Prin Munții Neamțului în luna cu flori
Data publicării: 16 iun 2015
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Perioada de primăvară merită cinstită cu excursii din plin. Mai ales când vremea se anunţă bună, când florile au ieşit prin munţi. E luna mai, poate cea mai frumoasă din an: când dimineaţa eşti trezit de cântecul păsărilor; când pădurea de la munte e invadată de verde crud; când în aer miresmele florilor se amestecă.
Aşa ceva am căutat atunci când am planificat ieşirea în Munţii Baiului şi Neamţului. Ne-am adunat patru pentru această excursie: Ramona, Dan, Mihai şi eu.
Am plecat de la Azuga, prima parte a excursiei petrecând-o în telegondola. De la staţia superioară am ţinut drumul care ţine culmea principală. În faţa noastră e un grup mai numeros în care se afla şi câţiva oameni cunoscuţi. O bună parte din traseu o vom face împreună.
Vizibilitatea este excelentă. Munţii Baiului sunt perfecţi pentru a admira Bucegii, mai exact partea estică a lor. Din acest motiv în prima parte a zilei aparatele de fotografiat sunt mereu îndreptate spre munţii înalţi de peste vale.
La un moment dat părăsim drumul şi ţinem o culme secundară. Aceasta ne va duce până la o cruce metalică instalată chiar pe Vf. Cazacu. În jur sunt tot felul de gropi, semne rămase probabil de la vreun exerciţiu militar.
Facem o pauză mai lungă. De data asta stăm cu faţa spre creasta Munţilor Neamţului şi desluşim drumul pe care îl vom urma în continuare.
Ţinem mai departe linia crestei, de data asta în coborâre accentuată până dăm iarăşi într-un drum. Practic trebuie să parcurgem Culmea Petru Orjogoaia ( în dreapta fotografiei ), o culme domoală fără prea multe suişuri şi coborâşuri.
Ţinem în continuare drumul şi norocul ne surâde după ceva timp. Găsim narcise înflorite care nu au cum să scape de asaltul paparazilor.
Marcajele sunt rare însă aplicate bine mai ales la intersecţii de drumuri şi poteci. La un moment dat trecem pe partea opusă a culmii şi admirăm permanent un vârf care a forma unei piramide numit Unghia Mare( 1847m ) Acest vârf se afla în afara crestei principale a Munţilor Neamţului, ceea ce îi dă o aură maiestoasă.
Lacul Paltinu în depărtare
Ciucaș şi Zăganu
După ce depăşim vârful lui Petru(1591m) începem o urcare sănătoasă. practic de aici începe creasta Munţilor Neamţului. Perspectivele se deschid dându-ne posibilitatea să admirăm următoarele: Lacul Paltinu de pe Valea Doftanei, Munţii Grohotiş, Zaganu, Ciucaș. Bineînţeles şi părţi ale Bucegilor.
Locul merită din plin o pauză de poze şi odihnă mai ales că urmează o urcare ceva mai susţinută.
Unde-s mulţi puterea creşte, spune o veche vorbă românească. Foarte adevărat şi când ai de urcat pe munte, o pantă pronunţată: găsim tot felul de lucruri de vorbit, mai facem un pas, un gest şi uite aşa ajungem pe nesimţite într-o zonă mai plată. Gata, greul s-a sfârşit. Acum nu avem decât de mers pe culme.
Ne oprim undeva înainte de Vf. Rusu pentru odihnă şi pentru a studia puţin traseul de coborâre. Grupul cel mare va continua până pe Vf. Neamţu. E deja destul de târziu şi de aceea noi hotărâm să facem coborâre în Valea Unghia Mare.
Coborârea se anunţă abruptă, nu avem ca reper decât o stână care apare pe hartă. După ce ne luăm rămas bun de la restul găştii urcăm până pe Vf. Rusu(1902m) şi ţinem culmea matematică de legătură cu Vf. Unghia Mare. Între cele două vârfuri există o șa foarte frumoasă. De acolo mergem pe o potecă slab conturată ce ne duce o vreme pe o curbă de nivel ocolind pe la baza câteva stâncării.
Nu vedem stâna, ci doar bănuim unde ar putea fi. Coborâm abrupt pe un picior larg şi abia după ceva timp observăm stâna undeva mai la dreapta. Am avut un pic de ocolit dar nu-i bai. Vederea unei stâne este întotdeauna o veste bună: unde e stâna e şi apă; unde e stâna e adăpost în caz de vreme rea( azi nu e cazul ); unde e stâna e un drum sau o potecă mai lată care te duce spre vreo localitate.
Toate cele de mai sus se adeveresc. Găsim fără probleme poteca de coborâre. După câteva serpentine şi o parte finală ceva mai abruptă suntem pe fundul Văii Unghia Mare. De aici avem de străbătut un drum forestier ce merge pe lângă râu până la confluenţa cu Valea Azugii.
Până în Azuga, în locul în care o să închidem circuitul mai avem de mers cam încă 5km. Nu e nimic spectaculos, doar drum forestier şi râu. Excursia se încheie cu bine după 9 ore.
Traseu:
Azuga - Staţia de Sus a Telegondolei - Vf. Cazacu - Culmea Petru Orjogoaia - Creasta Munţilor Neamţului - Vf. Rusu - Valea Unghia Mare - Valea Azugii - Azuga
Durata: 9 ore
Marcaj: Vf. Cazacu - Culmea Petru Orjogoaia - cruce roşie. În rest nu există marcaj.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale