Munții Tătaru - Vîrful lui Crai

Data publicării: 14 dec 2018

De curând mi-a revenit în gând ideea de a încerca o tură în Munţii Tătaru. Mi-am dorit să ajung în Vârful lui Crai. Acum aproape un an am pornit cu avânt spre acest vârf însă atunci tura s-a terminat mai repede.

Am plecat pe acelaşi drum într-o dimineaţă de noiembrie. Am mers cu maşina pe ruta Braşov - Cheia - Poiana Stânei. De acolo am urmat un marcaj cruce roşie care ne-a purtat prin pădure până în Pasul Tabla Buții.

Odată ajunşi în pas costatam câteva schimbări. Pe un vârf a apărut o structură ce aminteşte de o bisericuţă. Pe culme este drum de maşină, în stare destul de bună. Puţin mai încolo zărim şi Cimitirul Eroilor. De la distanţă se vede faptul că în zona au apărut câteva construcţii noi: o cruce mare de marmură neagră, de fapt un fel de altar, o scenă, o tribună în fata cimitirului, coşuri de gunoi.




Abia acum îmi dau seama cât de mult a trecut de când nu am mai ajuns aici. Coborâm din drum la Cimitirul Eroilor. Este vreme foarte plăcută. Nu ştiu de ce dar şi dăţile trecute am avut aici o stare de bine. Cam ciudat, nu?

Intrăm în cimitir. Acolo sunt scrise numele celor ce se presupune a fi ingrogpati acolo. Pe unele cruci mesajul este cutremurător: doi ostaşi necunoscuţi. Sau trei ostaşi necunoscuţi. Crucile sunt împodobite cu nişte cocarde tricolore ce par a fi fost puse de curând. Dacă te apropii şi citeşti, vezi şi cine le-au pus: poliţiştii din Buzău.

Stăm un pic la soare în tribună din fata cimitirului. Atmosfera e plăcută, soarele cald ne mângâie. Vântul abia adie.

Plecăm la un moment dat şi ne inilnim cu o maşină care coboară şi ea la cimitir. Ne salutăm cu oamenii care ne întreabă cum este drumul către Poiana Stânei.

 

Revenim în creasta şi continuăm spre următorul vârf. În apropierea lui este o stână dar şi o construcţie ciudată din beton. Nu ştiu ce este cu ea şi nici la ce ar fi putut servi. Facem trimitere către emisiunea cu Megastructuri Naziste. Dacă ştie cineva ce e cu structura asta poate ne spune într-un comentariu.

Plecăm mai departe. În zare este un vârf mai înalt care credeam noi că este Vf. lui Crai. Mergem constant, avem pasaje şi de urcare şi de coborâre. Drumul însă ocoleşte vârful. Hm...Ceva nu-i în regulă. Eu ştiam că drumul trece chiar prin vârf.

Este momentul să consultăm GPS-ul. ŞI într-adevăr până la Vf. lui Crai mai avem de mers. Îl şi vedem acum foarte bine conturat în faţă. Ne aşteaptă o porţiune de coborâre şi apoi una de urcare ceva mai abupta pe serpentine. Consultam ceasul, facem câteva socoteli. Cu un ritm bun putem duce la bun sfârşit planul iniţial.

Şi ne punem pe mers într-un ritm alert care ne depăşeşte estimările. Suntem pe Vf. lui Crai după doar 40 de minute. Vârful are peisaje în toate părţile. Nu este bine individualizat şi marcat. Deocamdată. Există o bornă de ciment mică şi veche. Iar lângă ea s-au efectuat nişte săpături ceea ce ne duce cu gândul că probabil va fi construit ceva pe el.

Facem pozele de vârf, glumind despre faptul că pentru toţi trei este o premieră. Şi facem mişto de toţi ăia care au urcat Everestul dar încă nu au ajuns pe Vf. lui Crai. Mai departe privim în zări. Astăzi am văzut Zăganul mai din toate unghiurile, în spatele lui privim o bucată din Ciucas. Apoi din Munţii Grohotiş. Se vede şi lacul de acumulare de la Măneciu. Apoi Clabucetul Maneciului, Munţii Siriu şi Vf. Penteleu, foarte bine individualizat.

Vremea trece repede pe vârf. Pe la ora 15 ne punem în mişcare. Urmează partea cea mai dificilă a traseului care constă în găsirea unei variante de coborâre către Valea Stânei.

Aproape de vârf, către vest, sunt două stâne la limita pădurii. Alegem să mergem către cea din stânga, de la distanţă se pare că există undeva şi o potecă de coborâre. Ne apropiem şi vedem aproape de construcţii 3 cai. Ne gândim că stâna încă mai este locuită. Când ajungem lângă ea strigam însă nimeni nu ne răspunde.

Ne oprim pentru pauză de masă, apoi ţinem culmea matematică. Culmea secundară pe care ne aflăm se numeşte Plaiul Chiojdului. Este şi un fel de poteca lată. Pe copaci sunt diverse înscrisuri făcute, aşa că suntem pe poteca bună. Cumva însă trebuie să coborâm pe Valea Zăvoarelor unde GPS-ul ne arată că ar fi un drum forestier.

Poteca însă începe să se piardă ușor-ușor sub covorul de frunze. Ajungem într-o zonă abruptă. Coborârea ei a fost o distracţie totală. Trebuia să fi mereu atent fiindcă nu ştiai niciodată ce se găseşte sub frunze. Am coborât astfel o diferenţă de nivel cam de 200m până am ajuns în drumul forestier.

Acesta se pare că nu a mai fost folosit de foarte mulţi ani. A fost năpădit de vegetaţie, în multe locuri este înierbat şi nici măcar o potecă clară nu este. Practic acum în cea mai mare parte a devenit un fel de culoar în pădure.

Mergem pe el cu încredere şi ne minunăm de amenajările care au fost făcute. Unele poduri şi podete încă mai există. De asemenea întâlnim tuburi de ciment de diverse dimensiuni. Mai peste tot dam de doborâturi. Undeva trebuie să trecem un pârâu secundar.

Ajungem în final pe firul văii principale. Mergem ţinând partea dreaptă a râului. În două locuri apa a mâncat destul de tare din maluri. Avem de făcut două traversări ceva mai periculoase: cu frunze, umiditate şi teren uşor alunecos. Dar scăpăm fără să facem baie.

De la un moment dat începem să urcăm. Drumul începe să arate a drum şi vedem apoi şi de ce. Trecem pe lângă un foişor de vânătoare. Ţinem mereu drumul ocolind din când în când copaci căzuţi. Ne apropiem de Valea Telejenelului şi o traversăm pe un pod vechi. Aici ne despărţim: Florenţa şi Zoli rămân pe loc iar eu urmează să urc cam încă 3km până la Poiana Stânei să recuperez maşina. Treaba merge strună. Urc cât pot de repede că începea să se întunece. Rămân însă mirat de cât de multe construcţii au apărut pe valea asta, nu demult aproape pustie.

Ajung la maşină cu puţină vreme înainte de a se face întuneric.

Traseu: Poiana Stânei - Pasul Tabla Butii( cruce roşie) - Cimitirul Eroilor - Vf. lui Crai(cruce albastră) - Valea Zăvoarelor - Poiana Stânei(nemarcat)
Durata: 7 ore

 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • al. constant

    19 dec 2018 16:18:11

    DOUĂ FELICITĂRI: 1/ Pt. descriere & PREZENTARE ;2/ pt. REUȘITA traseului parcurs. Cu 45 ani în urmă am făcut, aproximativ, același traseu. Prezentarea dv. m-a condus pe unul pe care, aproape, nu-l mai recunosc. Poate din cauza construcțiilor care atunci nu erau. Vă MULȚUMESC MUUUULT.

  • Negoescu Mihai

    27 ian 2019 22:11:35

    Constructia din beton este tot ce a mai ramas din vechea cetate Tabla Butii de pe vremea romanilor cand singurul drum de acces din Muntenia in Transilvania era Slon- Tabla Butii- Pasul Boncuta - Vama Buzalui.

  • Frincu Catalin

    06 aug 2020 11:39:44

    Picioarele din beton de la Tabla Butii se pare ca sunt de la o instalatie de carat copacii in urma exploatarilor forstiere care au avut loc,este si un drum al nemtilor pietruit si deteriorat doar in doua locuri,așa mi-au spus bătrânii locului.Eu sunt din Basca Chiojd...Jos în Siriu a fost o mocanita cu care se cărau lemnele din muntii Siriului,dar a fost dezafectată când au făcut barajul de la Siriu,deoarece datorita barajului au întrerupt legătură cu orașul Nehoiasu unde avea capătul,o parte din linie mai exista și acum.Pe vechiul amplasament al mocanita în au făcut drum forestier ce urca din Valea Buzăului pana în Siriu pe lângă lacul de acumulare

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2023