Grecia, Insula Evia: Muntele Ochi și Casele Dragon din Styra
Data publicării: 13 iul 2023
Nu se putea să mergem în Evia și să nu urcăm pe munte. Insula este muntoasă în general. Doi munți se disting: Dirfi, care este mai înalt, în jur de 1700m și Ochi( se pronunță Ochi ), cu o altitudine maximă de aproape 1400m. Noi am reușit să îl urcăm doar pe cel din urmă.
Plecăm dimineața din Agii Apostoli nu înainte de a face o vizită la cofetărie. Vremea e închisă, nu e potrivită pentru baie așa că..hai să mergem pe munte!
Mergem cu mașina spre sudul insulei spre orașul Karystos. Traseul este superb, șoseaua merge pe sus oferind o mulțime de belvederi spre mare, spre continent, spre alte insule. La final ne așteaptă o coborîre brutală spre Karystos. Și bineînțeles că am coborît ca să avem ce urca.
Mașina noastră este pusă la grea încercare. Dar nu pentru că drumurile ar fi proaste, ci pentru că pantele sunt apreciabile. Urcăm mai întîi pe asfalt, apoi pe ciment. Drumul se îngustează pe măsură ce înaintăm.
Odată ce ieșim din oraș asfaltul dispare. Admirăm de sus Castello Rosso, o fortăreață aflată pe o stîncă mare.
Drumul nu e chiar rău dar e destul de înclinat. Din loc în loc sunt amenajate niște rigole mari care să permită scurgerea apelor atunci cînd plouă tare. Pe munte e plin de eoliene și cred că de aceea drumurile sunt întreținute corespunzător.
La o intersecție alegem varianta greșită și în cîteva minute ne trezim într-un loc unde suntem înconjurați de turbine gigantice. Sunt atît de mari încît ai impresia că te strivesc. Ne oprim și încercăm să ne orientăm cu GPS-ul.
Găsim drumul cel bun, urcăm iară tare pe un drum de piatră și apoi coborîm ușor. Trecem pe un alt versant peste un pod. Niște cîini apăruți de nicăieri încep să latre mașina.
În sfîrșit vedem și pasul din care trebuie să pornească traseul nostru. După încă vreo 10 minute parcăm puțin mai jos de pas, cam la 1000 de metri altitudine. Afară e vreme ca la munte: răcoare, vînt și cîțiva stropi de ploaie.
Cu toate astea vizibilitatea este destul de bună. Imediat apare lîngă noi un microbuz plin cu turiști germani. Aceștia sunt cam dezbrăcatți, pantaloni scurți, tricou. După ce încep să tremure își pun pe ei niște pelerine. Grupul acesta însă nu urcă pe munte, pare că țelul lor de astăzi este să coboare în Cheile Dimosari.
Plecăm la deal pe un drumeag. Din loc în loc sunt momîi dar nu suntem prea atenți la ele. Și ținem drumeagul care începe de la un moment dat să coboare. Ne dăm seama de eroare și începem să urcăm pieptiș pentru a ajunge pe poteca cea bună.
Ne întîlnim cu un cioban ce păstorește o turmă de capre. El ne arată vîrful pe care trebuie să ajungem și ne spune, prin semne, că trebuie să fim atenți la momîi.
De aici încolo nu prea mai sunt probleme de orientare, poteca e destul de clară. Din loc în loc ne mai oprim pentru a mai reface momîile. Undeva dăm de un izvor, singura sursă de apă de pe traseu.
Poteca e destul de ușor de parcurs, se urcă lent. Doar înainte de a ajunge pe culmea muntelui urcușul se mai asprește însă pentru foarte puțin timp. De sus, în ciuda vremii închise, se vede o mare parte a insulei Evia. Ne impresionează să-i vedem și capătul sudic, locul în care insula se termină.
Peste cîteva minute ajungem la un zid făcut meșteșugit din piatră. Intrăm pe o poartă și dăm de cîteva construcții făcute tot din piatră. Cea mai mare dintre ele este o biserică numită Sfîntul Ilie. Are un interior simplu, cu cîteva icoane. Pe mine însă mă impresionează felul în care e făcut acoperișul. Și el este tot din piatră și pare că lespezile au fost puse cumva într-un echilibru.
Mai explorez puțin zona și găsesc două cruci. Una e din marmură și seamănă cu crucea malteză. E pusă orizontal, pe stîncă. În apropiere mai este o cruce mică, din lemn. Din locul acesta sunt vederi ample cu partea de vest a insulei.
Plecăm mai departe. Facem o urcare ușoară, ocolim o stâncă mare iar poteca ne duce în fața unei construcții ciudate făcută din blocuri imense de piatră. Este una din așa numitele Case Dragon.
În Insula Evia se găsesc 25 de astfel de case dragon( Drakospita în grecește ), toate poziționate în locuri ce permit observarea unor spații largi. Sunt numite așa deoarece se crede că numai niște dragoni ar fi fost în stare să transporte asemenea blocuri mari de piatră și să construiască asemenea structuri în locurile acestea înalte. Nimeni nu știe cu siguranță care le era scopul, dar se crede că putea fi vorba de niște temple închinate lui Poseidon, Zeul Mării. Casele dragon datează de dinaintea civilizației antice grecești. Casa pe care o avem în față poartă denumirea de Ochiul Dragonului. În spatele ei se găsește vîrful Ochi 1398m, cel mai înalt din acești munți.
După ce ne minunăm de casa asta, în care și intrăm, începem asaltul final. Cam în două minute suntem în vîrf, marcat de o bornă geodezică înconjurată de un zid de piatră. Priveliștea este copleșitoare, probabil într-o zi cu soare și vizibilitate perfectă te lasă cu gura căscată. Stăm pe vîrf mult, chiar prea mult.
Ne dăm seama într-un tîrziu de asta și începem să coborîm. Urmăm exact același traseu ca la urcare și ajungem cu bine la mașină.
Traseu: Șaua - Biserica Sfîntul Ilie - Ochiul Dragonului - Vîrful Ochi și retur
Durata: 4ore
Marcaj: potecă semnalizată cu momîi
Track GPS aici: https://www.strava.com/activities/9189972323
Casele Dragon din Styra
Pe drumul de întoarcere ne mai oprim în căutare de alte case dragon.
Aproape de localitatea Styra vedem un indicator Drakospita. Lăsăm mașina într-o mică parcare unde nu încap mai mult de două autovehicule. 50 de pași mai tîrziu ne oprim la un mic complex de case dragon. Acestea sunt fără îndoială cele mai accesibile. Casa principală de aici nu este atît de mare cum este cea de pe Muntele Ochi însă e făcută tot din blocuri mari de piatră. E așezată tot într-o poziție ce permite observarea pe distanțe mari.
Plecăm mai departe și traversăm satul de munte Styra. Aproape de capătul său există un indicator spre alte case dragon. Urmăm drumul care de la la un moment dat devine lat și cu un asfalt de cea mai bună calitate. Cam după 4 km ajungem într-o parcare pustie.
De aici ne așteaptă un urcuș intens dar scurt, cam în 10 minute ajungem la un complex de case dragon. Mai mult, terenul permite observarea acestui complex de case și de sus.
Astfel ne dăm seama că locul pare o mică cetate, cu două clădiri așezate față în față. Una dintre clădiri este legată, în partea dinspre munte, cu o alta. Această din urmă casă are acoperișul circular sub forma unui dom. Doar că timpul și-a pus amprenta și prin acoperiș se poate vedea cerul.
Ne cățărăm apoi și ajungem la alte două case dragon. Acestea se găsesc în pădure, sunt mai retrase. În peretele uneia dintre case avem un fel de scobitură de raft. Glumim spunînd că aici ar încăpea perfect un cuptor cu microunde.
Poteca urcă în continuare. Fac un pic de muncă de cercetaș și după un alt urcuș abrupt și intens mai dau de un loc ciudat: e vorba de o curte cu gard de piatră. În partea opusă porții este o stîncă mare, dreaptă, de zici că a fost tăiată. La baza ei pare a fi intrarea într-o peșteră. Doar că aceasta pare a fi fost blocată intenționat după cîțiva metri.
Poteca însă continuă. Din ceea ce am studiat se poate realiza un traseu în circuit pe parcursul căruia se mai pot vedea alte cîteva case dragon. Doar că noi ne oprim aici. Suntem prea obosiți și în plus nu mai avem prea multe ore de lumină în care să ajungem la următorul loc de cazare.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole