O zi de iarnă în Munții Berzunți
Data publicării: 02 feb 2022
Munții Berzunți și mai tot ceea ce ține de ei par a fi destinați pentru a pune la încercare cunoștințele de cultură generală. Sunt niște munți puțin cunoscuți, puțin umblați, puțin amenajați pentru turism.
Dar hai să facem cunoștință cu ei. Munții Berzunți fac parte din Carpații orientali. Pentru o mai bună localizare trebuie să amintesc două din localitățile ce străjuiesc acești munți: Moinești la nord, și Tîrgu Ocna, la sud.
Muntii Berzunti se prezinta sub forma unei creste principale orientata nord-vest sud-est, din care se desprind culmi secundare perpendiculare pe ea, local numite plaiuri. Creasta principală este masivă, formata din roci dure, cu ruperi de panta semnificative.
Din punct de vedere al altitudinii, creasta principală are în medie 800 de metri, iar vîrfurile cele mai înalte se apropie de 1000 de metri.
Noi am plecat în descoperirea Munților Berzunți în formație de 4: Zoly, Liviu, domnul Stoica și eu. Iarna este anotimpul ideal de străbătut acești munți pentru că ei sunt în cea mai mare parte împăduriți. Lipsa frunzelor îți oferă mai multe peisaje. În celelalte anotimpuri o excursie pe aici s-ar rezuma doar la o lungă plimbare prin pădure. Am plecat la drum cu două avantaje:
1. Liviu și domnul Stoica mai urcaseră în Munții Berzunți, dar nu pe traseul parcurs acum de noi.
2. Aveam la dispoziție un track GPS făcut mai demult de prietena noastră Ana.
Punctul de plecare a fost satul Larga, aflat pe Valea Trotușului. Am lăsat mașina pe drumul principal în apropierea unei fîntîni.
De acolo am pornit la deal pe un drum lat. Urcarea e destul de consistentă la început dar e îndulcită de faptul că se cîștigă rapid altitudine iar vederile se deschid spre Valea Trotușului, spre Munții Nemirei și cei ai Ciucului.
Nu după mult timp prindem creasta unui plai. Avem în continuare drum. Peisajele devin tot mai spectaculoase. Mai avem pînă să intrăm în pădure. Așa că ne bucurăm de belvederi.
Drumul nostru urcă, din cînd în cînd mai coboară dar numai pentru a relua mai apoi urcarea. Trecem pe lîngă o stînă iar de acolo urcăm spre o pădure deocamdată rară. Apoi coborîm printr-o poiană largă. Intrăm iarăși în pădure și găsim un marcaj forestier format dintr-o bandă roșie și o bandă albă. Acest marcaj îl vom urma pentru multă vreme.
Un timp mergem relativ drept cu urcări ușoare. Poteca ne duce la baza unui vîrf. Și de aici să mi te ții. Urmează o urcare abruptă și solicitantă. În plus este zăpadă iar pe sub ea sunt tot felul de crăci pe care nu le vezi. După un efort susținut ajungem într-un loc mai drept unde ne tragem sufletul.
Mai mergem puțin și constatăm că mai avem încă o urcare serioasă. De data asta mergem pe lîngă o prăpastie. Înaintăm cu grijă mai ales că dăm și de porțiuni cu gheață.
Urcarea se termină în Vîrful Ursoaia, 876m. Aici găsim o troiță dotată cu o cutie metalică închisă cu lacăt. De la vîrful Ursoaia mergem o vreme pe o creastă foarte îngustă care se termină brusc. Ne așteaptă o coborîre abruptă printr-o zonă accidentată și acoperită de zăpadă. Inevitabil luăm cîteva trînte. Din fericire ajungem fără urmări în Curmătura Pupezei.
Vîrful Ursoaia văzut din apropiere vîrfului Măgura
Ne așteaptă o porțiune ceva mai dreaptă iar apoi o urcare sănătoasă spre trapezul ce are la extremități cele mai înalte vîrfuri din Munții Berzunți: Măgura și Măguricea.
După o binemeritată pauză de masă și de hidratare începem urcușul. La un moment dat drumul pare că va ocoli cele două vîrfuri înalte. De aceea îl părăsim și urcăm iarăși din greu pe margine de prăpastie. Jos, pe versantul opus observăm două căprioare. De undeva mai de departe se aud focuri de armă, semn că în zonă se desfășoară o partidă de vînătoare.
Urcarea devine tot mai grea și se desfășoară după tiparul deja cunoscut: zăpadă, gheață și multe crengi și rădăcini pe dedesubt.La final ajungem pe vîrful Măgura 983 de metri, cel mai înalt din Munții Berzunți. Și evident marcat cu bornă groasă dar mică de înălțime.
Tot aici întîlnim un marcaj bandă albastră. Este singurul marcaj turistic din acești munți. El parcurge creasta de la Moinești la Tîrgu Ocna.
După o scurtă pauză de poze și hidratare pornim pe banda albastră spre Vf. Măguricea. Aici avem o bucată de creastă îngustă, spectaculoasă, cu cornișe. Din păcate locul este împădurit altfel ar fi putut rivaliza fără probleme cu porțiuni din creasta Munților Piatra Craiului.
Ajungem la final și în Vîrful Măguricea, 982m cu un metru mai scund decît vîrful Măgura. Și vedem că nu am scăpat de ceea ce ne temeam. Adică de o nouă coborîre abruptă. Și mai mult decît atît, urmărirea marcajului turistic s-a dovedit a fi mai dificilă decît cea a marcajului forestier.
Iară dăm de zăpadă și alunecuș, mult lăstăriș, copaci mici și deși. Se vede că poteca aceasta nu este folosită mai deloc. După o bălăureală pe cinste ajungem într-un loc mai aerisit unde ne odihnim. Înainte de o nouă urcare abruptă.
Din fericire această urcare este mai scurtă. Dar asta nu ne scutește apoi de o nouă coborîre grea și solicitantă. La un moment dat dăm de un drum și de aici dificultățile de orientare și de teren greu dispar.Suntem pe Culmea Larga. Mergem mai mult drept pînă la o intersecție cu un drum ce pare că traversează muntele de la est la vest. Aici este o troiță mare cu o cruce vopsită albastră.
Dacă am ține creasta în continuare am ajunge cam după 3-4km la Mănăstirea Sfantul Ilie aflată chiar într-o poieniță aflată pe creastă. Dar cum orele sunt relativ înaintate iar rezervele noastre de energie mai pe terminate hotărîm să facem stînga, părăsind banda albastră, și să coborîm pe drumul forestier spre Larga.
Drumul forestier pare în stare bună, este circulat. El coboară ușor. Începe să ningă frumos. La un moment dat două căprioare ne taie calea la mică distanță. Cam după o oră ajungem în Valea Pîrîiului Larga. La intersecție se văd urmele unei partide de vînătoare: sînge în jurul unui loc delimitat cu cetini de brad.
Temperatura scade brusc, pe vale este curent așa că mergem zgribuliți. Treptat ieșim din pădure și avem un pic de peisaj și spre cele două vîrfuri înalte. După ce trecem apa de mai multe ori ajungem în sfârșit în sat. Mergem tot de-a lungul văii destul de mult și la final dăm în drumul principal.
Întîlnirea cu Munții Berzunți a fost una frumoasă. Am descoperit un munte interesant. Traseul a fost mai dificil decît mă așteptam mai ales din cauza urcărilor și coborîrilor abrupte și repetate. Dar a meritat.
La final recapitularea:
Traseu:Satul Larga-Vf.Ciungilor-Vf.Ursoaia-Curmătura Pupezei-Vf.Măgura-Vf.Măguricii-Culmea Mare-Valea pârâului Larga-Satul Larga
Durata: 8 ore și jumătate
Track GPS: https://www.strava.com/activities/6600731936
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole