Pe cărări noi în Munții Grohotiș
Data publicării: 03 dec 2018
Chiar dacă munţii Grohotiş sunt relativ aproape de Braşov în general m-am rezumat la a face ture pe un traseu bătut şi suficient de pioresc: din Pasul Bratocea până la vârful Grohotiş şi înapoi.
Domnul Pușcarciuc a venit cu o abordare interesantă din Valea Doftanei Ardelene. În plus la tura s-au alăturat câţiva oameni dragi veniţi de departe: Doru şi Lucia Stoica, Emilia cu Nelson.
Ne-am întâlnit la Brădet, la coada lacului de acumulare. De acolo părăsim drumul naţional către dreapta şi înaintam pe Valea Doftanei. Drumul se prezintă mult mai prost decât în anul trecut. Cu o maşină cu garda joasă este o adevărată aventură să mai mergi pe aici.
În fine, după vreo 7km de drum rău ne oprim lângă o barieră. Pe aici se intra pe Valea Recea de Jos. Ne echipăm şi mergem pe drumul forestier însă doar pentru câteva minute. Traversăm pârâul şi ne avântam într-o urcare abruptă cu scopul de a prinde coama muntelui Priscu. Dăm şi de marcaj forestier aşa că putem să mergem ceva mai relaxaţi. În pădure e atmosfera de toamnă, cu covoare de frunze colorate.
Urcuşul se domoleşte treptat şi cam după o oră ieşim în golul alpin. Aici încep priveliştile spre Piatră Mare şi Vf. Paltinu din Munţii Neamţului. Urcarea însă nu se termină chiar cu una cu două. Mergem pe plai, găsim merişoare şi consumăm. Fără moderaţie.
Până pe Vf. Priscu(1554m) mai avem de coborât şi apoi de urcat abrupt. Acolo facem prima pauză importantă a zilei. Peisajul se mai deschide şi ne permite să vedem mai multe din vârfurile din Munţii Neamţului: Rusu, Neamţu, Paltinu.
Continuăm apoi spre creasta principală a munţilor Grohotiş. În drum dăm de o cruce. Apoi, un pic după coama găsim un drum lat, înierbat dar şi marcaj banda roşie. Mergem o vreme pe acest drum admirând de la distanţă partea mai înaltă a Munţilor Grohotiş, cu Vf. Babeş şi Grohotiş. În plus Ciucasul şi Zaganu se văd senzaţional dintr-un unghi inedit. Să fie primit!
Plecăm pe drumul de maşină şi ne oprim în locul unde trebuie să părăsim marcajul, undeva sub Vf. Sloieru - Marcusanu( 1592m). După încă o pauză bună de bronzat, mergem şi pe vârf. Aici totul se deschide şi mai bine şi mai frumos. Se văd şi Bucegii şi Postavaru şi bucăţi mari din Munţii Vrancei şi Penteleu.
Ţinem mereu creasta matematică, unde mai există uneori şi nişte rămăşiţe de poteci. Aşa cum era de aşteptat, trebuie să coborâm ca mai apoi să ne îndreptăm spre Vf. Vaida (1531m). Ca prim şi ultim reper vedem o stână, pare să fi fost folosită în sezonul trecut. Ajungem şi pe Vf. Vaida de unde practic avem cea mai frumoasă privelişte de astăzi.
Ţinem mereu creasta matematică, unde mai există uneori şi nişte rămăşiţe de poteci. Aşa cum era de aşteptat, trebuie să coborâm ca mai apoi să ne îndreptăm spre Vf. Vaida (1531m). Ca prim şi ultim reper vedem o stână, pare să fi fost folosită în sezonul trecut. Ajungem şi pe Vf. Vaida de unde practic avem cea mai frumoasă privelişte de astăzi.
Găsim ceva mai jos marcaj forestier iar apoi dăm într-un drum vechi de TAF, dar bine conturat. Acesta ne coboară rapid, pe nişte pante înclinate. Şi ne duce fix unde am lăsat maşinile.
Concluziile sunt pozitive: cred că de nicăieri nu am văzut aşa de fain către Ciucas şi Zaganu. A fost o tură uşoară, dar cumva lungă pe care cândva mi-ar place să o mai repet.
Traseu: Valea Doftanei (Gura Recii de Jos) – Vf. Prișcu – Vf. Șloeru-Mărcoșanu – Vf. Vaida – Gura Recii de Jos
Durata: 7 ore şi jumătate
Track GPS: https://www.strava.com/activities/8345794749
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole