Grecia: Insula Evia, jumătatea de sud- Bogdan Balaban

Grecia: Insula Evia, jumătatea de sud

Data publicării: 03 iul 2023

Așadar începem să facem cunoștință cu sudul Insulei Evia începînd cu satul Agii Apostoli. Aici am avut o cazare foarte frumoasă. Am stat la Etajul unei vile și am avut parte de o terasă cu vedere la mare dar și la munții din jur care sunt plini de eoliene.

Am ajuns în sat către seară dar cu toate astea am avut timp suficient pentru o plimbare prin zona portului. Așadar coborîm pe drum cam 5 minute pînă să ajungem în zona centrală. Aici găsiți cîteva magazine cu produse alimentare, cîteva restaurante, o cofetărie, o cafenea. Iar copiii au apreciat foarte mult un loc de joacă.

Plaja din Agii Apostoli este îngustă, cu nisip fin și cu intrare lină. Seara am petrecut-o la cofetărie, unde am încercat diverse bunătăți.

A doua zi am pornit într-o călătorie ce s-a dovedit a fi un tur al plajelor din zonă. Și nici măcar nu a trebuit să mergem foarte mult. Am mers pe drumul de coastă pînă ce s-a terminat asfaltul. De acolo ne-a așteptat o coborîre cam abruptă pînă pe o plajă sălbatică al cărei nume nu îl știu. Apa e curată și frumoasă. Totuși intrarea e cam abruptă așa că după o baie hotărîm să venim înapoi cîteva sute de metri.

Liani Ammos

Așadar poposim pe plaja Liani Ammos, care este tot o plajă sălbatică. Singurele facilități sunt un duș și un coș de gunoi. Nu e nimeni, așa că tot locul ne aparține. Plaja este mărginită de un loc pietros și în plus oferă și un peisaj frumos cu coasta și cu o insulă pietroasă cu nume ciudat Gkamila.

Aici am petrecut mai mult timp, copiii au fost încîntați de nisip și de apa caldă. Relaxare totală.

Plaja Klimaki

Pe drumul de întoarcere mai facem un popas pe plaja Klimaki. Aceasta este o plajă cu pietre, cu ceva amenajări în partea de nord. Adică ceva umbrele și șezlonguri și o cafenea mică.

Plaja e străjuită la capete de niște stînci. Cu toate că e ora prînzului și soarele începe să dogorească, tot nu ne putem abține și facem și aici o baie. Se intră cam brusc însă apoi dai de o zonă destul de întinsă cu bolovani pe care a crescut vegetație marină.

Am fost și aici singuri, la un moment dat ni s-a alăturat un cuplu de greci.

Revenim în satul Agii Apostoli și mergem să mîncăm ceva. Am ales restaurantul To Pagoni aflat pe plajă. Masa la care am stat a fost cam la 2 metri de apă. Stăm la adăpostul umbrei și ne răcorim cu o apă rece primită imediat ce am sosit.

Proprietara restaurantului este curioasă de unde suntem, prin Agii Apostoli nu calcă prea mulți străini. Cînd îi spun că din România, fața i se luminează și îmi spune că în urmă cu ceva ani a fost și ea la noi în țară. La Brașov.

Aici am ales o specialitate de origine turcească, foarte bună. Atît de bună că am și uitat cum se numea.

Plaja Kakolimano

Pînă să ajungem la locul de cazare ne zicem să mai vedem un loc pe care îl remarcasem din poze. Este vorba de Plaja Kakolimano aflată la cîțiva kilometri de centrul satului. Nici aici nu este mare mișcare. Nu am făcut baie, însă am admirat apa cristalină, pereții stîncoși.

Plaja are și cîteva amenajări cu umbreluțe, șezlonguri, paturi și..corturi. După o scurtă plimbare mergem la locul de cazare să ne facem siesta.

Plaja Kalamos

Ne trezim cam tîrziu dar asta nu ne împiedică să mergem din nou la o baie. De data asta alegem plaja Kalamos, o plajă faimoasă în Evia, pe care o găsești în toatre pliantele și descrierile. Așadar avem de mers cu mașina cam 10km pe un drum frumos ce ține în general linia țărmului, urcînd și coborînd de cîteva ori.

Acest drum ne lasă la o parcare mare unde nu este însă nici o mașină. De acolo mergem spre plajă, pe jos, e un drum ce ia maxim 5 minute. Dăm de cîteva construcții intrarea pe plajă e cam ciudată pentru că se face printre două case, pe un culoar relativ îngust.

Plaja asta e generoasă și în cea mai mare parte este cu pietre mici și albe. În apă nu prea este lume, pe mal însă e ceva forfotă pentru cu un grup de oameni fac măsurători și par a stabili locurile unde vor pune umbrele și șezlonguri.

De asemenea pe partea dreaptă este un frumos arc din stîncă.

După o primă și obligatorie baie, fac o plimbare de-a lungul plajei. Puțin mai încolo dau de o zonă cu hidrobiciclete care deocamdată așteaptă pe uscat. Urmează apoi o traversare pe la baza unei stînci înalte după care apare nisipul.

Trec pe lîngă o construcție părăginită, probabil o fostă casă pescărească și pe lîngă niște ambarcațiuni trase pe mal. Ajung pînă la stînca unde se termină plaja Kalamos și mă urc pe ea. De acolo observ încă o plajă aflată foarte aproape de culoarul acela prin care am ajuns noi pe plajă. Mă gîndesc să merg și acolo, evident după o baie.

Plaja Kakia

Ies de pe plajă tot pe culoarul cel îngust iar de acolo fac stînga pe un drum. Urc puțin și mă trezesc pe o plajă mai mică și mai sălbatică. Apa a modelat în mod cam ciudat nisipul, mușcînd din mal și forțîndu-te să cobori abrupt spre apă.

Și de pe această plajă se poate admira portalul de piatră. La capătul sudic este o un loc cu bolovani și stînci ce avea să se dovedească foarte fotogenic.

Revin pe plaja Kalamos. Copiii s-au împrietenit cu o fetiță și se joacă frumos cu ea. După o ultimă baie, timp în care soarele se strecoară pe după munți, ne dăm și noi duși.

A doua zi, vremea bună de ieri e doar istorie. Temperatura e plăcută, în schimb cerul este acoperit de nori. Stăm pe terasă și mîncăm. Vis-a-vis de noi este o școală. Copiii vin rînd pe rînd. Maria se uită cu jind, în România profesorii sunt deja în a doua săptămînă de grevă.

După ce se adună toți profesorii și toți elevii, are loc un mic moment solemn. O fetiță spune o scurtă rugăciune, apoi toți copiii intră în clase.

Muntele Ochi( se pronunță Ohi )

Noi mai facem o vizită la cofetărie și ne aprovizionăm cu bunătăți. Dacă tot e vreme urîtă și nu e timp pentru baie..hai să mergem pe munte!

Mergem cu mașina spre sudul insulei spre orașul Karystos. Traseul este superb, șoseaua merge pe sus oferind o mulțime de belvederi spre mare, spre continent, spre alte insule. La final ne așteaptă o coborîre brutală spre Karystos. Și bineînțeles că am coborît ca să avem ce urca.

Am ajuns pînă la aproximativ 1000 de metri altitudine și am urcat pînă pe vîrful Ochi(1398). În drum am făcut o pauză mare la Bisericuța Sfantul Ilie și la Casa Dragon.

Castello Rosso

Great Sand Beach

Revenim la Karystos dar nu ne mai oprim ci mergem către stațiunea Marmari. Facem un mic ocol și ne oprim la una din plajele celebre din sudul Eviei. Se numește Great Sand Beach, iar numele ei o descrie cel mai bine. Este de fapt o mare limbă de nisip înconjurată de ape azurii. În apropiere este insula Cheronisi.

Revenim și traversăm satul Marmari, un sat pitoresc, drăguț, cu ceva amenajări minime. GPS-ul ne duce iarăși pe niște drumuri abrupte și în final ne scoate în drumul principal, care merge la înălțime pe munte.

Casele Dragon din Styra

Aproape de localitatea Styra vedem un indicator Drakospito. Oprim într-o mică parcare unde nu încap mai mult de două mașini. 50 de pași mai tîrziu ne oprim la un mic complex de case dragon. Acestea sunt fără îndoială cele mai accesibile. Casa principală de aici nu este atît de mare cum este cea de pe Muntele Ochi însă e făcută tot din blocuri mari de piatră. E așezată tot într-o poziție ce permite observarea pe distanțe mari.

Plecăm mai departe și traversăm satul de munte Styra. Aproape de capătul său există un indicator spre alte case dragon. Urmăm drumul care de la la un moment dat devine lat și cu un asfalt de cea mai bună calitate. Cam după 4 km ajungem într-o parcare pustie.

De aici ne așteaptă un urcuș intens dar scurt, cam în 10 minute ajungem la un complex de case dragon. Mai mult, terenul permite observarea acestui complex de case și de sus.

La plecare avem un peisaj impresionant.

Revenim la mașină iar de acolo avem de parcurs un traseu foarte sinuos pînă în localitatea Aliveri uned facem un pic de aprovizionare. De acolo am avut un drum foarte sinuos și greu pînă la Agios Vlasios, unde ne-am cazat. Greu pentru că GPS-ul efectiv s-a pierdut de cîteva ori în satele pe care le-am tranzitat. Străduțele erau atît de înguste și apropiate încît nu reușea să se poziționeze corect.

Agios Vlasios

Suntem întîmpinați de domnul Thassos, un în vîrstă dar foarte vivace. Ne arată casa unde vom sta în noaptea următoare. E o casă de piatră cu condiții foarte bune. Și dotată cu tot ce e nevoie. Inclusiv ceva tradițional de băut pentru adulți și desrturi pentru copii.

Am picat lați după ziua asta și am dormit duși. Chiar prea duși. Aveam în plan să încercăm astăzi un traseu ceva mai consistent. Planul era să urcăm pe Muntele Dirfi cu acces din satul Steni Dirfyos.

Planul s-a cam ruinat de dimineață cînd Thassos ne-a invitat pe terasa casei sale să-i cunoaștem familia. Și uite așa am petrecut o jumătate de zi povestind despre România și Grecia. În plus eu am fost cam leșinat toată ziua.

Urma să ne mutăm din nou în nordul insulei pentru finalul sejurului nostru. Am condus din nou relativ mult. Pe drum am găsit un loc de belvedere ce permitea observarea unei mari părți din Insula Evia, inclusiv capitala Chalkida și Muntele Dirfi.

Elinika Beach

După cîteva ore ne oprim la plaja noastră preferată din Evia, Elinika. Acum era ceva mai animată, în principal cu greci pentru că era o zi de weekend. Abia după o baie și niște somn la umbră am reuși să îmi mai revin.

Pe plajă un grec dibaci a capturat o caracatiță mare. Vreme îndelungată dă cu ea de niste bolovani. Apoi se urcă într-o barcă cu motor și pleacă.

Puțin mai tîrziu văd și eu o caracatiță la fel de mare aproape de mal. O urmăresc și rămîn surprins de cît de bine se poate camufla. E uimitor cum își schimbă culoarea și cît de repede.

Seara ne cazăm în stațiunea Pefki. Avem un apartament ceva mai auster și mai puțin aranjat estetic, dar dotat cu tot ce trebuie și cu acces la o terasă și la o grădină cu cîteva jucării pentru copii.

Seara dăm o tură prin stațiune. E plin de terase, restaurante. Mai peste tot e cîte o petrecere. Dar ceea ce a fost de reținut a fost următorul fapt. În Pefki pare a fi o întîlnire a posesorilor de mașini de epocă Citroen 2-CV.

Le povestesc copiilor că mașinile acestea au devenit legendare odată cu apariția lor în filmele cu Louis De Funes. Țin minte cum o călugăriță veselă și guralivă conducea…foarte sportiv o astfel de mașină. Și ca să vă dați seama exact despre ce vorbesc urmăriți linkul de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=Ls8oFvRUWZA

De dimineață intru în vorbă cu un grup de motocicliști greci. Ei mă întreabă ce înseamnă BV-ul de la mașină. Le spun că este vorba de județul Brașov. Deodată li se luminează fața pentru că și ei au fost în vizită pe la noi.

Îmi spun că plănuiesc o excursie la Iași, Bucovina de Nord și Maramureș. Eu îi îndemn să caute Muzeul Motocicletelor de lîngă Rădăuți.Tipii îmi povestesc că în fiecare an își lasă neveste la plajă în Halkidiki iar ei fac o tură de 7-10 zile prin Balcani.

Oamenii sunt foarte deschiși și prietenoși. Îmi spun că astăzi vor merge în Lichadonisia.

Noi mergem la o patiserie și ne aprovizionăm cu bougatsa. Este ultima noastră zi în Evia. Planul este să mergem la plajă tot la Elinika, masa de prânz să o luăm la restaurantul Kohili din Orei, iar la ora 17 să luăm ultimul feribot spre continent.

Și lucrurile s-au întîmplat exact așa. Prima parte a zilei am petrecut-o pe plajă. Din fericire, cînd soarele devine puternic, există zone umbrite și pe plajă dar și în apă.

La prînz plecăm cu regret de pe plaja Elinika. Grecii, ca și românii, au weekend prelungit. Mergem la restaurantul Kohilli unde suntem întîmpinați de Krystos, proprietarul localului.

Cînd ne gîndeam noi ce să comandăm, apare un chelner cu niște farfurii cu mîncare ce arăta apetisant. Și uite așa ne-am cam hotărît instant. Am fost serviți cu două caracatițe imense și gătite de îți ploua în gură. Și copiii au găsit ceva pe gustul lor. George a fost foarte curios să încerce caracatița( între timp a devenit fan ), Maria nu a dorit să se atingă.

Plecăm de la restaurant direct la feriboat și ajungem numai bine. Majoritatea mașinilor sunt deja îmbarcate, noi nu mai avem decît vreo 10 mașini în față. Suntem și noi dirijați și ajutați să parcăm.

O jumătate de oră mai tîrziu revenim pe continent și mergem spre Paralia Skotini, unde avem utlimul loc de cazare. Pe drum suntem depășiți de grupul de motocicliști greci cu care vorbisem de dimineață. Și ei ne recunosc mașina și ne salută în stilul lor.

Ajungem și la locul de cazare la căderea serii. Suntem iarăși aproape de restaurantul lui Babis ( Aiolos Fish Tavern ) și hotărîm să-i mai facem o vizită. Avem de mers cam 10-15 cu mașina. Ocazie cu care constatăm că avem probleme tehnice. Plăcuțele de frînă de pe spate s-au uzat și la fiecare frînare se aude un zgomot.

Petrecem o seară agreabilă. Babis și echipa sa au avut o zi epuizantă și par a se afla la capătul puterilor. Cu toate astea rămîn la fel de amabili și ne servesc mîncare foarte bună cu zîmbetul pe buze.

Închei cu o sinteză:

Top plaje: