Dupa citeva zile inchise soarele incepe sa mingiie Brasovul. Imi era tare pofta de o urcare pe undeva. Initial a existat o propunere pentru Piatra Craiului. Am sfirsit prin a merge in Ciucas insa. Am avut parte de zile frumoase, cu soare si ceruri albastre fara nori.

Traseul a fost unul clasic si l-am parcurs intr-o echipa de cinci: Ileana, Mara, Oana, Ciprian si Bogdan. Traseul parcurs: Cabana Muntele Rosu – Fosta Cabana Ciucas – Virful Ciucas. Conditiile de drum au fost destul de variate: am plecat de pe o pajiste plina cu nuscele si ghiocei, am traversat  citeva zone mai noroioase. Dar cea mai mare parte a drumului am parcurs-o pe zapada moale si destul de mare.
Intram in traseu destul de tirziu, la 11:45. Coborim repede in Valea Berii la fintaina Nicolae Ioan. Ne bucuram sa vedem ca fintina a fost refacuta si se gaseste intr-o stare foarte buna. Urmeaza o portiune in urcare usoara pe drumul forestier acoperit de zapada. Continuam cu o urcare destul de accentuata pina pe platoul cu fosta cabana. Aici intilnim citeva grupuri de persoane.


-    Ce aglomerat e azi in Ciucas! Imi zic.
Si intr-adevar a fost multa lume. Si cum era sa nu fie intr-o astfel de zi. Facem un popas si mincam repejor pentru ca Prindem puteri si urmam banda rosie pe muntele Chirusca. Lacul e complet acoperit de zapada, asa ca de data asta ratez poza in oglinda. Mai sus, citeva pietre au scos capul din zapada. Stam ca sopirlele la soarele. Locul e ferit nu bate pic de vint si avem in prim plan, drept rasplata, culmea Zaganului secondata de Penteleu.


Cu greu ne dam dusi. Ne afundam in zapada din ce in ce mai tare. La un moment dat decidem sa ocolim un vilcel si o luam in sus de-a dreptul. Nu a fost nevoie de pioleti, betele noastre si-au facut treaba cu brio. De sus ii vedem pe Gabriela si Ovidu care coboara de pe virf. Stabilim sa ne vedem diseara la un pahar de vorba.


Continuam prin zapada si ne grabim sa stam si noi cu babele la sfat. De aici nu mai e asa de mult pina la virf. Din cind in cind ni se deschid privelisti spre culmea Bratocei, spre Grohotis si, binenteles, spre multele si specificele forme pe care Dumnezeu i le-a daruit Ciucasului.
O ultima panta si zarim virful. Mara si Oana sunt deja acolo. Le tine companie un caine.


Pe virf mai sunt inca vreo 3 grupuri. Ce aglomeratie! Curind aveam sa raminem singuri insa. Traditionalul vint de pe virful Ciucas este blind de data aceasta si nu ne goneste. Asa ca stam si privim in toate partile: se vad in departare lacul de acumulare de Tarlung, Postavarul si Piatra Mare, Muntii Baiului, Intorsura Buzaului. 
Mai aproape de noi e Mina Dracului insa unghiul nu ne permite sa ii vedem toate cele cinci degete. La ora 17 incepem coborirea. Se dovedeste a fi mai simplu  decit la urcare. Partea pe care pasim e umbrita astfel ca arareori se intimpla sa ne afundam in zapada. Ne oprim pret de citeva clipe pe platoul fostei cabane si nu ma pot abtine sa nu mai fac o fotografie in spate. Mai urmeaza un popas si o realimentare cu apa la Fintina N. Ioan si un urcus sustinut pina la Cabana Muntele Rosu. Ajungem putin inainte de asfintit.


Ii reintilnim pe Gabriela si Ovidiu in fata Cabanei Silva. Facem masa mare( cu slana, ceapa, bere si Pepsi  ) la Mara in camera si ne asternem la povesti  discutind vrute si nevrute, amuzindu-ne de magnetismul pe care il exercita Mara asupra.. hotilor. Dar asta e alta poveste.