Clăbucetul Măneciului
Data publicării: 01 mar 2017
După mai multe tentative şi încercări repetate şi eşuate, a venit în sfârşit ziua în care urma să urcăm pe vârful Clabucetul Maneciului. Acesta este cel mai înalt punct din Munţii Clăbucet, 1460m, ce se afla în componenţa Carpaţilor de Curbură.
Ne-am strâns la această expediţie cinci persoane: Zoli, Mugur, Nelu, Vlad şi eu. Am venit de acasă cu lecţiile bine făcute fiindcă nici unul dintre noi nu mai cercetase aceste locuri. Plecăm din Braşov cu două maşini pentru a lăsa una la intrarea în traseu şi una la ieşire. După câteva bâjbâieli găsim un loc pentru una din maşini la intrarea( dinspre Braşov ) în cătunul Valea Popii.
Cu cealaltă maşină ne deplasăm până la barajul de la Maneciu-Ungureni. Lăsăm maşina chiar pe baraj şi trecem pe jos având într-o parte lacul îngheţat iar în cealaltă infrastructura de scurgere. Dimineaţa nu se anunţă chiar de bun augur, e ceaţă şi frig.
Imediat ce traversăm barajul avem parte de prima surpriză plăcută: câteva marcaje turistice şi nişte explicaţii sumare scrise pe un perete de beton.
Cele trei marcaje sunt:
- punct albastru către Clabucetul Maneciului
- cruce albastră spre Vf. Lui Crai şi Tabla Butii
- cruce galbenă spre Poiana Stânei
O vreme aceste marcaje merg împreună tăind serpentinele unui drum forestier. Contrar a ceea ce mă aşteptam, nu mergem pe malul lacului ci urcăm o culme care e cumva paralelă cu lacul şi cu pârâul Telejenel.
De la un moment dat, după ce ajungem în culme ţinem drumul până la o bifurcaţie. Aici ne părăseşte crucea albastră care merge către Tabla Butii şi satul Slon ţinând culmea.
Noi suntem nevoiţi să coborâm destul de mult până ajungem la apă Telejenelului. De aici ne despărţim şi de crucea galbenă care ţine drumul pe lângă apă. Noi traversăm râul pe un pod şi începem să urcăm uşor pe un drum forestier. Acesta merge o bucată prin pădure până dăm de o poiană, unde iară e o bifurcaţie. Drumul mai circulat face traversează valea spre stânga, noi mergem înainte.
O perioadă urcăm constant şi destul de uşor. Drumul e plin de zăpadă iar din când în când se mai văd amenajate nişte locuri de pândă. Apoi începem o urcare pe serpentine. E destul de susţinută şi trebuie să transpirăm serios.
Urcarea se opreşte atunci când ajungem în creasta, deocamdată împădurită, a Munţilor Clăbucet. După câteva zeci de minute însă ieşim din pădure. Apare şi soarele dar nu mult ci atât cât să ne orientăm suficient de bine. Deşi drumul merge pe culme de nivel este de preferat să ţinem creasta matematică fiindcă putem admira mai în voie peisajul. Trecem pe lângă o stână aflată la limita pădurii.
Vârful Clabucetul Maneciului este însă învăluit în ceaţă. Ne aşteaptă o coborâre şi apoi o urcare sănătoasă. Zăpadă însă e foarte puţină comparativ cu ceea ce am găsit în pădure. Tot tragem cu ochiul la o variantă de coborâre. Una dintre ele ar fi pe lângă stâna, iar alta fezabilă nu putem zări decât parţial pentru că este ceață.
Continuăm voiniceşte, intrăm în ceaţă iar la final ajungem la mică borna de ciment care marchează cei 1460m ai vârfului. Vântul nu are milă de noi aşa că îngheţăm repede. Facem câteva poze pe vârf şi ne începem coborârea. Ideea noastră este să mergem pe la stână.
Acolo, spre surprinderea noastră mai găsim un turist. Ne spune că a urcat pe urmele noastre însă nu mai are vreme pentru ascensiunea finală pe vârf pentru că are de prins un tren. Rămânem la stână pentru o pauză de masă.
Ne simţim bine, nu mai bate vântul iar soarele iese de câteva ori din nori. Coborâm prin spatele stânei pe un început de poteca lată. Imediat ce intrăm în pădure se vede în vale un drum forestier. Coborâm direct la el şi de acolo spre vale. Peste câteva minute întâlnim o remorcă muncitorilor forestieri. Un om de acolo ne confirmă că suntem pe drumul cel bun şi ne informează că până la Valea Popii vom face cam 30 de minute.
Ni s-a părut cam optimist timpul dat de el însă şi dacă era să parcurgem distanţa într-o oră tot era bine. Pe măsură ce coborâm drumul a fost tot mai greu şi mai mocirlos. Dar până la urmă am ajuns cu bine la drumul naţional.
După ce am recuperat ambele maşini am plecat spre casă. Seara am terminat-o într-o atmosferă destinsă la Restaurantul Ionescu de la Brădet.
Traseu:
Baraj Măneciu - Ungureni - Valea Telejenel - Clabucetul Maneciului - Valea Popii
Marcaj: Punct albastru până pe Clabucetul Maneciului, apoi drum forestier nemarcat
Durata: 8 ore
Distanţa: 28km
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole