Munții Oaș: Vîrful Pietroasa și Sfinxul Oașului
Data publicării: 26 iul 2016
Când ajungi prin nordul ţării, prin judeţele Satu Mare sau Maramureş, aproape de unele obicetive importante vei găsi Munţii Oasului. Aceştia se prezintă sub forma unei lungi creste împădurite. La poalele lor găseşti locuri interesante cum sunt Cimitirul Vesel de la Săpânţa sau localitatea Certeze, plină de case somptuoase dar care în majoritatea timpului sunt goale.
O excursie în Munţii Oașului devine o provocare din momentul în care îţi propui să o faci. Informaţiile sunt puţine, hărţile existente sunt vechi. Aici ajutorul a venit de unde nu mă aşteptam: de la hărţile stocate în telefonul mobil. Aşadar am găsit un traseu care te urca destul de sus, pe Vf. Pietrosa aproape şi de Sfinxul Oașului.
Aşadar dimineaţa plecăm cu maşina de la Săpânţa către oraşul Negreşti - Oas, apoi la ieşire, după benzinăria Petrom facem stânga spre satul Luna. Trecem şi de acesta şi ne îndreptăm, pe un drum asfaltat recent, spre o staţiune în construcţie, care poartă denumirea de Luna Şes.
Aici, în primul rând s-a amenajat drumul, s-au construit câteva pensiuni şi o instalaţie de telescaun. Se doreşte şi amenajarea unei părţii de schi. Tare mult mă distrează treaba asta cu pârtiile de schi făcute în plin proces de încălzire globală, în care iarna adevărată, cea cu zăpadă, durează doar câteva zile.
Ultima parte a drumului e plină de serpentine care te lasă la baza telescaunului. Instalaţia nu e finalizată însă, din câte am înţeles, în iarna următoare va funcţiona. Aici lăsăm maşina într-o parcare mare care e şi supravegheată de un nene ce păzeşte şantierul.
Ne pregătim de mers, fetele mele sunt în dispoziţie bună. Maria se aşează în rucsac cuminte şi aşteaptă o nouă aventură. De aici încolo urcăm pe un drum forestier, destul de bun de altfel care pe o porţiune poate fi parcurs cu maşina. E o zi caniculara şi faptul că intrăm în pădure şi suntem protejaţi de umbra ne sporeşte senzaţia de confort.
Cam după 30 de minute se face o intersecţie de drumuri şi bineînţeles că o luăm pe cel care urcă. Am uitat să vă spun că există şi ceva marcaje. Noi urmăm un triunghi albastru. Săgeţile indicatoare însă nu ne spun cât face până în vârf.
Urcăm bine, şi după încă vreo jumătate de oră ne întâlnim cu nişte oameni care încarcă o căruţă cu lemne. Aici e un luminiş. Domnii sunt extrem de miraţi de prezenţa Mariei şi faptul că ea le zâmbeşte îi încurajează să îi vorbească şi să se joace puţin cu ea.
Ne spun ca nu e foarte mult pînă în vîrf, cam într-o oră ar trebui sa fim sus. Ce n-au luat în calcul oamenii ăștia a fost faptul că se urca printr-o poiana unde s-au taiat lemne și că e plin de fragi.
Începem să urcam mai abrupt pe niște foste drumuri folosite de muncitorii forestieri. Ajungem din urma doi tineri din Satu Mare, Andreea si Dan care sunt pe punctul de a abandona excursia. Li se pare că este greu și că înca mai este mult de mers. În plus urmează o porțiune noroioasă. Îi încurajăm și îi luăm cu noi.
După cîteva serpentine prin pădure ieșim în Poiana Boros. Aici peisajul se mai deschide și se vede și ținta finală, vîrful Pietroasa, dotat mai nou cu statie de telescaun.
Pînă la vîrf mai este de mers o bucată și din ce se vede ne așteaptă vreo două porțiuni mai abrupte. Din fericire, noi cel putin, nu le simtim pentru că ne tot oprim la mîncat fragi și afine.
Odata ce am trecut de prima porțiune mai abruptă vedem ca la baza vîrfului Pietroasa se găsesc cîteva stînci solitare. Între ele se remarcă una mai înaltă, cu o formă interesantă, care poarta denumirea de Sfinxul Oașului.
Urmează panta finală, parcă cea mai abruptă. Maria a adormit, iar eu urc cât pot de repede că tare mi-ar prinde bine o pauză. Pe vârf mai sunt doi domni care au urcat cu bicicletele.
Vizibilitatea este destul de bună, se văd o grămadă de văi şi de culmi împădurite. Încerc să ghicesc direcţia în care este oraşul Baia Mare.
Tot din vîrf dacă se coboara un pic, se gasesc tot felul de stînci interesante ce seamănă cu Babele. Bineînțeles că nu ratez ocazia și fac o mică incursiune pentru poze. Cînd mă întorc pe vîrf, văd că sătmărenii au plecat la vale.
Maria s-a trezit și se pregătește pentru tradiționala poză. Suntem undeva pe la 1200m altitudine.
După o scurtă pauză de masă începem și noi coborîrea. De data asta Ramona o preia pe Maria iar eu profit. Am libertatea să mă zbengui puțin și să merg pînă la Sfinxul Oașului.
Găsesc cam greu poteca, dar ghidat de GPS ajung până la baza lui şi îi fac câteva poze. Locul e fain, te poţi urca pe el până la un moment dat şi ai privelişte frumoasă către Țara Oașului.
Traseul până la Sfinx e destul de accidentat, sunt vreo două bucăţi alunecoase şi abrupte unde trebuie mers cu grijă. Mă întorc în drumul turistic şi le găsesc pe fete: una culege afine şi fragi. Cealaltă le degustă.
Maria are o expresie facială foarte interesantă atunci când gustă lucruri noi. Afinele nu sunt chiar coapte şi de aceea sunt acrişoare. Iar Maria nu ascunde absolut deloc acest lucru. În schimb frăguţele par să îi facă mai multă plăcere.
Puţin mai jos ne întâlnim cu un culegător profesionist dotat cu piaptăn şi tot ceea ce mai are nevoie. Pe drumul de întoarcere, acuma că-l ştiam, am găsit tot felul de scurtături prin pădure şi prin poieni. Am ajuns cu bine la baza muntelui.
Am foarte mulţumiţi de această plimbare, a fost exact ceea ce aveam nevoie într-o zi caniculară.
Traseu:
Luna Şes - Poiana Boros - Vf. Pietroasa şi retur
Marcaj: triunghi albastru
Durata: 6 ore
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 3
-
Ana Marcela
27 feb 2019 09:58:17
Multumesc pentru descrierea traseului . Sambata am sa incerc sa il fac si eu .Abia astept!
-
Bogdan
27 feb 2019 10:36:02
Ma bucur sa fi fost de folos cuiva. Traseul este dragut, sper sa va placa.
-
Felicia Grigorescu
02 ian 2023 08:00:30
Cam lung traseul dar mi-l propun să-l fac în aceeași perioadă, și pentru priveliște dar mai ales pentru adevăratele fructe de pădure.