stavilar trecind pe sub The Church of the Lady, celebra catedrala a orasului.


E frig tare,stam inghesuiti unii intr-altii in speranta de a ne incalzi. Admiram frumoasele cladiri de pe chei, cred ca vara e o atmosfera de vis pe stradutele si canalele Brugeului.

 

E trecut de ora 14. Planuri erau multe pe azi, am fi vrut sa mergem si la Gent, dar orele inaintate ne forteaza sa merge drept la Bruxelles. Infrastructura din si din jurul capitalei belgiene e coplesitoare: sosele suspendate, ocolitoarea este in cea mai mare parte in tunel.

Ajungem in zona centrala din Bruxelles la orele amurgului. Suntem infometati tare si incercam ceva local, un soi de gogosi cu ciocolata calda. Ei bine asa mai merge, iti mai vine cheful de plimbare chiar daca e rece. Mergem in Piata Centrala, cladirea Parlamentului e minunata.


Ca si cea a primariei.


Vizitam si celebrul Maneken Piss dupa care colindam pe stradute inguste strajuite de restaurante. Revenim in Piata Centrala si ne indreptam spre catedrala St. Michel.


Aceasta imi adduce aminte, prin cele doua durnuri albe de celebra Notre Dame du Paris.


Ajungem si la Palatul Regal. Resedinta regelui Budoin pare a nu fi pazita de nimeni. Noi ne asteptam sa gasim ceva forte de paza, jandarmi, ca pe la noi. Facem glume pe seama situatiei. Unde-i caporalul sa-l intrebi:
-    Sefule, boieru-i acasa?


Nici seful si nici boierul nu se arata la fata si noi pornim incet spre parcare. In drum trecem pe linga cladirea Parlamentului Federal in a carui curte se gaseste..o replica vesela a arcii lui Noe.


Frumoasa si Belgia. Insa spiritul latin nu se dezminte nici aici: parca ordinea, disciplina, seriozitatea nu e atit de impamintenita ca la olandezi, ceea ce ii da o aura mai boema.