Munții Perșani: Vîrful Cetății
Data publicării: 10 mai 2021
După mai mulți ani am hotărît să revenim în zona cea mai înaltă a Munților Perșani. De data asta a fost într-o zi frumoasă de primăvară. Am mers cu mașina pînă la Rotbav. Din drumul național am făcut stînga pe lîngă căminul cultural și am mers numai înainte. De la un moment dat am întâlnit si un marcaj punct roșu.
Ieșim din Rotbav și mergem câțiva kilometri buni. Ne oprim la marginea pădurii, aproape de o construcție monumentală. Este vorba despre o piramidă ce pare străveche judecînd după gradul de degradare. Să mai zică cineva că în România nu avem piramide.
Plecăm pe jos pe un drum forestier care tine valea și ușor-ușor intră în inima pădurii. Din loc în loc avem porțiuni noroioase datorate în principal exploatărilor forestiere.
La confluența a două pîraie valea se bifurcă. Marcajul urcă pieptiș pe un picior de munte. Asta a fost zona cea mai dificilă pentru că poteca e plină de frunze moarte si este foarte alunecoasă. Urcăm cu greu și facem pauze dese. Odată ajunși în culmea matematică drumul redevine plăcut.
Urcăm de acum ușor prin pădure. COpacii încă nu au frunze așa că se pot observa mai bine împrejurimile. Ajungem pe o culme mai înaltă, poteca face brusc dreapta. Urmează de aici se merge o perioadă numai pe curba de nivel. Observăm din loc în loc stînca mare unde era Cetatea Crizbav.
De la un moment dat ne așteaptă un urcuș zdravăn. Îl țineam minte de data trecută, atunci era iarnă, un pic de zăpadă. De data asta parcă a fost mai ușor. Maria a dovedit că are surprinzător de multă energie și a cerut o pauză doar aproape de final.
Poteca ne duce într-un drum forestier care urcă în serpentine. Apare des un marcaj cruce albastră. Noi alegem să ținem marcajul și în continuare pentru că mai taie din serpentine. Și în felul ăsta ajungem și la finalul drumului forestier unde se găsește și o parcare.
Aud voci. Și nu doar eu însă deocamdată nu vedem pe nimeni. Continuam pe un drumeag destul de accidentat care ne urcă repede într-o poiană mare. De aici este o priveliște minunată către Țara Bîrsei și toți munții care o înconjoară. Vedem și Vîrful Cetății, 1104m, cel mai înalt din Munții Perșani.
Ne lămurim și de unde auzim vocile. Este vorba de încă un grup de turiști care vin din partea opusă.
Ajungem pe vîrf aproape la puțin timp după ei și intrăm în vorbă, Aflăm că sunt din Cluj și că au pornit in excursie din Pădurea Bogății, pe la Fîntîna Albă, pe un traseu marcat cu cruce albastră. În grupul lor se găsește și o fetiță de 9 ani. Facem schimb de informații.
Facem cîteva poze și ne așezăm să mîncăm cîte ceva. Maria are astăzi poftă de mîncare. În zona vîrfului e plin de ghiocei.
Clujenii plecă pe unde au venit. Peste ceva timp îi urmăm, mai mult pentru a face puțină recunoaștere. Așadar vedem că există un marcaj vechi dar care poate fi urmărit fără probleme. De undeva pornim drept în jos spre parcarea de la capătul drumului forestier.
De data asta mergem numai pe drum. Undeva întâlnim o mașină 4x4 aflată la o curbă. Pe un copac este un indicator discret spre Cetatea Crizbav. Mergem la Cetate și în scut timp ajungem din urmă un grup foarte eterogen.
Mai avem cateva minute de coborire pana la Cetatea Crizbav. Știam că înainte de ajunge la ea vom găsi o punte destul de ingusta de lemn pusă între doua stinci. O găsim într-o stare avansată de degradare și e clar că traversarea ei nu se poate face în siguranța. Ocolim zona, trebuie un pic de descatarare si apoi de catarare.
Cetatea a fost asezata intr-un punct strategic deosebit. Este plasata pe o stinca mare si e inconjurata aproape peste tot de prapastii. Ai senzatia ca te aflii undeva la mare altitudine.
Si acum cite ceva despre satul Crizbav si Cetatea Crizbav:
Primele atestări comunei datează din perioada romană. Cetatea Crizbav, despre care specialiştii apreciază că a fost construită de romani după ocuparea Daciei, dar atestările documentare certe provin din anul 1335.
Localitatea a fost întemeiată în sec. XIV şi s-a concentrat în jurul cetății construite de Ladislau cel Sfant, regele Ungariei in anul 1080. Cetatea a fost reparată de aristocratul secui Mihály Nemes în anii 1200. Crizbav este renumit pentru rascoalele săsești din anii 1324, respectiv 1332.
Cetatea a fost utilizata pe post de loc de observație în scopuri militare.
Am stat stat întinși la soare ca șopîrlele pe o stâncă albă încălzită de lumina soarelui. De aici am privit de sus zona Uzinei R din Feldioara. Locul aduce cumva aminte de Cernobîl. În mijloc de pădure se găsesc niște clădiri înalte care de aici par degradate. În spatele lor sunt cîteva lacuri, iar apa lor are culori de diferite nuanțe.
Eu nu știu foarte exact cu ce se ocupa pe vremuri Uzina R însă știu ca numele ei este legat de uraniu.
Plecăm de la cetate spre mașina noastră tot pe traseul de urcare. Pînă la final ar mai fi de remarcat un singur lucru: întîlnirea cu cîteva căprioare.
A fost o ieșire agreabilă. Pentru viitor rămîne să urcăm la vîrful Cetății pe traseul folosit de clujeni.
Traseu: Rotbav - Vîrful Cetății - Cetatea Crizbav - Rotbav
Durata: 5 ore și jumătate
Marcaj: punct roșu
Participanți: Maria, Zoli, Bogdan
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole