Ultimele zăpezi din Ciucaș

Data publicării: 07 apr 2009

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

După câteva zile închise soarele începe să mângâie Brașovul. Îmi era tare poftă de o urcare pe undeva. Iniţial a existat o propunere pentru Piatra Craiului. Am sfârşit prin a merge în Ciucaș însă. Am avut parte de zile frumoase, cu soare şi ceruri albastre fără nori.

Traseul a fost unul clasic şi l-am parcurs într-o echipă de cinci: Ileana, Mara, Oana, Ciprian şi Bogdan. Traseul parcurs: Cabana Muntele Roşu - Fosta Cabana Ciucaș - Vârful Ciucaș. Condiţiile de drum au fost destul de variate: am plecat de pe o pajişte plină cu nuscele şi ghiocei, am traversat câteva zone mai noroioase. Dar cea mai mare parte a drumului am parcurs-o pe zăpadă moale şi destul de mare.
Intrăm în traseu destul de târziu, la 11:45. Coborâm repede în Valea Berii la Fîntîna Nicolae Ioan. Ne bucurăm să vedem că fântâna a fost refăcută şi se găseşte într-o stare foarte bună. Urmează o porţiune în urcare uşoară pe drumul forestier acoperit de zăpadă. Continuăm cu o urcare destul de accentuată până pe platoul cu fosta cabană. Aici întâlnim câteva grupuri de persoane.


- Ce aglomerat e azi în Ciucas! Îmi zic.
Şi într-adevăr a fost multă lume. Şi cum era să nu fie într-o astfel de zi. Facem un popas şi mâncăm repejor pentru că prindem puteri şi urmăm banda roşie pe muntele Chirușca. Lacul e complet acoperit de zăpadă, aşa că de data asta ratez poza în oglindă. Mai sus, câteva pietre au scos capul din zăpadă. Stăm ca şopârlele la soare. Locul e ferit, nu bate pic de vânt şi avem în prim plan, drept răsplată, culmea Zăganului secondată de Penteleu.


Cu greu ne dăm duşi. Ne afundăm în zăpadă din ce în ce mai tare. La un moment dat decidem să ocolim un vâlcel şi o luăm în sus de-a dreptul. Nu a fost nevoie de pioleţi, beţele noastre şi-au făcut treaba cu brio. De sus îi vedem pe Gabriela şi Ovidu care coboară de pe vârf. Stabilim să ne vedem diseară la un pahar de vorbă.


Continuăm prin zăpadă şi ne grăbim să stăm şi noi cu babele la sfat. De aici nu mai e aşa de mult până la vârf. Din când în când ni se deschid privelişti spre culmea Bratocei, spre Grohotiş şi, binenteles, spre multele şi specificele forme pe care Dumnezeu i le-a dăruit Ciucașului. O ultimă pantă şi zărim vârful. Mara şi Oana sunt deja acolo. Le ţine companie un câine.


Pe vârf mai sunt încă vreo 3 grupuri. Ce aglomeraţie! Curând aveam să rămânem singuri însă. Tradiţionalul vânt de pe vârful Ciucas este blând de data aceasta şi nu ne goneşte. Aşa că stăm şi privim în toate părţile: se văd în depărtare lacul de acumulare de Tărlung, Postăvarul şi Piatra Mare, Munţii Baiului, Întorsura Buzăului.

Mai aproape de noi e Mîna Dracului însă unghiul nu ne permite să îi vedem toate cele cinci degete. La ora 17 începem coborârea. Se dovedeşte a fi mai simplu decât la urcare. Partea pe care păşim e umbrită astfel că arareori se întâmplă să ne afundăm în zăpadă. Ne oprim preţ de câteva clipe pe platoul fostei cabane şi nu mă pot abţine să nu mai fac o fotografie în spate. Mai urmează un popas şi o realimentare cu apă la Fântâna N. Ioan şi un urcuş susţinut până la Cabana Muntele Roşu. Ajungem puţin înainte de asfinţit.


Îi reîntâlnim pe Gabriela şi Ovidiu în faţa Cabanei Silva. Facem masă mare( cu slana, ceapă, bere şi Pepsi  ) la Mara în cameră şi ne aşternem la poveşti  discutând vrute şi nevrute, amuzându-ne de magnetismul pe care îl exercită Mara asupra.. hoţilor. Dar asta e altă poveste.


Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2023