Grecia, episodul 1: Kastoria, Pestera Perama, Ioannina

Data publicării: 15 sep 2017

După ce timp de o săptămână am umblat prin cele mai frumoase colţuri ale Macedoniei, a sosit momentul să facem cunoştinţă şi cu Grecia, o bucată de lume fascinantă, plină de poveşti şi legende.

Am intrat în această ţară prin punctul de frontiera de lângă oraşul macedonean Bitola. Formalităţile s-au desfăşurat destul de repede. Imediat ce am intrat în Grecia am fost îndrumaţi către autostradă şi de acolo am mers întins..câţiva kilometri. Apoi autostrada era închisă. Cei de la Poliţie opreau toate maşinile, întrebau şoferii unde merg şi le ofereau indicaţii.

Prima noastră ţinta era pitorescul oraş Kastoria. Ca să ajungem la el, din Floriana am urmat un traseu sinuos prin munţi, am urcat şi coborât. Drumul a fost pitoresc însă cam pustiu şi fără prea multe aşezări. La final dăm iarăşi de o scurtă bucată de autostradă.

Kastoria

Ca să ajungem în oraş trebuie să traversăm un deal de unde avem parte de o privelişte impresionantă a oraşului Kastoria şi a lacului omonim. Coborâm pe malul lacului, găsim uşor loc de parcare gratuit. Şi începem plimbarea.

Kastoria este un oraş aflat pe o peninsulă şi este înconjurat în cea mai mare parte de apele lacului. Faptul că peninsula este înaltă da farmecul ăsta special.



Pe lac sunt diferite păsări dar şi un agregat care din câte îmi dau seama face curăţenie. Ne plimbăm multă vreme pe malul lacului şi începem să facem cunoştinţă cu realităţile greceşti. În primul rând trebuie să ne reamintim literele alfabetului elen. Studiem preţurile de la terase şi magazine. Revenim în partea centrală. E plin de străduţe înguste şi abrupte tare. Pietonalul este scurt abia încap în el câteva restaurante.

Urcăm pe străduţele în pantă în speranţa unei imagini panoramice frumoase. Care însă nu o găsim aşa cum speram. Însă ne bucurăm de atmosfera specială a oraşului. Undeva în partea de sus a oraşului desoperim o geamie abandonată şi degradată.

În Kastoria te poţi lesne rătăci dar asta nu e neapărat un lucru rău. Multe din lucrurile interesante sunt foarte bine ascunse. Aici dau ca exemplu cele 54 de biserici bizantine, unele dintre ele având peste 1000 de ani vechime. De asemenea se pot vizita câteva muzee: cel bizantin, cel de folclor.



Nu stăm foarte mult în oraş. Îl părăsim însă pe un alt drum aflat la altidudine iar de aici panorama arata uimitor.

Suntem uşor stresaţi fiindcă avem o oră impusă de a ajunge la Perama care este destul de departe. Aşadar planul este să sosim la Peştera Perama la înainte de ora 15:30 când este ultima intrare în grotă.

Vestea bună este că odată ieşiţi din Kastoria putem merge cea mai mare parte a traseului pe autostradă. Cu ocazia asta am văzut cât de muntoasă este de fapt Grecia şi ce infrastructura extraordinară există în această ţară.

O bună bucată mergem aproape numai prin tunele. Sunt staţii de taxare, în Grecia se plăteşte autostrada din loc în loc şi de fiecare dată cu altă sumă, probabil în funcţie de distanţa parcursă. Staţiile de taxare sunt însă mult mai rare decât în Macedonia.

Într-un final ieşim de pe autostradă şi parcurgem drumul către Perama pe un drum naţional extrem de pitoresc mai ales în partea sa finală. Acesta trece peste un munte şi odată cu apropierea de oraşul Ioannina priveliştea este copleşitoare.

Ioannina se găseşte pe malul unui mare lac. Aproape este şi insula Nissi care este legată de oraş prin curse regulate cu vaporaşul.

Pestera Perama

Ajungem la timp la Peştera Perama, avem vreme să ne tragem un pic sufletul înainte de a intra. Nu este lume multă, câţiva greci, doi germani şi doi israelieni. Cu tot cu ghida suntem 10 persoane. Intrarea este 7 euro de persoană. Intrarea se face odată la o oră şi jumătate.

Mai multe informaţii găsiţi aici:

http://www.spilaio-perama.gr/en/

Vă recomand cu căldură galeria foto fiindcă fotografierea este interzisă turiştilor de rând. Astfel vă puteţi face o idee despre ceea ce înseamnă Peştera Perama, considerată printre cele mai frumoase din Grecia.

Bătrânii din Ioannina susțin că intrarea în Peșteră era cunoscută înainte de anul 1900, dar a fost închisă în 1907 din motive de securitate. De atunci, nimic nu mai amintește de existența sa. A fost cunoscută în timpul celui de-al doilea război mondial (1940) de locuitorii din sat care se ascundeau în cavitățile dealului Goritsa pentru a fi protejați de bombardamentele avioanelor. Cu toate acestea, interiorul peșterii a rămas nedescoperit deoarece cineva trebuia să se târască aproximativ 100 de metri, pentru a ajunge la sălile cu tavan înalt şi formaţiuni. După război, în 1951, a fost cercetată de un speolog.

Acesta a intrat în ea și a admirat timp de multe ore creația excepțională a naturii grecești. Cercetările au continuat între 1953 și 1956, astfel că au fost descoperite noi părți ale peșterii.

Turul ghidat durează cam două ore şi te poartă atât prin coridoare strâmte, cât şi prin săli mari, înalte şi pline de formaţiuni care îţi pun imaginaţia la încercare. Temperatura este constantă şi destul de plăcută, 17 grade Celsius. Se vizitează cam 1500 de metri.

La final se urcă pe nişte scări metalice care te scot la suprafaţă într-o altă parte. De pe deal este privelişte faină către Ioannina. Este necesar să facem cam 20 de minute pe jos pe o alee pietruită până în locul în care am intrat. Cu totul excursia noastră a durat fix două ore.

De ajungeţi prin zona oraşului Ioannina, nu rataţi Peştera Perama. Merită!

Mergem apoi la locul de cazare, aflat în apropiere. Din păcate asta nu a fost grozav, preţ mare pentru nişte condiţii modeste. Ne-am înţeles cu gazda în limba germană.

Ioannina

După-amiaza am petrecut-o în oraşul Ioannina. Mai întâi am fost la cumpărături la supermarketul Marianopoulos, Carefourul grecesc.

Apoi am intrat în oraş şi am parcat în zona centrală, în exteriorul zidurilor cetăţii. Parcarea a fost gratuită. Am început să explorăm centru la pas. Mai întâi ne-am plimbat pe malul lacului, aici nu am văzut nimic deosebit însă atmosfera era relaxată şi frumoasă. Chiar dacă era mai multă lume.

Intrăm în cetate printr-un loc mai puţin convenţional. Adică undeva, a fost efectiv spart zidul cetăţii şi s-a făcut o stradă. Mergem pe această stradă având în stânga o clădire mare masivă, care arată ca o cazarmă. Se numeşte Soufari ke Serai.

Puţin mai sus, pe deal se vede o moschee. Însă acum nu mai este folosită pentru rugăciunile musulmanilor, ci a devenit muzeu etnografic.

Interiorul cătaţii din Ioannina arata constrastant. Clădiri faine, dichisite, aranjate stau bine-mersi lângă clădiri abandonate năpădite de vegetaţie. Dar ceea ce e cu adevărat deranjant sunt locurile unde se strâng gunoaiele. Aici se aduc în mod evident mult mai multe deşeuri decât pot duce. Iar căldura amplifica mirosul. Toată Ioannina efectiv pute din cauza asta.

Dar hai să concentrăm şi pe lucrurile frumoase. Tot în interiorul cetăţii urmeza să ne mişcăm până la o poartă adevărată de intrare în cetate.

De acolo urmăm indicatoarele ce ne duc spe cel mai înalt punct din cetate. Aici sunt concentrare mai multe puncte de interes: Muzeul Arheologic, Muzeul Argintarilor, Muzeul Bizantin, Turnul Dealului, Moscheia Fetiche Tzami şi Mormântul lui Ali Pașa.

Locul este foarte fain, aerisit. Toate cele enumerate mai sus se găsesc la oarece distanţă unele de altele. Din păcate la ora la care am ajuns totul era închis aşa că ne-am mulţumit doar cu o plimbare pe afară. Însă am avut ce vedea chiar şi aşa.

Ioannina a fost sub stăpânire turcească aproape 500 de ani, iar influenţele turceşti au supravieţuit aici mai puternic ca în oricare parte a Greciei. Ali Pașa a astapinit oraşul o lungă perioadă de timp, între 1788 şi 1822, fiind considerat un tiran de greci. Poate şi de accea mormântu lui, aflat în fața moscheei, este nemarcat şi neîngrijit.

Ali Pașa ăsta cam sărise calul şi a murit asasinat, nu de greci, ci de turcii lui. Superiorii lui Ali ajunseseră să se îngrijoreze de bogăţia şi puterea pe care o avea Ali şi de planurile sale de a crea un stat independent. Ali a fost asediat în propria cetate, a reușuit să scape şi să se refugieze pe insula Nissi la Mănăstirea Pantelimon.

Localnicii însă le-au spus urmăritorilor unde se ascunde şi astfel Ali a fost prins, ucis şi apoi decapitat. Capul său a fost dus la sultan ca dovadă a misiunii îndeplinite.

Sub stăpânirea otomană însă Ioannina s-a dezvoltat fiind un centru al artelor şi meşteşugurilor, cu precădere al argintarilor. Şi astăzi argintul din Ioannina este considerat printre cele mai bune din Grecia.

Pentru ziua următoare ne pregăteam pentru o incursiune în satele zagoriene şi pentru un traseu în Munţii Pindului. Dar despre asta vă spun mai multe într-un viitor articol.

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2023