Munții Retezat: Lacul Ciomfu, Tăurile Custurii și Vîrful Custura

Data publicării: 01 feb 2016

Întâlnirea cu Munţii Retezat are întotdeauna ceva special. În viziunea mea aici se găsesc cele mai frumoase locuri din România. Aşa că măcar odată pe an încerc să ajung pe potecile acestui munte. În 2015 am fost însă mai norocos pentru că am fost în Retezat de două ori.

Dar să o luăm cu începutul şi să perezentam participanţii: Dan Ionescu, Mircea Arion, Nicusor Ciocănel zis şi Nelson, Bogdan Balaban.

Ne punem pe maşină şi mergem pe traseul Braşov - Sibiu - Haţeg - Pui - Hobița - Stâna de Râu. De la Hobița e un drum forestier de 25km. Pe acest drum forestier suntem depăşiţi de un grup de 5 maşini de teren echipate până în dinţi, cu număr de Cehia.

Noi urcăm încet căci Fordul meu trece prin multe patimi. Uneori este necesar că tovarăşii de drum să coboare din maşină. Ce a fost mai greu a fost faptul că am parcurs o parte din acest drum după căderea întunericului.

Ajungem la finalul drumului forestier şi punem corturile. Ocupanţii jepurilor cu număr de Cehia s-au dovedit a fi nişte cocalari cehi. Au făcut foc, au băut, s-au îmbătat, au urlat.

Dimineaţa ne trezim devreme şi plecăm pe traseu. Astăzi ţelul nostru este să vizităm Lacul Ciomfu, Tăurile Custurii şi Vf. Custura. Traseul este parţial nemarcat aşa că am încărcat în telefon un track găsit pe site-ul https://www.jurnaldemunte.com. Mulţumiri Mihaela şi Robert Dogaru.

 

Aşadar trecem pe lângă Stâna de Râu fără să fim atacaţi de câini. Apoi, după 10 minute ne oprim lângă Refugiul Stâna de Râu pe care îl găsim în stare bună. Ţinem în continuare marcajul triunghi albastru până la Cascada Ciomfu.

Trecem râul apoi începem să ne uităm din ce în ce mai des la telefon. În zonă sunt o mulţime de poteci ciobăneşti şi o poţi lua uşor pe căi greşite. După ce găsim poteca bună nu mai avem emoţii. Drumul nostru e clar şi e croit frumos printre jnepeni.

Ne oprim pe malul Lacului Ciomfu, un loc de o linişte şi o frumuseţe aparte. Aici mi-ar fi plăcut să stau cu cortul însă, după cum se ştie, în Parcul Naţional Retezat, camparea este permisă doar în câteva locuri: Lacul Bucura, Lacul Zănoaga, Poiana Pelegii, Stâna de Râu.



Savurăm din plin acest moment şi ne încărcăm cu energie pozitivă. Încercam apoi să ghicim pe unde este poteca de urcare. O găsim fără prea mari probleme.

Ea ne duce pe o culme domoală până în apropiere unui lac. De acolo mai urcăm puţin şi după câteva zig-zaguri printre bolovani ajungem să vedem cele două Tăuri ale Custurii.



Este vorba de două lacuri măricele aflate în fundul unei căldări asupra cărei veghează unul dintre vârfurile cele mai spectaculoase ale Retezatului, vf. Custura(2457m). Din păcate vremea începe să se strice şi apar primii stropi de ploaie. Căutam o posibilitate de a ieşi în creastă. Avem un reper foarte bun şi anume un stâlp cu marcaj. Plecăm la deal printre cele două lacuri. În scurtă vreme descoperim un traseu marcat cu momâi.

Poteca nu e deloc însă momâile ne ghidează bine şi după un efort destul de consistent ajungem în sfârşit la stâlpul din creastă. Lăsăm bagajele în grija lui Dan şi restul mergem până pe Vf. Valea Mării(2340m) ca să ne facem temele pentru o viitoare excursie pe creasta estică a Munţilor Retezat.





Şi de pe Valea Marii chiar e o belvedere frumoasă către Valea Jiului de Vest, către Peleaga şi Păpuşa, către Tăurile Custurii şi către creasta de est.



Revenim apoi la bagaje, săltăm rucsacii în spate şi începem să urcăm spre Vf. Custura. Urcarea este relativ scurtă însă foarte intensă. Avem marcaj banda roşie. Ne bucurăm şi de atingerea acestui vârf, unul dintre cel mai frumoase din Retezat.

Din păcate nu stăm foarte mult fiindcă o nouă repriză de ploaie pare iminentă. De la Buta urcă un grup de trei polonezi, un băiat cu două fete. Schimbăm pe scurt câteva impresii.



Ne îndreptăm spre Şaua Custurii pe marcaj cruce galbenă. Nu scăpăm uscaţi însă ploaia nu a fost foarte violentă şi nici lungă. Din Şaua Custurii începem la început cu o coborâre uşoară pe curba de nivel. Apoi poteca face câteva serpentine şi ne poartă pe un loc mai plat numai bun de o pauză de masă. De aici în jos e numai coborâre până la Cascada Ciomfu şi nu se mai întâmplă nimic notabil.





La Refugiul Stâna de Râu întâlnim doi polonezi care la prima vedere sunt cam aerieni. Ne spun că vor să ajungă la Bucura însă au urcat pe la Baleia şi au ajuns la Stâna de Râu. Au la ei doar nişte schiţe care cu mare indulgenta se pot numi hărţi. Scoatem harta şi le explicăm ce au de făcut.
Ajungem cu bine la corturi şi avem parte numai de veşti bune: cocalarii cehi au plecat de aici; iar noi am primit întăriri, prietenii noştri Ioana Firăstrău şi Dorin Prioteasa au sosit şi ei pentru o tură în Retezat.

Seara a fost faină, ne-am împrietenit cu trei clujeni super de treabă cu care am stat la taclale până în miez de noapte.

De dimineaţă am plecat cu speranţe mari de vreme mai bună. Şi se părea că de dată o să fim mai norocoşi. Mergem pe drumul ştiut până la Refugiul Stână de Râu. Acolo trecem râul şi urcăm pe punct roşu până la Tăul Ţapului, lac emblematic al Retezatului, dotat cu insuliţă. Faţă de anul trecut constat că nivelul apei a scăzut chiar mult.
 




Undeva mai sus se văd cei doi polonezi aerieni care acum se afla pe drumul cel bun.





Punctul roşu continuă pe deasupra lacului urmând ca în final să iasă după o urcare abruptă în porţiunea de creastă numită Porţile Închise. Spre deosebire de anul trecut acum o luăm direct către Vf. Păpușa, marcajul folosit este banda roşie. În prima parte avem de străbătut o creastă îngustă unde e nevoie de puţină atenţie. Ajungem într-o zonă mai plată. Cerul se acoperă iarăşi de nori iar de undeva din spate se aude un tunet.





Mărim pasul. Traseul merge pe o curbă ne nivel aflată la înălţime. Aceasta ocoleşte vârfurile dar tot necesită atenţie. Ajungem şi într-o porţiune mai delicată unde este montat un cablu.

Urcăm fără probleme cu toţii şi tragem cât putem de tare până pe Vf. Păpuşa.

Întâlnim câteva grupuri de turişti care ne întreabă câte ceva despre traseele din jur şi despre cum pot părăsi mai repede creasta în caz de ploaie cu descărcări electrice.

Pe vârful Păpuşă stăm puţin. Doar cât să facem o poză şi cât să lămurim nişte turişti să coboare către Stâna de Râu. Schimbăm iarăşi marcajul şi începem să coborâm pe cruce galbenă. Începe o grindină serioasă şi iarăşi trebuie să băgăm capul în pământ şi să ignorăm frumuseţea acestui traseu ce coboară pe spectaculoasa custură dintre vârfurile Păpuşa şi Custura.

Ocolim vârful Păpuşa Mică şi ajungem în punctul de minim al acestei custuri. Avem apoi o porţiune de urcare, spre disperarea unora dintre noi. Mai ales că din cauza ceţii nu se vede clar cât e de urcat până la potecă de coborâre către Stână de Râu.

Din fericire porţiunea de urcare e scurtă. Ploaia se opreşte, ceţurile se ridică. De aici încolo traseul de coborâre e identic cu cel de ieri. Doar că de data asta e mai ud şi parcă mai alunecos. Cascada Ciomfu are parcă un debit suplimentar de apă.

Încheiem excursia lângă corturi unde ne echipăm cu haine uscate. Strângem toate bagajele şi plecăm apoi pe lungul drum către casă.

Am avut din nou o excursie reuşită în ciuda faptului că am prins ploi în ambele zile. Totuşi am reuşit să facem traseele propuse şi să aflăm câte ceva şi despre potecile pe care le vom străbate în viitor în Munţii Retezat.

La final rezumatul:

Ziua 1:
Stâna de Râu - Cascada Ciomfu( triunghi albastru ) - Lacul Ciomfu - Tăurile Custurii - Şaua sub Vf. Custura(nemarcat) - Vf. Custura( banda roşie ) - Şaua Custurii( cruce galbenă ) - Stâna de Râu( triunghi albastru )
Durata: 7 ore

Ziua 2:
Stâna de Râu - Tăul Ţapului - Porţile Închise(punct roşu) - Vf. Păpuşa( banda roşie) - Şaua Custurii(cruce galbenă) - Stâna de Râu( triunghi albastru )
Durata: 8 ore

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Ioana Zarnescu

    03 feb 2016 16:36:23

    Tare frumos ! Felicitari !

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024