Un an cu Maria
Data publicării: 25 aug 2016
Acum un an, cam pe vremea asta vă povesteam cum am devenit tată. A fost un moment intens, plin de emoţii şi trăiri puternice. Dar ceea ce a urmat a fost de-a dreptul epic.
Naşterea Mariei ne-a luat un pic pe nepregătite, fiindcă fetiţa noastră a venit pe lume cu aproape o lună înainte faţă de cum era prognozat.
Am avut la dispoziţie câteva zile să pun la punct toate cele necesare. Au fost multe drumuri la maternitate, multe liste cu ceea ce este de cumpărat şi de făcut. Totul a fost o aglomerare totală. Nici măcar nu am avut timp să sărbătoresc.
În seara în care s-a născut Maria am vizitat-o şi pe Ramona. La Maternitatea din Braşov este implementată o regulă foarte utilă: proapetele mămici nu au voie să primească vizitatori în salon. Întâlnirile au loc în sala de aşteptare de la Urgenţe. Aşadar nu am avut posibilitatea să văd fetiţa până la externare.
Şi acum să vă spun de ce mi se pare bună reglemntarea de mai sus: am văzut familii întregi venind în vizită. Şi când zic familii să vă gândiţi la o cohortă de 7-8 persoane. Aşa că vă puteţi închipui ce putea fi pe capul unei femei care abia născuse, care era slăbită şi obosită.
Ramona a venit pe picioarele ei spre seară când am stat puţin de vorbă. Îmi arată câteva poze cu nou născuta. Primele poze, cele pe care mi le trimisese Roxana erau aşa mai horor fiindcă au fost făcute imediat după naştere. Aşa că mândra noastră era sexy foc: era plină de sânge şi de placentă, avea o gură mare, un cap cam ţuguiat şi nişte buze ireal de roşii.
Acum era aranjată, spălată, hrănită. Arăta ceva mai bine.
Zilele ce au urmat au fost folosite pentru a aranja camera fetei, pentru a rezolva emiterea certificatului de naştere. Dar ceea ce ne-a pus cu adevărat la încercare a fost montarea pătuţului. Împreună cu bunicul ne-am chinuit câteva ore însă până la urmă am reuşit!
Şi iată că a venit şi ziua ce mare, ziua în care aveam să o cunosc şi eu pe fiica mea, pe Maria. Am venit pregătit de acasă cu un landou, în care să o transportăm.
Am ajuns acasă. Până la urmă nu am mai pus-o în pătuţ, am pus landoul în pătuţ. Copila noastră părea liniştită. Dormea mult, se trezea doar când avea nevoie să mănânce. Problema era ca fiind aşa mică, nu prea avea suficientă forţă să sugă. De aceea Ramona se mulgea şi îi dădea cu biberonul.
Următoare problema apărută: nu aveam haine pe măsura ei. Am dat o fugă până la un magazin cu articole pentru copii şi am luat cele mai mici hăinuţe. Dar şi astea i-au fost mari. Salvarea a venit de la viitoare ei naşa, Noemi, care a găsit câteva hăinuţe să i se potrivească.
Am rămas surprins de cât de fragilă poate fi fetiţa noastră. Avea nişte picioruşe subţiri şi strâmbe. Părul era negru, destul de mult. Iar ochii erau negri-negri.
Primele nopţi au fost chinuitoare. Dar nu pentru că fetiţa s-ar fi trezit des, ci fiindcă o tură de alăptare dura incerdibil de mult: sugea, de câteva ori, apoi adormea, iar se mai trezea, Ramona se mulgea şi îi dădea cu biberonul.
Am început apoi să ne acomodăm unii cu alţii. Peste câteva zile Maria a început să prindă puteri şi a început să sugă aşa cum trebuie. Nu am mai avut nevoie de biberon.
Un alt moment delicat a fost cel în care i-am făcut baie pentru prima dată: aici eu mi-am asumat răspunderea şi am constatat că îmi place. Evident am avut reţineri la început dată fiind fragilitatea fetei. Dar m-am obişnuit. De asemenea Maria pare că îi place apa şi în câteva zile devine foarte liniştită la momentul băiţei.
Lucrurile au început apoi să curgă normal. Fetiţa a început să ia în greutate. La fel şi tata!!!
Cu bunicul Balaban
Cu strabunica
După câteva săptămâni a venit momentul să ieşim şi noi în lume. Primele vizite au fost la bunici.
Prima aniversare: 8 septembrie, Sf. Maria Mică. Şi primul ei tort.
Apoi am început să mergem la evenimente mondene. Am fost la restaurant, la o zi de naştere.
Apoi am mers la băi, la staţiune. Am dus-o la Tuşnad în ideea de a sta afară la aer curat. Un grup de turişti maghiari o remarcă mirându-se cât de “chicit”( micuţă în limba maghiară ) e!
La 7 săptămâni a venit botezul. A fost un moment frumos fiindcă ne-am îmbrăcat în costume populare tradiţionale.
Viaţa şi-a intrat apoi în normal şi mi s-a părut natural că Maria să vină peste tot cu noi ca semn că face parte din viaţa noastră.
Au urmat, după cum era şi firesc momente din categoria “Prima dată când..”
Adică prima oară când a zâmbit, prima dată când a răcit, prima dată când a articulat câteva sunete,
Prima dată când s-a ridicat în funduleţ, prima dată când a înotat, prima dată când a păşit.
Să începem enumerarea:
Prima dată pe Transfagarasan și la Bîlea Lac
Prina cabană ( Vladeasa ) Fetiţa noastră a fost curioasă foc, se tot uita pe pereţi după poze şi hărţi.
I-am cumpărat un colac de baie special pentru bebeluşi. Am pus-o în vană iar mai departe şi-a dat singură seama ce trebuie să facă.
Prima pălărie
Prima dată pe canaralele dobrogene
Prima data în turnul bisericii( Cîlnic, jud. Alba )
Și pe Podul Minciunilor din Sibiu
Proba de 5000 metri garduri
Prima data la Gradina Botanica (Jibou )
Pe plaiuri maramureșene
Și prima dată în locomotivă că doar fata e nepoată de locomotivar :)))
Prima dată în Retezat, muntele cu ochi albaștri
Am învăţat să trăim sentimente noi. Am constatat cât de inventivi putem fi atunci când e vorba de găsit nume de alint. Au fost multe, cred că nu mi le mai amintesc pe toate dar enumăr câteva.
Dulceaţă - nu mai e nevoie de explicaţii aici,
Scufi - de la multele scufii pe care le-a purtat,
Balotelli - că balotează, mănâncă mult,
Ţuţurică - că deşi mănâncă mult e destul de graţioasă,
Pilugu - că e zdravănă,
Trînci, Trîncocel că se agită
Ochişor - că e fetiţă cu cei mai faini ochişori ( dintre fetiţele noastre ).
Pititz - că era foarte mică
Muntii Parîng, pe Vf. Cîrja
Acasa, în primele zile de viață
- Distribuie pe retelele sociale
Comentarii: 2
-
Cristina Neacsu
09 sep 2016 11:07:35
Felicitări!!! Sunteți părinți de dat exemplu...Maria este o comoară de fată! !!! Sa va iubiți la fel de mult și sa aveți parte numai și numai de bucurii! !! Sănătate întregii familii!! Va pupam! ! !
-
Andreea B
29 oct 2016 07:11:24
Cat mai multi ani impreuna :)