Poiana Mărului, versantul estic
Data publicării: 12 ian 2021
În ultima perioadă, mai ales de cînd avem copiii, m-am orientat spre trasee potrivite pentru puterile lor. Poiana Mărului, județul Brașov, pare a fi un loc ideal pentru astfel de excursii ușoare.
La prima vedere acest sat este înghesuit de-a lungul unei văi strajuite de dealuri înalte. Dar de fapt și dealurile de aici sunt pline de viață. Pe fiecare deal există case izolate, mai toate clădite într-un peisaj de de basm, cu priveliști largi către Piatra Craiului, Bucegi, Munții Țaga sau Măgura Codlei.
Urcusurile nu sunt foarte solicitante și se fac în cea mai mare parte pe drumuri de pământ care te aduc la aproape 1000 de metri altitudine.
Studiind harta si mai apoi terenul am hotarît să parcurg cele două culmi principale ce străjuiesc pîrîul Șinca.
Astăzi vă povestesc despre versantul estic al văii. Aici avem cîteva puncte de reper:
Pasul Poiana Mărului
Dealul Munteanului
Vf. Crăpătorul - 890m
Dealul Pietrisului
Vf. Pietrosu - 923m
Am parcurs această creastă în două excursii diferite urcând cîte un plai și coborînd pe altul. Prima tură am făcut-o în anul 2010, ultima în 2020. Creasta estică este mai scurtă, de la un capăt la celălalt undeva între 10 și 15 de km. Poate fi parcursă pe jos, așa cum am făcut noi, cu bicicleta sau cu diverse alte mijloace motorizate.
Prima Sectiune
În 2010 am fost la Poiana Marului pentru prima oară. O tură memorabilă în care am cunoscut și personal doi oameni de munte deosebiți: Nae Preda și Dinu Mititeanu.
Am lăsat mașinile chiar în mica parcare din centru și apoi am luat-o în sus tinînd direcția către abatorul Sergiana. Dar nu am ajuns acolo. La ultima intersecție înainte de abator am făcut dreapta, am mers un pic pe vale.
Urmează o porțiune de drum mai noroioasa care ne aduce repede pe culme. În timpul urcarii renunțăm încet-încet la polare și geci fiindcă suntem rasfatati de un soare blând de primăvară.
Privind în spate vedem Piatra Craiului dintr-un unghi cu totul neobișnuit: suntem cam pe aceeași direcție cu linia crestei. Piatra Mica se vede în întregime din lateral și de asemenea avem o buna vedere cu Valea Crapaturii și Șaua Crăpăturii.
Din cînd în cînd trecem pe lînga gospodării izolate. Dăm binețe țăranilor de la porți și trecem acompaniati de latratul cainilor.
Drumul nostru coteste la stanga la umbra unei padurici. E noroi destul de mare și de aceea alegem ca o perioada sa mergem prin iarba. De undeva din fata se aude zgomot mare de motoare. Apar câțiva inși mandrii nevoie de mare de isprăvile lor pe doua sau patru roti.
Sus undeva vedem un copac izolat. Acolo facem popas. Aici este Vf. Crăpătorul.
Și într-adevăr locul a fost foarte bine ales căci de una din crengi era atârnat un leagăn. Așadar..parc de distractii extrem în aer liber. Și pe deasupra și gratis. Nae Preda este foarte tonic și dă startul petrecerii în leagăn. Mai mult lansează o provocare tuturor participanților: aceea de a se da atat de tare în leagan încît sa se poata prinde de o craca si sa coboare pe ea.
Părăsim cu greu copacul și leagănul. Domnul Dinu îl botează Dealul cu Leagan. Nu mai este mult și intrăm și din punct de vedere matematic pe o creasta lungă care coboară departe undeva lîngă satul Paltin.
Ajungem din nou lîngă o gospodarie izolată. Domnul Dinu ne arată în curte un loc imprejmuit cu gard unde se vad flori galbene. Sa fie o grădină cu flori? Și totuși de ce e locul imprejmuit si de ce gardul e așa înalt? Ne apropiem și dezlegăm misterul: vedem doua cruci, iar florile sunt asezate pe doua morminte. În Poiana Marului astfel de morminte sunt ceva obișnuit fiindcă aveam să mai descoperim cruci scrise în curțile sau grădinile oamenilor. Condițiile grele de la munte determină uneori ca oamenii să-și îngroape morții în propria batatura.
Drumul nostru continua pe plaiuri înalte. Ne oprim într-un loc superb, cu vedere făină spre Piatra Craiului, strajuit de furcituri. Aici constatăm ca am greșit dealul pe unde trebuie făcută coborirea. Tot cu ajutorul GPS-ului ne întoarcem, mai întâi, pe niște curbe de nivel iar apoi prin cateva gospodarii la traseul corect. Sincer, eu speram ca mai avem o vreme de colindat până în centrul satului însă o poteca ceva mai abruptă ne readuce rapid în civilizație. Nici nu ne dezmeticim bine și suntem inconjurati de asfalt, betoane, masini.
Track GPS aici:
http://www.decathloncoach.com/en/share/eu27fc106494a7abceb3
A doua secțiune
Am revenit în această parte a Poienii Mărului abia, după 10 ani. Cu multă experiență acumulată dar și cu cei doi copii: Maria și George.
Pentru această bucată de creastă am schimbat un pic tactica. Cu noi a venit și Zoli așa că am avut la dispoziție două mașini. Mașina lui Zoli am lasat-o unde credeam noi că o să ieșim din traseu, adică la intersecția dintre șoselele care duc la Paltin și Vulcănița.
Cu mașina mea ne-am deplasat cu toții la Abatorul Poiana Mărului. Pe George l-am pus din prima în rucsacul port-bebe, Maria va merge pe jos ca deja este obișnuită cu trasee mai lungi. Am părăsit valea principală pe un drum forestier aflat în stare bună.
Numai că de data asta avem parte de surprize plăcute încă de la plecare. Vedem trei căprioare care beau apă. Se sperie de noi și plecă urgent la deal dar se opresc atunci când isi dau seama că sunt ăn sigurantă. Ne lasă să le admirăm cîteva clipe iar apoi își reiau urcare într-un ritm mult mai liniștit.
Drumul face cîteva serpentine. La a doua l-am părăsit pentru a face o scurtătură. Ne-am angajat într-o urcare mai abruptă care într-un final ne-a dus tot la drumul principal într-o zonă cu o clădire în construcție.
La acea casă se jucau câțiva copii. Am fost lătrați de niște câini dar fără prea mare tragere de inimă.
Astăzi este o zi geroasă, cu cer închis, bălți înghețate și multă promoroacă pe copaci. O atmosferă de basm. Parcurgem mult mai rapid partea de urcare.
Urmează apoi o zonă în care drumul traversează o scurtă porțiune împădurită. Se urcă la un moment dat un pic mai tare până la un copac solitar ce are lîngă el o cruce de piatra. În spatele lor se găsește un varf bombat pe care hotărâm să îl urcăm în vederea unei pauze de admirat
Plecăm mai departe tinand un drum de culme până într-o zonă cu o intersecție mai ciudată. Ea este formată din trei drumuri care formează un triunghi mare.
De data asta o luăm la stinga si urmează să ținem drumul de creastă pînă la capătul sau. Vom merge mereu pe un drum de creastă prin peisaje de basm. Din păcate nu este vizibilitate foarte bună așadar vedem doar zona dinspre Vulcănița și Valea Șinca. Așadar vederile spre Bucegi și Piatra Craiului rămîn pentru altă dată.
Drumul are urcări si coborîri, nenumărate intersectii cu drumuri ce coboară pe plaiuri spre văi. Din cînd în cand mai trecem pe lângă cîte o gospodărie. Din fericire puține sunt părăsite. O întâlnire insolită o avem cu un călăreț, copiii sunt fascinați de-a dreptul.
Cel mai înalt punct al traseului se găsește în vârful Pietrosu - 923m pe care drumul principal îl ocolește pe curbă de nivel. Noi am ales sa îl urcăm și am luat-o pe un drumeag care ne-a dus pînă pe vîrf.
Un pic mai jos este o altă casă care atunci cînd este vreme bună cu siguranță are un peisaj pe cinste.
Revenim în drumul principal și începem să coborâm ușor-ușor până într-o zonă unde este o antenă de telefonie. Drumul o ocolește iar după aceea coborârea se accentuează. Sunt mai cam două sau trei variante de coborîre. Evident noi am încercat să o alegem pe cea care să ne aducă cît mai aproape de mașină.
Dar undeva am făcut o greșeală, probabil trebuia urmată o poteca destul de puțin umblată pe care o găsisem spre dreapta. Am ținut mereu drumul principal. La un moment dat am trecut pe lîngă o casă și am fost întâmpinați de un om care ne-a spus că drumul o să ne scoată la șosea și că trebuie să trecem o apă pe o punte improvizată dintr-un stîlp.
Așa a și fost. De acolo drumul a mai cotit odată pe cealaltă parte a dealului și apoi a coborât destul de repede pînă la apă. Ramona nu a stat prea mult pe gînduri și, avându-l pe George în spate, a trecut direct prin apă. Noi ceilalți am folosit stîlpul cel îngust. Maria ne-a impresionat prin concentrare, precizie și curaj.
Imediat am ajuns la șosea dar nu unde ne-am fi dorit. Pîna la masină mai aveam cam 2km. Din fericire nu a trebuit parcursă în întregime fiindcă cineva la luat pe Zoli la ocazie și astfel am mai scutit ceva timp.
Track GPS aici:
http://www.decathloncoach.com/en/share/eu29c0dba5abe9ed0707
Am mai făcut apoi excursii mai scurte pe acest versant. Avantajul este că există permanent soluții pentru a lungi excursia sau pentru a o scurta.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 2
-
lucian
14 ian 2021 08:22:56
multumim. cu ce app se poate urmari traseul pe telefon, sau daca recomandati alt device pentru aceste trasee? zi buna!
-
Bogdan
14 ian 2021 08:37:36
Eu recomand Alpinequest. Il folosesc de multi ani, m-a scos de citeva ori din situatii grele pentru ca are un sistem foarte bun de detectare a pozitiei. Mai exista si altele: Strava, Alltrails.