Parcul Natural Văcărești. Sau Delta din București
Data publicării: 17 mai 2023
Am auzit de acest loc de peste 10 ani. L-am vizitat prima oară într-o zi de iarnă însoțit de regretatul prieten Vasile Labo. Anii au trecut iar prin natura serviciului am ajuns din nou în București. De data asta primăvara.
Într-o după-amiază însorită am făcut o nouă plimbare în Parcul Natural Văcărești. Sau Delta din București, așa cum i se mai spune.
Povestea acestui loc este o combinație între nepăsare, proastă administrare și povești cu un final fericit.
Înainte de Revoluția din 1989 aici se plănuia amenajarea unui mare lac. Au fost făcute lucrări serioasa, s-a îndiguit zona, s-au pus chiar și plăci de beton. Dar lacul nu a mai fost umplut cu apă. După 1990 proiectul a fost abandonat iar natura și-a urmat cursul firesc: a crescut iarbă, au crescut copaci, au apărut cîteva bălți, a crescut stufăriș. Condițiile au devenit prielnice pentru viața păsărilor. Și, ușor-ușor, s-a transformat într-un habitat pentru acestea.
Pentru vizitare s-au făcut cîteva amenajări minime: cîteva locuri ce înlesnesc coborîrea pe fundul lacului, poteci, băncuțe, foișoare de observare a păsărilor, căsuțe de lemn pentru păsările mici..
Eu am ajuns la Delta din București plecînd din Piața Unirii și folosind autobuzul 312. Am coborît în zona Podului Mihai Bravu iar de acolo am ajuns pe dig trecînd printre niște blocuri noi și înalte.
La intrare în parc este un panou explicativ. Eu am folosit pentru orientare GPS-ul. De cum am coborît pe fundul lacului o mare partea din agitația și zgomotul marelui oraș au dispărut. Am luat-o la pas. Mai întîi printr-o pădurice. Apoi am ajuns într-o zonă fără arbori. Dau și de stufăriș și de primele ochiuri de apă.
Pe cer e spectacol, multe și felurite păsări cîntă și zboară. O mare parte a lacurilor este cam ascunsă privirii din cauza stufărișului înalt. Prin parc e lume puțină,cred că în total am văzut vreo 5 persoane.
Și uite-așa ajung undeva către centrul parcului. Undeva este amenajat un foișor de observație pentru păsări. E relativ înalt, estimez 4-5 metri deasupra solului. Aici peisajul se mai deschide și pot vedea mai bine lacurile și păsările. O potecă firavă se desprinde din cea principală și oferă cîteva puncte de belvedere.
Tot pe această potecă am punctul de maxim al acestei plimbări: merg liniștit și în fața mea dau de o lebădă. Mă opresc gîndindu-mă că se va speria și va pleca în apă. Nici gînd. Mă vede și ea. Și începe să se înfoaie și să se facă cît poate ea de înaltă. Încearcă să mă sperie.
Mai fac trei pași spre ea și mai văd o lebădă, aflată mai jos, chiar lîngă apă. Bănuiam că clocește. Imediat ce mă vede vine lîngă surata sa și încep amîndouă manevrele de intimidare.
Le ocolesc pe la cîțiva metri și mare mi-e mirarea: jos, chiar lîngă apă sunt o mulțime de pui. Au penajul colorat în gri și de aceea nu sunt atît de eleganți precum adulții. Mai merg și ies în cîteva puncte de belvedere. Delta e plină de viață, peste tot mișcă ceva sau se aude ceva mișcînd.
Revin în apropiere foișorului. Sunt relativ aproape de dig și decid să urc și să merg o vreme pe el ca să văd parcul de la înălțime. Am avut de urcat pe niște dale solide și foarte înclinate de beton. La final trebuie să fac o scurtă manevră de cățărare și iată-mă pe dig, pe partea dinspre Șoseaua Vitan - Bîrzești.
Peisajul e parcă mai fain și mai complet fiindcă acum vezi exact cum e toată treaba. În mijlocul orașului se întinde o zonă umedă străjuită de blocuri, șosele, poduri. Și bineînțeles apar și zgomotele orașului.
Merg o vreme dig, în bătaia vîntului în felul ăsta ocolesc o zonă mlăștinoasă. Undeva cam în drept cu tîrgul de mașini este o terasă. De acolo se poate coborî iarăși pe fundul lacului fără a mai fi nevoie de manevre de descățărare.
Merg o vreme în apropierea unui lac mai mare. Apoi zăresc un nou foișor de observație, ceva mai mic decît precedentul. Urc la el și fac cîteva poze. E timpul să cam închei circuitul că se face seară. Poteca mă poartă apoi pe lîngă niște lacuri. Pe unul din ele niște lișite fac lecții de înot cu puii. Pe un alt lac o lebădă se apropie și mă privește curioasă.
Mai departe, tot pe potecă dau de două rațe și merg cîteva minute liniștit în spatele lor. Închei circuitul tot pe unde am intrat. Am petrecut o după-amiază agreabilă și vă îndemn să vizitați și voi Parcul Natural Văcărești atunci cînd aveți ocazia.
Plimbarea mea a durat am două ore, timp în care am parcurs cam 7km. Și nu am văzut decît jumătate din tot ceea ce înseamnă Delta din București.
Track GPS: https://www.strava.com/activities/9040246379
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole