Estonia, epidodul 2: Velasta, Narva, Tartu, Suur Munamagi
Data publicării: 02 nov 2015
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Părăsim capitala Tallinn pentru a vedea şi ceea ce înseamnă Estonia rurală, cu natura ei, cu urmele comunismului, cu viaţa la graniţa Marelui URSS.
Ziua va fi un lungă, cu multe obiective de vizitat dar şi cu mulţi km parcurşi. Următorul loc de cazare e tocmai la Riga. Plecăm dimineaţa pe la ora 7. E lumină de-a binelea şi rulăm pe o şosea perfectă şi pustie cu aspect de autostradă.
Nu e autostradă din două motive: primul este acela că din loc în loc se găsesc staţii de autobuz. Al doilea este dat de faptul că la anumite intervale sunt amenajate locuri ce permit întoarcerea. Ne apropiem de Rusia şi lucrul acesta se simte numai privind indicatoarele rutiere către Sankt Petersburg şi kilometrii din ce în ce mai puţini până la acest mare oraş pe care visez să îl vizitez cândva.
La un moment dat, înainte de oraşul Johvi, ieşim de pe şoseaua principală şi ne îndreptăm spre nord, către ţărmul Mării Baltice. Personal mă aşteptam să găsesc o şosea care merge pe lângă plajă.
Nu a fost deloc aşa: drumul merge pe o terasă aflată la înălţime şi în general împădurită pe partea cu marea. Din loc în loc însă mai găsim puncte de belvedere şi scrutam orizonturile către larg.
Această linie de coastă alcătuită din stânci ce se ridică până la 50-60m peste nivelul mării este un monument natural ce a devenit unul dintre simbolurile Estoniei.
În final ajungem aproape de cascada Valaste, cea mai înaltă cascadăa din Estonia. Cascada se afla foarte aproape de malul mării şi are cam 30 de metri. Din păcate, când am ajuns noi, volumul de apă era foarte mic iar observarea ei, greoaie. Odată au existat nişte amenajări: se coborau nişte scări metalice în spirală iar apoi se avansa pe un pod aflat chiar în fata cascadei. Astăzi legătura între pod şi scări nu mai există.
Ne continuăm drumul pe lângă ţărm şi ajungem în staţiunea Toila un loc liniştit în ciuda multelor hoteluri şi pensiuni. Ce am remarcat aici este că locurile de cazare se află la o oarecare distanţă unele de altele.
De la Toila ieşim iarăşi în şoseaua principală la est de Johvi. Ceea ce este de spus despre acest oraş este faptul că aici e ultima localitate în care populaţia estonă este majoritară. Se spune că aici este adevărata graniță a Estoniei. De aici, către est, populaţia dominantă este formată din ruşi.
Drumul ne scoate în cale orasul-port Sillamäe, o mostră de oraş sovietic din anii 50. Întregul oraş este o piesă se muzeu a arhitecturii staliniste. Totul s-a păstrat în mod impecabil: blocuri comuniste , străzi, monumente sovietice. Dacă te plimbi pe aici şi de după un bloc îţi apare tatuca Stalin ţi s-ar părea cel mai firesc lucru din lume.
Cum Sillamäe nu a fost marcat pe hărți timp de o jumătate de secol, mulți oameni nici nu știu că există. În secolul al 18-lea oraşul a fost reşedinţa de vară pentru mulți intelectuali din Estonia și Rusia.
De la Sillamäe ne-am îndreptat către oraşul de graniţa Narva, aflat la graniţa cu Rusia. Oraşul este locuit aproape în totalitate de ruşi şi are în jur de 67 000 de locuitori. Ce am remarcat în drum spre centru a fost numărul mare de mall-uri. Probabil vecinii ruşi vin pe aici la shopping.
Priveliştea este una apăsătoare: pe malurile râului Narva se găsesc două castele ce stau faţă în faţă: Castelul Ivangorod şi Castelul Narva, iar între ele există un Pod al Prieteniei.
Acest pod caracterizează foarte bine situaţia relaţiilor Europei cu Rusia. Podul Prieteniei ce leagă Narva de Ivangorod este străjuit de garduri de 4m şi de sârmă ghimpată. Maşinile care intră în Rusia staţionează pe pod şi fiecare dintre ele este minuţios verificată de funcţionarii de graniţă ruşi.
Oraşul Narvă se află la 160 de km de Sankt Petersburg, un oraş care mi-e drag din scrierile lui Dostoievski. Trăiesc cu speranţa de a merge odată şi acolo. Deşi e la mai puţin de trei ore de mers cu maşina acest lucru nu e posibil acum din cauza condiţiilor grele de călătorie impuse de Rusia străinilor.
Pe partea europeană există un frumos loc de promenadă care trece pe sub Podul Prieteniei. Apoi există posibilitatea de a urca într-un parc, aflat deasupra, pe stânci. Priveliştea e frumoasă poţi vedea steagul rusesc fluturând pe Cetatea Ivangorod şi pe cel al UE instalat pe Castelul din Narva.
Punctul de control UE
Nu am resusit să ne dăm seama dacă acest castel este vizitabil. Între noi şi el este strada care duce către Rusia, cu gardurile de 4m şi sârma ghimpată aferentă. Semn că Războiul Rece nu s-a terminat. Sau poate a început un altul.
De la Narva venim înapoi cam 40 de km până la Johvi de unde pornim către sud. Trecem pe lângă Lacul Peipsi pe malul căruia se găsesc mai multe staţiuni şi case de vacanţă. Impresia pe care ţi-o lăsa acest lac este aceea că te afli undeva pe malul mării, atât este de întins. De fapt, ţărmul opus nu ai cum să îl vezi. Mai mult decât atât malul opus este în Rusia.
Următorul obiectiv al nostru este oraşul Tartu, al doilea că mărime din Estonia, având o populaţie de aproximativ 100 000 de locuitori. Aici se găseşte cea mai mare universitate din ţară. Se spune despre Tartu că este cel mai vechi oraş al Estoniei.
Intrăm şi găsim după ceva căutări un loc de parcat gratis în centru. Partea care merită văzută nu se întinde pe o suprafaţă prea mare, aşadar în trei-patru ore îl poţi vedea în linişte.
Considerat de mulţi locuitori drept capitala spirituală a Estoniei, Tartu are nenumărate clădiri din lemn şi străzi e încântătoare, cu aspect de secol 19. Este străbătut de râul Emajogi pe o lungime de 10 kilometri şi leagă oraşul de două dintre cele mai mari lacuri din Estonia.
Pentru a ajunge în zona centrală trebuie să străbatem un parc şi apoi să trecem peste râu peste podul arcuit Kaarsild. Imediat ne trezim în Piaţa Primăriei, principalul loc de întâlnire din oraş.
Pe latura opusă găsim clădirea Primăriei ce datează din 1798. Turnul cu ceas gri a fost adăugat ulterior, în secolul XIX. În fata Primăriei se găseşte o fântână arteziană unde un cuplu se sărută sub o umbrelă. Statuia este un simbol al populaţiei( de circa 25 % ) de studenţi din Tartu. Este de dată recentă, din 1999, şi a devenit rapid un reper important al oraşului.
De-a lungul marginii nordice a pieţei se înşiruie clădiri frumoase în culori pastelate. Cea mai notabilă dintre ele este Casa Înclinată, ce datează de la 1793. Ridicată pe vechiul zid al oraşului şi parţial pe o mlastină care mai târziu a secat, aceasta e înclinată vizibil către stânga. Ea găzduieşte astăzi Galeria de Artă Kivisilla.
Din Piaţa Primăriei ne îndreptăm pe o stradă pietonală către cea mai faimoasă biserică din Tartu, numită Sf. Ioan, construită din cărămidă roşie în stil gotic în secolul XIV. Biserica aceasta se deosebeşte de multe altele prin nenumăratele sculpturi mici din teracotă.
Lângă această clădire se afla o alta foarte interesantă. La ferestre sunt fotografii cu profesorii de la universitate care îşi urmăresc studenţii şi pe străzi. Astăzi aceasta găzduieşte Muzeul De Artă, unde puteţi vedea o sală de concerte, o colecţie de reporduceri ale unor statui clasice şi… o carceră pentru studenţi. Aceştia ajungeau aici în urma unor comportamente neadecvate, cum erau duelurile ori insultele.
În Tartu se mai găseşte un Muzeu al KGB, găzduit de clădirea ce a fost sediul temutului organ de represiune sovietic între anii 1940 şi 1950. Bineînţeles aici se pot vedea lucruri legate de represiune şi de mişcarea estonă de rezistenţă.
Revenim în Piaţa Primăriei şi urcăm pe dealul Toome. Străduţa ne duce în sus şi ne urca pe sub Podul Îngerilor. Pe deal este amenajat Parcul Toomemagi în stil englezesc.
Pe colină se remarcă Observatorul, care era dotat cândva cu cel mai mare telescop din lume.
Aproape de el există şi Podul Diavolului. Acesta poartă numele unui profesor din Germania, Mannteuffel al cărui nume, se aseamănă cu cuvântul german Diavol.
În Parcul Toomemagi se găsesc o serie de statui înfăţişând oameni care au legătură cu Universitatea din Tartu. Primăvara există tradiţia că studenţii de la biologie să spele cu şampanie capul gânditorului Karl Ernst von Baer, profesor ce a avut legături cu Darwin.
Monumentul profesorului Kristjan Jaak este înfăţişat cu bastonul în mână, deoarece legenda spune că ar fi mers pe jos 250km, de la Riga şi până la Tartu. Acest profesor este primul estonian care a intrat la universitate.
Lângă statuia lui Baer se afla Coltul Romantic. Acesta constă într-o movilă de piatră numită Delaul Sărutului în vârful căreia mirele trebuie să îşi ducă mireasă în braţe, o punte a suspinelor şi o Piatră de Sacrificiu unde cei a căror iubire nu este împărtăşită pot lăsa o rugăciune pentru zeii antici.
Coborâm dealul şi revenim în Piaţa Primăriei. Ne îndreptăm către maşină şi plecăm în direcţia oraşului Voru. De acolo peisajul se schimbă: drumul începe să urce, apar serpentine. Semn că ne apropiem de o zonă mai înaltă.
Ne oprim într-o parcare unde găsim nişte hărţi. Suntem aproape de cel mai înalt punct din Estonia, Suur Munamagi aflat la o altitudine de 318m. Vârful este în mijlocul pădurii şi estonii au ales o cale insolită de a-l pune în valoare.
Se urcă pe nişte scări abrupte care au din când în când câte un loc de popas. Când ajungi pe vârf vezi minunea: pe Suur Munamagi a fost construit un turn-observator înalt de 35m. Adică numai bine cât să depăşească înălţimea copacilor şi să îţi permită să te uiţi în cele 4 zări.
Accesul în turn e pe bani. 4 euro pentru cei care vor să urce pe jos, 6 euro pentru cei care vor cu liftul. Noi am urcat pe jos şi bine am făcut. La fiecare etaj poţi afla informaţii despre zonă, există fotografii, panouri informative interactive.
Până la ultimul etaj se urcă pe scări de beton. Apoi o scurtă scară de metal te poartă pe acoperiş, în aer liber. Suur Munanagi se află la graniţa a trei state. De sus, de pe platformă, poţi privi în trei ţări: Rusia, Letonia şi evident Estonia.
Savurăm din plin momentul mai ales că probabil suntem printre puţinii români care au ajuns aici.
Şi cu asta ne despărţim şi de Estonia. Urmează un drum lung spre casă însă cu o oprire la Riga şi cu câteva zile în Polonia.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole