Grecia: vacanta in insula Thassos
Data publicării: 30 oct 2018
În articolul de azi am să vă povestesc mai multe despre cum a fost excursia noastră în insula Thassos. Foarte mulţi romani aleg să îşi facă acolo concediile. Pentru noi a fost prima dată.
Şi încep prin nişte detalii de ordin organizatoric:
Am parcurs traseul în două etape, având în vedere să vizităm şi câteva obiective din Bulgaria. Prima zi s-a desfăşurat astfel:
Traseu: Braşov - Giurgiu - Ruse - Hotnitsa - Veliko Tarnovo - Stara Zagora - Dimitrovgrad
Ne-am oprit la Cascadele şi Lacurile de la Hotnitsa, la Veliko Tarnovo, la Monumentul Apărătorilor de la Stara Zagora. Seară ne-am plimbat prin oraşul Dimitrovgrad.
Ce ar fi de reţinut:
Taxa de pod Giurgiu - Ruse este în continuare 14 lei.
Vinieta de Bulgaria costă 30 leva pentru 30 de zile.
În a doua zi am mers pe traseul: Dimitrovgrad - Haskovo - Beli Plast - Perperikon - Kardjali - Makaza - Keramoti - Limenas - Ormos Prinou
Pe drum am vizitat Ciupercile de Piatră de la Beli Plast şi Site-ul arheologic Perperikon, un veritabil Machu Pichu bulgăresc.
Mai multe despre acestea găsiţi aici:
http://bogdanbalaban.ro/589.html
Combustibilul este cel mai ieftin în Bulgaria şi cel mai scump în Grecia( 1,5 - 1,7 euro litrul de motorină ). Este recomandat ca înainte de intrarea În Grecia să faceţi plinul. Benzinării găsiţi în oraşul Kardjali, însă se stătea la coadă la carburant că pe vremea comunismului. De aceea vă recomand să faceţi un mic ocol şi să alimentaţi în oraşul Momchilgrad aflat ceva mai aproape de graniţa cu Grecia.
Am folosit un drum nou către Grecia. Cele două ţări au deschis în urmă cu ceva timp un nou punct de trecere a frontierei, la Makaza. A fost făcut şi drum fain, lat, modern ce traversează Munţii Rodopi. Şi cum mergeam noi aşa, bine-mersi, dăm de o coadă imensă de maşini. Măsor repede cu GPS-ul coada asta a însemnat 5km şi două ore şi jumătate pierdute aiurea. Controlul documentelor este mai mult formal, aproape că nu îi mai găsesc rostul.
Coborâm serpentine, trecem prin tuneluri admirând şi coada de maşini de pe sensul opus. Drumul şerpuit ne duce lângă oraşul Komotini de unde intrăm pe autostradă. Pe care mergem cam 80 de km şi plătim 1,90 euro.
Părăsim autostradă şi admirăm în zare nişte munţi Înalţi. Acolo este insula Thassos. Mergem pe nişte drumuri enervant de drepte, pe lângă Delta râului Nestos până în portul Keramoti. De aici luăm ferryboatul până la destinaţie.
Vapoarele merg des de aici, cam din 30 în 30 de minute. Taxele diferă în funcţie de maşină şi numărul de pasageri.
Din fericire nu pierdem prea multă vreme aici, nu stăm deloc la coadă. Şi iată-ne pe vapor. Acolo sunt parcate o grămadă de maşini. Băieţii care dirijează şoferii sunt de admirat. Au un mod ingenios prin care fac să încapă foarte multe maşini de toate felurile.
Cobor din maşină şi urc pe punte. Vaporul se pune în mişcare. E plin de români. Parcă-s mai mulţi ca în România.
Drumul pe apă durează cam 40 de minute şi ocoleşte o insulă nelocuită cu nume uşor obscen: Thassopoula. De asemenea Munţii din Thassos par impunători deşi au puţin peste 1200m.
În fine, ajungem cu bine în portul Limenas.
Vă amintesc că pentru a ajunge în Thassos mai există o legătură cu ferryboatul între oraşul Kavala şi portul Ormos Prinou. Dezavantajul este că acest ferryboat circula mai rar şi costă mai mult. Avantajul este că nu e deloc aglomerat.
Mergem spre locul de cazare, Studio Xanthi din Ormos Prinou. Asta înseamnă vreo 20 de km cu maşina. Dibuim destul de repede cazarea însă are o mare problemă: este pe o stradă îngustă unde nu este loc de parcare. Până la urma proprietarul ne-a îndrumat spre parcarea pensiunii, undeva cam la 500 de metri.
În prima seară am fost să ne facem aprovizionarea la Supermarket Latsouris din apropierea localităţii Skala Rachoni. De menţionat că am mai văzut supermarketuri pe insula la Limenas( Carrefour ) şi Potos ( Mavroutis ). Preţurile sunt asemănătoare cu ceea ce avem în România, poate uşor mai mari.
Cazarea este foarte aproape de malul mării. Asta este principalul avantaj. Camerele sunt decente, au aer condiţionat, frigider, plita pentru gătit, chiuvetă, televizor şi baie. Totuşi la Studios Xanthi curăţenia nu este punctul forte. Cei de la pensiune îţi dau şi şezlonguri doar că trebuie să le cari singur până pe plajă, cam 50 de metri.
În prima seară am dat o raită prin staţiune, e destul de micuţa, cu câteva restaurante, port şi un loc de joacă pentru copii.
Ormos Prinou
Prima zi plină în Thassos debutează, natural cu o baie. Plajă este aproape de hotel, apa e destul de caldă. Nisipul nu-i prea grozav. Hmm...Şi totuşi unde e apa aia adevărată, de Grecia?
Maria primeşte în ajutor două perniţe gonflabile de mâini. Se obişnuieşte destul de repede cu ele aşa că nu mai aveam emoţii cu intratul şi ieşitul din apă.
Noemi este foarte încântată de acest loc. Spre deosebire de mine, care ştiam ce caut: plaje cu nisip fin şi apa limpede-limpede.
Limenas
După prima baie mergem să mai cercetăm împrejurimile. Cel mai la îndemână ne este portul unde am sosit cu ferryboatul, Limenas. Am citit că pe aici ar fi câteva chestii de văzut. O luăm pe principalul drum pietonal, strada 18 Octombrie. Este plină cu magazine de tot felul, restaurante, cofetarii.
La capătul ei se găseşte un sit arheologic, Vechea Agora. Locul, deşi încărcat de istorie şi interesant la prima vedere, este însă lăsat în paragină. Iarba înaltă, câteva poteci pe care nu se mai înghesuie vizitatori.
Povestea acestui loc este următoarea: vechea agora era centrul vieţii sociale, politice şi comerciale. Este situat între port şi dealul Akropolis. Văzută de sus, are forma unui vast trapez care era mărginit de clădiri administrative, sanctuare, magazine ce au fost construite treptat din perioada antichităţii şi pin ain vremea Imperiului Roman. În interiorul curţii se găseau diverse statui, în general de mici dimensiuni. În secolul V a fost construită pe acest loc o bazilică.
Am mers cam să vedem cam toate rămăşiţele. Într-un colţ trecem pe sub un drum şi dăm într-un alt sit arheologic. Aici a fost un templu dedicat zeiţei vânătorii din mitologia greacă, Artemis. Din păcate cea mai mare parte a acestui sit este închisă vizitatorilor şi tot ce putem face este să privim de peste gard.
Ce ar mai fi de aminit este că în Limenas se mai poate vizita un muzeu arheologic aflat chiar lângă vechea agora.
Revenim în oraş însă de data asta ne plimbăm pe mal, pe lângă vechiul port. Începe să fie foarte cald, aşa că o îngheţată este bine venită.
Ca să ne mai răcorim, vrem să vizităm teatrul antic aflat pe dealul Acropolis. Încercam să ne apropiem cât de mult cu maşina. Mergem pe nişte drumuri forestiere cam dubioase şi ne oprim în faţa unei bariere. De acolo pornim pe jos şi cam într-o jumătate de oră ajungem la locul dorit. De pe drum însă avem peisaj fain cu mare şi încep să regăsesc locurile alea cu apă limpede după care tânjeam.
Dar să revenim. Aungem la Teatrul Antic. Şi aici iarăşi dezamăgire. Aceeaşi paragina însă în plus în mijloc se găseşte o macara cum bine şade unui sit arheologic străvechi. Partea bună este că avem belvedere foarte frumoasă către port.
Revenim spre Ormos Prinou cu gândul de a mai vedea câteva plaje. Tarsanas Beach este o plajă faimoasă aici. Însă până la urmă nu am mai ajuns la ea. În schimb am coborât până pe plajă La Skala. Aici e plajă de fâţe cu divane, umbreluţe, şezlonguri, piscină. Şi cu o grămadă de tipe care stau crăcite chiar lângă aleea de acces. Ca să fie văzute. În rest este cam gol. Apă şi nisipul în schimb sunt foarte faine.
Nu ne-am oprit aici am mai mers câţiva kilometri şi am găsit în sfârşit ce îmi doream: o plajă sălbatică, fără amenajări cu lume puţină şi apa limpede. Locul este foarte plăcut şi de aceea ne-am simţit foarte bine. Nu ştiu cum se numeşte.
În drum spre casă admiram un superb apus de soare alături de alţi braşoveni.
Golden Beach
Fără îndoială este cea mai mare şi cea mai faimoasă plajă din Thassos. Şi care are de toate pentru toate gusturile: umbreluţe, divane, baruri, camping şi zone libere. Noi am prins-o într-o zi cu ceva valuri.
Combinaţia mare-munte însă este copleşitoare. Nu departe de plajă se înalta mândru muntele Ipsario cu pereţi stâncoşi şi cu două vârfuri impresionante: Ipsario şi Sf. Ilie. Ambele accesibile la pas.
Altfel, Golden Beach pare a fi locul ideal de plajă din Thassos, sau cel puţin aşa credeam noi până la acel moment.
Lacurile Maries
Am avut şi noi o tentativă eşuată de a urca pe munte. Dar nu pe jos fiindcă Maria clar nu este capabilă de un asemenea efort la 3 ani. Există posibilitatea să apelezi la o agenţie care urca turiştii pe Ipsario cu jeepul. Preţurile sunt 45 de euro de adult şi 35 euro de copil.
Mai multe detalii aici:
http://www.thassosoffroad.gr/en/tours/jeep-safari
O variantă mai economică este să închiriezi tu însuţi un jeep, preţul este 45 de euro de maşină pe zi. Auzisem că în satul de munte Mărieş am putea tocmi o astfel de maşină.
Aşadar într-o dimineaţă pornim spre Maries. Ajungem pe la ora 9 dar satul este pustiu şi nu avem practic cu cine vorbi. De aceea continuăm încă 2 kilometri şi ne oprim lângă lacurile şi cascadele Maries.
Prima dată ne iese în cale un lac de acumulare cu baraj din pământ. Urmăm un indicator spre o cascadă. Traversăm barajul şi coborâm apoi câteva minute până la baza unei frumoase cascade. În jos este o potecă destul de clară. Practic mergi prin nişte chei unde se găsesc mici căderi de apă şi o grmada de lăcuşoare de marmită. De asta cred că locul poartă numele de Lacurile Maries.
Hoinărim o perioadă la vale. Apoi revenim la baraj. Un pic mai sus este un alt indicator către o cascadă. Este şi un fel de marcaj. Încercam şi pe aici. Ajungem în spatele lacului, unde pare-se că odată a fost un alt baraj. Mergem prin dreapta pârâului. În câteva locuri sunt câteva pasaje mai delicate unde au fost montate scări de lemn. În final ajungem la două cascade minunate.
Locul e paradisiac, cu vegetaţie multă, cu stânci albe, cu mult verde, cu copaci şi apă curată. Este fără îndoială una dintre surprizele insulei Thassos, cu siguranţă nu te-ai aştepta să găseşti aici aşa ceva.
Ne întoarcem şi găsim un domn care vinde miere. Îl întrebăm de unde putem închiria un jeep, ne spune să mergem în Limenaria, că acolo avem şanse să găsim ceva. N-am găsit că era închis.
În fine cum orele au trecut am zis că în drum spre Limenaria să ne bucurăm de peisaj. Şoseaua urca şi te lasă să vezi panorame mai largi. Ne oprim şi la o plajă foarte interesantă, mai ales prin peisaj: Tripiti Beach.
Din păcate tot farmecul acestui loc este stricat de calitatea nisipului de pe plajă. Nu ştiu ce are în el însă este plin de pietricele şi scoici care înţeapă. Nisipul este afînat şi din cauza asta te deplasezi extrem de greu. Noi am fentat treaba asta mergând printre umbreluţe pe nişte podete de lemn. Era singura posibilitate. În mod straniu, cu cât te îndepărtezi de apă, cu atât nisipul devine din ce în ce mai fain.
Am prins aici valuri spre bucuria fetelor care s-au distrat pe cinste.
Limenaria
Când a început să ardă soarele ne-am urcat în maşină şi am pornit spre Limenaria. Acesta este un oraş mai mare şi ceva mai animat. Dar la modul plăcut. Plajele din jurul său sunt mai degrabă cu pietre.
Parcam în zona portului. Şi o luăm la pas prin oraş. Grecii te îmbie să mănânci pe la taverne, peste tot găseşti câte ceva ispititor, suveniruri, jucării, îngheţată. Facem câteva cumpărături şi ne oprim la Taverna Kostis.
Peisajul este interesant când ajungi în partea opusă a portului faţă de unde am parcat. Pe dealul de lângă port este contruit un soi de palat. Acum pare lăsat în paragină. Se numeşte Palataki şi nu ai cum să nu îl asemeni cu Electric Castle de la Bonțida.
Palataki a fost cândva sediul unei fabrici. Insula Thassos a fost încă din perioada antică, exploatată pentru minereurile de zinc, plumb, argint și marmură, fiind pomenită chiar și de de Herodot.
Clădirea a fost construită de un om de afaceri german, Spiedel, între anii 1903-1905 care a obținut licența de explotare. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost ocupată de armata inamică și a fost parţial distrusă. După război fabrica a fost preluată de altă companie, care a și refăcut distrugerile datorate războiului. Însă la final soarta a fost aceeaşi, fabrica s-a închis.
Marble Beach
Sau plajă cu marmură. O găseşti în toate broşurile şi toate pozele de prezentare. Este un fel de pom lăudat.
Din Limenas părăsim asfaltul şi urmăm vreo 4km un drum forestier prăfos dar destul de bun. La Marble Beach este o parcare mare ce pare să fi fost amenajată recent cu buldozerul. Parcăm, ne împrietenim cu nişte măgăruşi aflaţi în parcare şi ei.
Apoi mergem către plajă. Este plin de pietricele mici de marmură până în apă. De asemenea sunt o grămadă de şezlonguri şi umbreluţe, toate înghesuite cât de mult se poate. Nu ai opţiunea să stai altundeva. Altfel plaja este mică şi ca lăţime şi ca suprafaţă, drăguţă, însă după ora 10 devine suprapopulată. De aceea vă recomand să o vedeţi cât se poate de dimineaţă.
Să faci plajă aici costă destul de mult, 6 euro / şezlongul. Noi am preferat să facem altceva cu banii ăştia.
Porto Vathy
Am continuat pe acelaşi drum prăfuit până la următoarea plajă: Porto Varthi Beach. Este o plajă asemănătoare cu Marble Beach, dar mai lată şi mai aerisita. Aşa cum îi spune şi numele, se găseşte lângă un port folosit probabil pentru a căra pe apă blocurile mari de la exploatarea de marmură aflată în apropiere.
Facem un scurt popas şi aici şi plecăm mai departe. Lângă port sunt o grămadă de bucăţi de marmură. De diferite forme şi dimensiuni. Şi de asemenea o grămadă de mesaje scrise în limba română pentru turiştii români: Nu mai luaţi pietre! Respect!
Vathy Beach
Mergem mai departe ţinând drumul cel prăfuit care începe să urce pronunţat. Undeva pe GPS apare încă o plajă, Vathi Beach. Există şi un drum de acces până spre ea însă din fericire nu ajunge cu maşina pe plaja asta. Pe ultima parte trebuie să cobori o pantă cam abuptă.
Ei bine asta este plaja de care ne-am îndrăgostit. Este situată într-un golf mărginit de păduri, este îngustă şi mai tot timpul în umbră. Iar apa este atât de curată. Genul ăsta de plajă îl căutam. Şi de când am descoperit-o am venit aici în fiecare zi. Nu este lume multă, e linişte.
Singurul semn de civilizaţie este o clădire abandonată. Pare a fi o construcţie în stil colonial ce nu a fost niciodată finalizată. O tipă care locuieşte în Thassos povestea că proprietarul acestui teren a vrut să construiască un hotel în secret, fără autorizaţiile necesare. Şi până la un punct a şi reuşit.
Odată ce s-au aflat intenţiile proprietarului, autorităţile au luat măsuri şi au interzis continuarea lucrărilor. De mai bine de 10 ani construcţia a fost abandonată. Şi astfel poate a fost salvată una din puţinele plaje aproape sălbatice din Thassos.
În acest golfuleţ vin tot felul de bărcuţe pe care cei mai cu dare de mînă le închiriază. De obicei stau câteva zeci de minute şi pleacă. Pe mine m-a impresionat însă un catamaran de lux, plin cu ruşi. Care a venit în fiecare zi. Călătorii aveau posibilitatea să sară în apă, să facă baie sau snorkeling.
Mai către prânz apare un vaporaş mai mare cu mulţi turişti şi cu ghid cu portavoce. Asta este semnul că trebuie să pleci fiindcă plajă se aglomerează brusc. Cei de pe vaporaş sunt aduşi cu barca pe mal. Nu am înţeles de ce că tot nu au ce să îşi cumpere. Apoi iau masa la bord.
Turul Insulei Thassos
Ziua următoare începe tot cu drum şi plajă la Vathi Beach. Pe la prânz hotărâm să facem turul insulei. Mergem pe drumul cel prăfuit spre Golden Beach. Din drum mai vedem câteva plaje de mici dimensiuni.
Ieşim în drumul principal şi facem primul popas la Tavernă Platania. Aici se găseşte un frumos punct de belvedere dar şi un izvor ingenios amenajat care îţi dă impresia că apa vine direct dintr-un platan.
De aici ţărmul este pietros, plaje nu se prea mai găsesc. Peisajul se schimbă în permanenţă, în zare se vede şi o insulă. Trecem de oraşul Kinira şi ne oprim la o altă plajă celebra din Thassos: Paradise Beach.
Peisajul de aici este chiar paradisiac: apă curată, plajă aurie, stânci, insulă. Singurul lucru care nu are legătură cu paradisul este drumul de acces şi parcarea. Totul este aglomerat iar necazul principal este acela că atunci când te întorci de la plajă ajungi la maşină gata prăfuit şi colorat în roşu.
Mai încolo trecem pe lîngă un complex de 5 stele: Thassos Grand Resort.
Şi într-un final ajungem într-un loc spectaculos, în satul Aliki. Aici există un fel de istm, iar e o parte şi pe cealaltă se găsesc două plaje frumoase. În plus pe acest istm este un sit arheologic. E adevărat nu foarte grozav.
Salutăm din mers două plaje mici şi frumoase: Skidia şi Thymonia. Apoi drumul începe să urce constant. Trecem pe lângă o mare mănăstire numită Arhanghelul Mihail. Şi după aceea mai vedem încă două plaje minunate şi lipsite de amenajări: Arsanas şi Livadi. Aici mi-ar plăcea să vin şi să fac baie însă aceste plaje sunt departe de locul nostru de cazare.
Puţin mai încolo este poteca spre un loc faimos pe care îl vezi pe toate pliantele şi pe toate site-urile de prezentare ale insulei Thassos: Giola. În fapt este vorba de o piscină naturală. Toţi cei cu care am vorbit s-au arată însă dezamăgiţi de ea fiindcă este destul de mult de coborât din drum până la ea. Şi bineînţeles de urcat, totul sub un soare torid şi pe un drum roşu şi prăfos. Apoi mai este aglomeraţia. De aceea am spui pas.
Drumul nu mai ţine ţărmul de aici. Merge tot pe sus şi ajunge lângă mare abia în staţiunea Potos. Pe care o găsim foarte animată.
Ne mai oprim odată în Limenaria pentru suveniruri şi îngheţată şi prăjituri. După-amiaza facem plajă la deja cunoscută Platani Beach.
Seara ne dăm întâlnire cu Ramona şi Daniel în satul de munte Theologos. Petrecem bine la restaurantul Lampiris, un loc cald, primitor şi liniştit.
Tot prin zona se mai găseşte un restaurant, Augustus, faimos pentru petrecerile sale în stil grecesc, cu dansuri, farfurii sparte şi tot tacâmul. Nu am fost acolo însă mulţi spun că ar fi o ţeapă turistică şi că s-au cam ars la buzunar.
Şi vine şi ultima zi plină din Thassos. Totul se petrece deja după scenariul cunoscut. Dimineaţa se lasa cu plajă la Vathy Beach, seara cu ceva plimbări.
Seară am mers în nişte sate de munte aflate mai aproape, Rahoni şi Agios Georgios. Până la urmă ne-am oprit la Agios Georgios la o terasa-restaurant cu tot felul de dotări: loc de joacă pentru copii, teren de baschet, crama şi o privelişte foarte frumoasă către piscurile stâncoase din Insula Thassos. Locul poartă numele de Taverna Christos. Nu este lume multă aşa că petrecem o seară liniştită.
Suntem întâmpinaţi chiar de patron. Care e şi picol şi ospătar şi chelner. Şi uneori şi bucătar Christos este un tip interesant, mic chel şi brunet. Vorbeşte o combinaţie de englexă, greacă şi română. Are un fel aparte de a pronunța cuvîntul ciolan. Ne povesteşte că în seara următoare va avea loc acolo o mare petrecere. Îl întreb dacă o să spargă farfurii. Până să îmi răspundă, îi surprind un licăr de plăcere în privire.
-Of course! Zice el şi îmi arată că sub cuptorul de pe terasa sunt mai multe coloane de farfurii care abia aşteaptă să se facă ţăndări.
Sunt unii care cataloghează şi petrecerile lui Christos drept țepe turistice degrabă mâncătoare de bani.
Dimineaţa este timpul pentru o ultimă baie, în mica plajă din Ormos Prinou. Apoi pe la prânz împachetăm şi ne mergem la ferrryboat. Acolo prindem o coadă sănătoasă care ne-a ţinut pe loc vreo două ore.
Nu puteam să închei acest articol fără să vorbesc un pic despre partea culinară. Grecii fac tot felul de preparate, care mai de care mai gustoase. Dar de asemenea vin şi în întâmpinarea gusturilor turiştilor. Dintre mâncările greceşti Gyros( un fel de saorma ) şi souvlaki( frigărui ) găseşti pe toate drumurile.
Eu am încercat tot felul de preparate locale fiind inspirat de o listă de recomandări găsită aici:
https://bucketlistjourney.net/traditional-greek-foods-you-must-eat-in-greece/
Mi-au plăcut mult Pastitsio, Saganaki, Loukoumades, Calamarul. De asemenea dau o notă bună pentru prăjituri. Deşi când le vezi ai impresia că vor fi teribil de dulci şi îţi vor face sete, în realitate sunt foarte gustoase şi mai ales porţionate exact cât trebuie.
Prin Thassos ar mai fi de făcut şi de văzut multe alte lucruri. Poate cu o altă ocazie voi reuşi să urc şi pe munte şi să vizitez mai îndeaproape şi partea de sud a insulei.
- Distribuie pe retelele sociale