Grecia: Delphi și Galaxidi

Data publicării: 19 iul 2022

După zilele petrecute în Pelion, Peninsula Centaurului, am făcut planul pentru ceea ce mai urma din vacanță. Am ales să mergem pe Insula Zakynthos. Drumul pînă acolo nu era nici lung, nici scurt, numai bun să mai faci niște pauze și să mai vezi locuri interesante.

Așadar plecăm pe ruta Volos - Lamia - Delfi. După orașul Lamia ieșim de pe autostradă și începem să urcăm pe un drum superb care ne poartă prin Munții Parnassus. Peisajele se deschid și vedem mereu sate de munte și creste montane.

Am mers multă vreme pe sus pe o parte a unei văi adînci. Apoi ușor-ușor am coborît. Un indicator ne trimite la Delphi( scris și Delfi sau Delfoy ) un loc foarte însemnat în mitologia grecească. Aici era un celebru oracol, unde zeul Apollo comunica prezicerile prin intermediul preotesei Pythia. Vechii greci considerau Delphi ca fiind centrul universului. Azi este este un important monument UNESCO.

În secolul XII înainte de Hristos aici au început să vină primii pelerini să audă sfaturile Pythiei, cel mai faimos oracol al lumii antice. Au continuat să facă asta pînă în secolul IV după Hristos.Momentul obișnuit al vizitelor era în cea de-a șaptea zi a lunii. Oricine putea pune întrebări oracolului și putea cere îndrumare în orice privință.

Din tăblițele care au fost găsite aici dar și la alte oracole reiese că grijile oamenilor s-au schimbat destul de puțin de în decursul anilor. Oamenii voiau să știe dacă partenerul le era credincios, dacă se puteau încrede într-un prieten sau dacă era bine să accepte o anumită slujbă.

Oracolul nu era o persoană anume, ci o femeie de obicei cu vîrsta de 50 de ani despre care se considera că a fost hărăzită de zeul Apollo cu darul profeției. Pythia era secondată de preoți care îi interpretau profețiile. Se crede că, în momentul în care rostea profețiile, era intrată într-o stare de transă din care rezultau cuvinte fără șir. Era nevoie de traduceri serioase așa că sarcina preoților era extrem de importantă.

De cum ieșim din mașină, ne doboară căldura. Deși suntem într-o zonă montană. Apollo mai era numit și Zeul Soare.

La Delphi sunt cam 4 centre de interes. Două dintre ele, Gymnasium și Templul Zeiței Athena se pot vizita gratuit. Pentru celelalte două, situl arheologic și Muzeul Arheologic, un adult plătește 12 euro, copiii au gratuitate.

Mai întîi vrem să vizităm Situl Arheologic. Calculul era să mergem la muzeu mai pe la amiază cînd e soarele și mai puternic pentru că puteam să ne răcorim la aer condiționat.

Situl Arheologic Delphi

Sincer am cam avut emoții legate de această vizită. Copiii sunt încă mici, un sit arheologic nu e chiar foarte atrăgător pentru ei și în plus e și foarte cald. De asemenea traseul e cam pe verticală. Din fericire la intrarea în situl arheologic există o sursă bună de apă. Umplem mai multe sticle și începem excursia noastră în locurile de legendă.

În ceea ce mă privește eram foarte curios să văd clădirea Trezoreriei, Teatrul și Stadionul. După ce intrăm începem să urcăm și ne oprim într-un loc cu ceva coloane și niște ziduri roșiatice în spate. Prindem un petec de umbră și ne odihnim. Apoi după o serpentină ne oprim lîngă cea mai bine conservată clădire din Delphi.

Odată se afla aici Trezoreria.

Puțin mai sus zărim rămășițele unei coloane ionice. George, cu imaginația la cote maxime decretează:

-Aici este o mașinuță!

Mai mergem un pic.
- Uite, altă mașinuță!





Și uite așa tot căutînd mașinuțe și admirînd culorile coloanelor facem cam jumătate din traseu. Acum urmează să vedem teatrul din Delphi, mie mi s-a părut cea mai impresionantă rămășiță a vechiului oraș. Este înalt, abrupt și într-o stare nesperat de bună. Probabil s-ar putea ține spectacole cu număr ce poate ajunge la 5000 de spectatori.

Poteca șerpuiește și te scoate undeva deasupra tribunelor. Dar pînă acolo mai găsim o sursă de apă și de umbră. Așa că profităm și ne odihnim și ne răcorim. Pînă acum copiii s-au comportat bine risipindu-ne emoțiile.





Urmează iarăși o parte mai abruptă de unde admirăm teatrul și întregul sit de sus. Apoi alte cîteva serpentine scurte ne duc la stadion. Acesta are o formă alungită, gradene intacte ( inclusiv locurile VIP ) și, cel mai important, un loc la umbră de unde poate fi admirat. Aici aveau loc concursuri de alergare, de aruncat sulița și greutățile. Putea adăposti în jur de 7000 de persoane și era locul de desfășurare al Jocurilor Pythice, care erau similare cu Jocurile Olimpice.



Personal mi-ar fi plăcut să putem urca mai sus și să îl vedem de la înălțime, pe de-a întregul. Dar cei ce au în grijă situl au blocat accesul și te mai și păzesc. De altfel în situl arheologic există foarte multe alei care ar permite, zic eu, o vizitare mai eficientă a locului. Cele mai multe dintre ele sunt blocate, dorindu-se probabil ca vizitatorii să urmeze, atît la urcare cît și la coborîre, același traseu.

Muzeul Arheologic Delphi

Așadar părăsim situl arheologic tot pe unde am intrat și apoi ne deplasăm cam 300 de metri pînă în fața clădirii muzeului. De cum intrăm începem să ne simțim mult mai bine mai ales că aerul condiționat funcționează la parametri optimi.

În muzeul arheologic s-au păstrat în principal statui, gravuri, obiecte vechi și reprezentări de pe frontoanele clădirilor.

Este un loc special, foarte frumos. Ți-e milă și să te uiți, ce să mai, te simți..ca la muzeu.

Piesa cea mai cunoscută și cea mai impresionantă este o statuie din bronz denumită conducătorul de car. A fost descoperită în 1896 și se presupune că a fost comandată pentru a sărbători o victorie importantă în cadrul Jocurilor Pythice.

Cel de-al doilea exponat ca importanță este o sculptură cunoscută sub numele de Trei Dansatoare, despre care se crede că a fost suportul unui trepied pe care se așeza Pythia în timp ce făcea profețiile.

Un alt obiect important este ce a mai rămas dintr-un taur în mărime naturală, acoperit cu foițe de argint și aur ce datează din secolul VI înainte de Hristos.

Undeva există o machetă ce reprezintă reconstituirea vechii așezări. Ea ne ajută mai bine să ne dăm seama cum era alcătuit de fapt orașul Delphi.

Un articol bun găsiți:
https://milikas.wordpress.com/2013/10/21/muzeul-de-arheologie-din-delfi-cel-mai-popular-muzeu-elen-dupa-acropole/

Alte exponate:























 


Templului zeiței Athena

Impresionați de ceea ce văzusem revenim la mașină și mai mergem cam 1km în jos. Parcăm undeva la umbră cumva între siturile cu templul și gimnaziul. Coborîm pe jos cîteva minute. Aici nu mai avem de urcat ci de coborît. Situl acesta este mai micuț și nu are grandoarea celui de la Delphi.



Cel mai important element constă în trei coloane ce susțin un vechi fragment de cupolă. Cu toate acestea, locul este mult mai puțin frecventat. E o oază de liniște.

Și o reconstiruire:

Gimnaziul antic din Delphi

Revenim la șosea și facem cale întoarsă spre mașină. Practic mergem pe deasupra fostului gimnaziu din Delphi. De sus nu pare prea interesant așa că nici măcar nu mai coborîm. E mai mult o adunătură de pietre mari așezate frumos și cam atît.

Galaxidi


Vizita la Delphi a durat destul de mult, aproape 4 ore. Așa că ne-a ajuns foamea din urmă. Atunci ne-am gîndit să ne oprim în cochetul orășel Galaxidi pentru a lua masa.



Încurcate sunt căile zeilor..ca și ale GPS-urilor. După multe curbe GPS-ul ne lasă în Piața Hirolakas. De acolo mergem pe jos spre zona centrală. Galaxidi este un oraș aflat pe malul Golfului Corint și la poalele Muntelui Parnassus. Are o biserică frumoasă pe deal, ape azurii și un port plin cu iahturi.



Noi am ajuns într-un moment nepotrivit, cam totul era închis, grecii păreau că își fac siesta. Așa că am tras la singurul loc deschis. Era un fel de bar unde nu aveau decît băuturi. Așa că ne-am mulțumit cu cîte un suc de gheață făcut cu pulpă de căpșuni. Excepțional. Locul se numște Ocean Drive Galaxidi.



Mai mult în fața acestui bar se află o terasă cu șezlonguri. Pentru că la Galaxidi nu există o plajă accesul în apă se face cu ajutorul unor scări metalice. Ca la piscină.

Pe malul nordic al Golfului Corint


Părăsim micul și cochetul orășel. Traseul nostru se va desfășura pe ruta Antirio - Patras - Killini. Drumul ne duce tot pe lîngă mare și este cînd aproape de apă cînd la cîtiva zeci de metri deasupra ei. Peisajul este chiar fain, cu munți înalți de-o parte și de alta a golfului. Iar undeva în zare se găsește un pod impresionant construit peste Golful Corint. Acesta leagă două provincii istorice: Epirul și Peloponezul.

Intrăm în orașul Patras cu scopul declarat de a face plinul cu motorină și pentru mici cumpărături. Din ceea ce știam pe insule prețul combustibililor este mai mare cu 10-15 procente. GPS-ul ne-a scos din oraș făcîndu-ne un tur al acestuia, așa că am văzut și Patrasul din mașină.

De aici încolo avem un drum lat care uneori se lărgește la cîte două benzi pe sens. De la Patras la Kylini sunt 75 de km care se parcurg cam într-o oră. Găsim repede portul și locul de unde se cumpără biletele. Acolo se cere numărul de înmatriculare al mașinii( e bine să îi faceți o poză ca să nu vă încurcați în caractere latine sau grecești ) și pașapoartele tuturor pasagerilor.

Dar despre cum a fost în Zakynthos vă povestesc în articolele ce vor urma.

 
 
 
 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2022