Muntele Găina și alte cîteva atracții

Data publicării: 26 mai 2021

Tot în primăvara lui 2021 mi-am dus la îndeplinire un plan mai vechi, acela de a urca pe Muntele Găina. Acest munte este legendar mai ales pentru românii din Ardeal. Odată pentru că este situat în zona în care au activat Avram Iancu, Horea Cloșca și Crișan. Apoi este cunoscut pentru Tîrgul de fete.

Acesta are loc vara în jurul sărbătorii de Sfîntul Ilie( 20 iulie ), de regulă în cea mai apropiată duminică de această sărbătoare. În trecut la Târgul de fete participau fetele de măritat sau fetele mari care vor sa fie petite de feciori. Pregătirea pentru această sărbătoare putea să dureze ani de zile pentru fetele care aduc și zestrea primită de la părinți și rude împachetată în frumoase lăzi de zestre sculptate cu diferite motive florale.

Familiile cu fete de măritat veneau cu corturi unde se expune zestrea fetelor. În același timp, se pot cumpăra și unelte agricole. Localnicii cred că numai aici, pe Muntele Găina, o cununie aduce noroc și fericire.

Astăzi Tîrgul de fete a devenit doar o serbare cîmpenească.

Așadar să începem și noi incursiunea pe Muntele Găina. Plecăm cu mașina pe ruta Albac - Cîmpeni - Vidrișoara. Auzisem că se poate urca cu mașina și ne propusesem asta în ideea de a face economie de timp și de a vedea mai multe în a doua parte a zilei.

În Vidrișoara vedem un indicator pe care scrie Drumul lui Iancu. Ne gîndeam că pe aici urca și Avram Iancu pe Muntele Găina. Mai mergem pe asfalt încă vreo 3-4km, apoi intrăm pe un drum forestier îngust. Mai înaintăm cam încă un kilometru pînă dăm de o zonă de drum rău. Întoarcem mașina, o parcăm într-un loc mai larg și plecăm pe jos.



Suntem însoțiți de un pârâu cu debit generos în perioada asta a anului. Sunt și cîteva mici căderi de apă care îi fascinează pe cei doi copii ai noștri. Drumul merge mereu în sus, are porțiuni cu noroaie, dar poate fi parcurs în sigurantă cu o mașină cu garda înaltă.

Undeva găsim un fluture care mai are un pic și ne îneacă într-o baltă. Se chinuie teribil încercînd să iasă din apă. Îi iau în mînă și aștept să își revină. Operațiunea are succes iar copiii privesc spectacolul cu gura căscată. Fluturașul se înviorează și începe să zboare.

Ieșim din pădure cam după 45 de minute. Vedem clar și destul de aproape locul în care ne-am propus să ajungem. Pare aproape însă e doar o iluzie pentru că avem de depășit și o mare diferență de nivel.

Tot la ieșirea din pădure este o cabană însă nu am reușit să deslușim care e treaba cu ea. Pare a fi o construcție mai nouă, cu etaj. Dar nu e nimeni acolo.

Mergem în continuare tot pe un drumul forestier și puțin mai sus ne oprim la o cruce ridicată în memoria unor militari ce au murit în 1992 într-un accident din timpul unor sesiuni de tragere. Merg mai tare tot vorbind cu George care se află în rucsacul port-bebe. Ajung la o intersecție cu un drum de pămînt aflat însă în stare foarte bună. Și care pare a fi circulat. Așadar pe aici e drumul oficial de mașină. Constat că am vorbit singur, cine știe de cînd. George a adormit.

Din locul ăsta este ceva belvedere spre Muntele Mare unde încă este zăpadă. Vin Maria și Ramona. Începem urcarea finală. Nu e lungă ca și distanță însă ia ceva timp. Panta se înăsprește, mai apar petece de zăpadă. Oprim scurt lângă două izvoare. Și ne uităm cumva cu ciudă. Pare-se că încă mai este mult de urcat. Undeva însă observ un marcaj. Acesta părăsește drumul forestier și urcă spre vîrf pe o rută mai scurtă și mai directă. Drumul face două serpentine lungi.

Așadar începem să urcăm pe potecă. Din spate ne ajunge o fată care urcă împreună cu un cățel. Schimbăm cîteva vorbe. Ajungem sub vîrf. Noi ținem marcajul, fata preferă o variantă mai blândă dar care face un ocol.

Ajungem în sfârșit pe vîrf. Am mers pe jos aproape 3 ore. După cîteva minute vin pe vîrf fata cu cîinele dar și un biciclist.



Pe vîrf este construită o statuie a capului lui Avram Iancu. În fața ei este un cub de piatră. Totul este înconjurat de un gărduleț pe alocuri tricolor. În apropierea vîrfului se mai găsesc niște stîlpi folosiți pentru antene.

La o scurtă verificare, în teren și pe GPS, constatăm că nu ne aflăm pe cel mai înalt vîrf. Vîrful Găina se găsește în apropiere( apreciez cam 30 de minute de mers pe jos ) însă este mai ascuțit și în mare parte împădurit.



De aici de unde suntem avem însă o panoramă tare frumoasă. Oriunde întorci ochii găsești numai munți. Ne atrage atenția vîrful Bihor, Muntele Buceș-Vulcan, Muntele Mare, Munții Metaliferi.

Cumva Muntele Găina e cam în centrul Țării Moților probabil de aceea a fost ales ca loc de întîlnire și desfășurare a Tîrgului de Fete.

Facem o pauză mai lungă, Copii se zbenguie și intră în vorbă cu ceilalți doi turiști. Aș zice că se împrietenesc un pic cu ei.

Plecăm în momentul în care observăm mai multe mașini care urcă. Pentru a evita aglomerația plecăm la vale, tot pe unde am urcat. Ne mișcăm destul de bine și coborîrea pînă la mașină o facem într-o oră și jumătate.

Muzeul Memorial Avram Iancu

La întoarcere poposim la Muzeul Avram Iancu din satul Incești. Muzeul este adăpostit în casa părintească, construită în jurul anului 1800, de către părinții lui Avram Iancu: Alexandru și Maria Iancu. Este o casă tipic moțească cu acoperiș țuguiat și terminat cu patru arcade semicirculare.

Anexele au fost construite în anul 1924 de către Asociația ASTRA din Sibiu. Până în 1972 anexele casei au servit ca săli de clasă pentru școala primară din satul Incești. Apoi, la centenarul morții lui Avram Iancu, muzeul s-a reorganizat, realizându-se într-o anexă expoziții de istorie și etnografie.

Sunt expuse fotografii, documente de familie, obiecte personale, tunul, săbiile și fluierul lui Iancu, arme, drapele. Aici sunt păstrate și certificatele sale școlare de la Gimnaziul Crăiesc din Zlatna, protocolul crăiesc în care se află înregistrat Avram Iancu, testamentul lui, documente referitoare la pregătirea și desfășurarea Revoluției de la 1848 – 1849 din Transilvania. Expoziția etnografică cuprinde port moțesc, vase specifice zonei, unelte cu care se confecționau ciubere, tulnice, căruțe.

Avram Iancu a fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.

Cel dintâi strămoș cunoscut al lui Avram Iancu este Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea și rudă cu acesta. Fratele bunicului lui Avram Iancu a fost Horea.

Astăzi Avram Iancu este considerat cel mai mare erou național al românilor din Transilvania, iar memoria lui cinstită în mod deosebit de români și îndeosebi de moți.







 

Cascada Pișoaia

Nu departe de Muzeul Memorial Avram Iancu, la marginea satului Nemeși, se găsește cascada Pișoaia. Drumul pînă la ea este bine semnalizat și deloc dificil. Practic constă într-o plimbare de cîteva minute. Cascada este cu adevărat spectaculoasă. Apa cade de sus pe bucăți de mușchi și tuf. Aș asemăna-o, păstrând proporțiile, cu unele din cascadele de la Plitvice, din Croația.

Tot din satul nemeși pleacă un traseu turistic în circuit, durează cam 5-6 ore. Noi însă nu am mai avut timp suficient pentru a-l parcurge.





Dealul cu Melci

De asemenea după ce revenim în drumul principal ne atrage atenția un panou pe care scrie Dealul cu Melci. Este vorba despre o rezervație paleontologică ce protejează un bogat punct fosilifer cu gasteropode. Zona protejată se întinde pe o suprafață de 0,6 ha. Este un unicat geologic, cu o vechime de 65-70 milioane de ani, în care în depozitele sedimentare, formate dintr-o alternanță de conglomerate cu gresii și marne, sunt încrustate 35 de specii de moluște, cele mai reprezentative fiind gasteropodele marine din genul Acteonella, cu speciile Gigantea și Lamarki Cenura.

 
 
 
 
 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Codruta Nedelcu

    30 mai 2021 23:49:42

    Nu sunt "gasteropode". Localnicii le-au zis "melci" pentru ca pareau a semana cel mai bine cu acestia ;) In realitate, sunt amoniti, MUUULT mai "batrani" decat melcii (cauta pe Wiki). Sunt neam de departe cu, d.ex., sepiile ;) Pana a nu se fi facut barajul de la Bolboci, daca erai atent(a), puteai vedea vreo 2 in stancile din Cheile Tataruluil dupa aceea, au fost acoperiti de apa... Chiar nu era nici un drum asfaltat pana pe aproape? :O

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024