Serbia la superlativ: Uvac Meandri

Data publicării: 11 iun 2019

Uvac este un râu transfrontalier, care izvorăste din Muntele Golija și de pe platoul Peșter, apoi curge prin sud-vestul Serbiei și trece în estul Bosniei și Herțegovinei. După 115 km, se varsă în final râul Lim. Înainte de vărsare, pe o distanţă de 10 kilometri, formează granița dintre cele două țări.

La prima vedere acest rău nu are nimic special. Însă dacă studiezi un pic problema vei vedea un fapt inedit. Râul curge pe o lungime de 115km. Are extrem de multe meandre. Totuşi distanţa în linie dreaptă între izvoarele sale şi punctul de vărsare este de doar 40km.

Locul unde se găsesc cele mai spectaculoase meandre poartă numele de Cheile Uvac şi se găseşte în apropiere de orăşelul Sjenica din sud-vestul Serbiei. Să ajungi acolo este o adevărată aventură. Adică, mai pe româneşte, e la mama naibii.

În urmă cu mai mulţi ani, în 2011, am mai avut o tentativă de a vedea cheile. A fost un eşec. Lipsa indicatoarelor şi mai ales vremea proastă ne-au împiedicat atunci să vedem unul dintre cele mai spectaculoase locuri din lume.

De data asta am fost mai bine documentaţi, mai bine pregătiţi şi în plus am avut la dispoziţie GPS-ul.

Între timp lucrurile s-au mai schimbat. Lacul Sjenica, aflat în aval de chei acum nu mai există. S-a transformat într-o păşune unde acum păşteau caii. De asemenea au apărut şi câteva indicatoare. E drept sunt scrise în alfabetul chirilic. Dar sunt uşor de descifrat. Trebuie urmat Uvac Vidikovac. În traducere asta înseamnă Punct de Belvedere Uvac.

Se merge pe un drum forestier destul de prost şi trebuie să fii destul de hotărât şi să ai o maşină care să te ajute în câteva puncte critice. Într-un final după ce urci două dealuri, traversezi o vale ajungi la o fundătură în care se pot parca un număr mic de maşini.

Am ajuns într-o după-amiază frumoasă. La locul de parcare ne-am întins pe iarbă şi am început să mâncăm câte ceva. Ne-am împrietenit cu o familie de sârbi din Belgrad care aveau o problemă cu numărul de la maşină. Cădea. Aşa că le-am dat nişte sârmă.

Sârbii sunt curioşi. Ne întreabă de unde suntem. Şi sunt surprinşi cum de am aflat de acest loc secret. Eu le spun că nici un loc nu mai este secret de când a apărut şi s-a dezvoltat Internetul.

Vremea pare însă că vrea să ne facă surprize. Şi să plouă. Aşa că strângem rapid şi ne pregătim de plimbare să vedem şi noi minunea.

De la parcare şi până la principalul punct de belvedere se merge pe jos cam 15 minute. Nu există marcaj însă este destul de greu să te rătăceşti. La început se merge pe o coamă stâncoasă, apoi poteca te coboară până la un balcon de lemn.

Peisajul este copleşitor. Râul are culoarea smaraldului şi îşi croieşte un drum sinuos printre stânci. Pare a fi extrem de nehotărât. Apa însă este la un nivel scăzut. De asemenea pe apă sunt câteva bărcuţe de mici dimensiuni care plimbă turişti. Observăm câteva debarcadere şi o peşteră.

Zona a fost populată în ultimii ani cu o specie de vulturi care s-a adaptat de minune aici. Locul este cu adevărat minunat şi îşi merită pe deplin faimă. Stăm câteva minute pe balconul de lemn pe care am avut norocul să îl prindem liber. De acolo mai ochim un punct de belvedere. Până acolo e de mers cam 20-30 de minute se coboară ceva mai aproape de apă.

Traseul este încântător. Avem în permanenţă în fata celebrele meandre, dar cu toate astea trebuie să fim atenţi fiindcă în stânga sunt pereţi abrupţi. Aşadar, ochii pe fetiţă ca pe butelie. Maria este foarte încântată şi se minunează des.

 

 

În final ajungem şi la locul de belvedere. Cel de aici este mai spartan şi aproape deloc frecventat de turişti. Practic este doar un gard care te împiedică să cazi şi o băncuţă. Punctul de belvedere se găseşte la finalul meandrelor.




Aici stăm ceva mai mult timp şi din fericire avem şansa să vedem mai mulţi vulturi. Cei de aici sunt din specia isgrifon, una dintre cele două specii de vulturi ce încă mai trăiesc în Serbia. Sunt absolut impresionanţi fiindcă sunt destul de mari. Am citit că există exemplare care au anvergura aripilor de 3m.

Zborul vulturilor a fost studiat de oameni de știință şi ingineri de aeronautica. Ei au folosit cunoștințele acumulate la construcția de aeronave. Rolul pe care vulturii de aici îl joacă în lanțul alimentar este unic și îi face de neînlocuit. Ei se hrănesc şi cu animale moarte și, prin urmare, opresc răspândirea bolilor și contribuie la un fel de "reciclare naturală".

Rezervația specială naturală Uvac se remarcă prin prezența a 104 specii de păsări. Apele curate reprezintă un habitat ideal pentru 11 specii de pești.

În final am scăpat neudați şi bucuria celor câteva ore petrecute deasupra Cheilor Uvac a fost deplină.

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Bergheanu Lucia

    15 sep 2019 15:47:55

    Felicitari penrtu dragostea de natura :-pt. Curajul de a-i lua pe cei mici cu voi si asfel sa le insuflati si lor dorul de cunoaștere si nu in ultimul rand faptul ca popularizati astfel de Frumuseți ! Felicitari din toata inima ! Biolog Bergheanu

  • Marius Tipa

    09 aug 2020 15:45:48

    Am gasit cu mare bucurie blogul tau si articolul despre menadrele Uvac. Anul trecut nu am reusit sa il gasim. Imi poti da cateva sfaturi, te rog? Care ar fi localitatea cea mai apropiata in care ar trebui sa dorm? masina noastra e cam joasa, inteleg ca nu poate merge pe drumul acela .... cat de rau e, si de unde pana unde e atat de rau? Multumesc mult daca iti gasesti timp sa-mi raspunzi.

  • Bogdan

    09 aug 2020 18:59:02

    Salut,
     
    Stiu si eu cum e sa nu gasesti canionul Uvac. Am patit si eu asta prima oara cind am fost in zona.
     
    Raspund pe rind intrebarilor tale:
     
    Localitatea cea mai apropiata este Sjenica. Noi am stat aici: Hia Apartmani
     
    Noi am fost cu doua masini: Un Ford Focus 2 cu care am reusit sa parcurgem traseu.
    Un Hyundai I30 din 2007 care nu a reusit sa faca decit cam jumatate din traseu.
     
    Am folosit o aplicatie de mobil numita maps.me care ofera harti offline. Prin zona nu prea e semnal la telefon. Oricum roamingul din Serbia este foarte scump.
     
    Ca si idee traseul este asta:
     
     
    Mergi din Sjenica pe DN21. Sunt si ceva indicatoare, din pacate scrise doar cu caractere chirilice. Urmareste Uvac Vidikovac. Vei ajunge intr-un final la o parcare pe un deal.
     
     
    Sper sa iti fie de folos ceea ce am trimis.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024