Munții Rodnei: Tăul Știol, șaua Gîrgălău și Cascada Cailor
Data publicării: 16 aug 2023
Periplul nostru prin Maramureș a continuat spre Borșa. În drum am încercat, fără succes să identific locul în care mașina urcă la deal, aflat între Cavnic și Budești. Din păcate fără succes.
Apoi am făcut o vizită scurtă la mănăstirea Budești. Nu mai fusesem aici de prin anii 90. Atunci mănăstirea era doar un proiect. Acum este o certitudine. Cu toate astea încă nu este finalizată, un grup de pictori din Brașov lucrează intens. Ne spun că anul acesta ar trebui să fie gata.
Ajungem la Borșa unde ne cazăm la o pensiune șic. Seara o petrecem la plimbare prin centru. Mare lucru nu e de văzut. Cu toate astea rămîn impresionat de peisaj. Crestele munților Rodnei sunt atît de aproape și atît de abrupte de zici că stau să cadă pe tine. Identific vîrfurile Pietrosu și Puzdrele.
De dimineață vremea e excelentă. Ne propunem un cîrcuit în Munții Rodnei. Vroiam să vedem Tăul Știol și Cascada Cailor. Pe primul îl mai văzusem de sus, din creastă, la cascadă nu mai fusesem.
Din nefericire ne organizăm destul de greu și abia pe la ora 11 suntem la Borșa Complex. Decidem să luăm telescaunul pentru a compensa cumva proasta organizare matinală.
Acolo e puzderie de lume așa că mai pierdem cam o jumătate de oră stînd la coadă. În sfîrșit ne vine rîndul și urcăm. Copiii sunt încântați. Ei sesizează că telescaunul din Borșa nu urcă atît de abrupt precum cel de pe Bolnoc, de lîngă Brașov.
De pe drum mai observăm o telegondolă care urcă pe un alt vîrf. Pe versantul respectiv este amenajată o pîrtie de schi.
Coborîm și studiem puțin o hartă aflată lîngă punctul Salvamont. Puhoaiele de turiști se revarsă pe traseu. În stînga e o stînă turistică dotată cu mese și muzică. Ajungem la o intersecție. Marea majoritate a oamenilor merge la Cascada Cailor pe un drum ce coboară ușor la început.
Noi o luăm, evident pe celălalt, ca să scăpăm de aglomerație. Traseul nostru este marcat cu bandă albastră și promite că ne duce acolo într-o oră și jumătate.
Urcăm pe un drum forestier destul de accentuat. Ieșim din pădure și vedem de la distanță Cascada Cailor. Pare a fi mare căderea asta de ape. Drumul ne scoate pe un plai. Unii turiști o iau pe o scurtătură. Noi preferăm să ținem traseul marcat pentru a vedea și peisajul de pe cealaltă parte a culmii.
Vedem o mașină obișnuită, cu gardă joasă. Puțin mai încolo ne intersectăm cu un drum de piatră aflat în stare bună care vine din Pasul Prislop. Un indicator poziționat incorect ne cam bagă în ceață. Totuși bunul simț ne spune că ar trebui să continuăm pe drum. Ajungem la un loc unde mulți bolovani imenși sunt așezați pentru a forma un gard. Tot aici dăm de un alt indicator. Acesta ne spune că mai avem 40 de minute pînă la Tăul Știol( numit și Izvorul Bistriței Aurii ) și o oră și jumătate pînă la Șaua Gîrgălău.
De aici poteca se mai calmează, se merge mai mult drept iar undeva traversăm un pîrîu. Și in sfîrșit vedem și lacul. Dar pînă la el trebuie să coborîm destul de accentuat. Ajunși pe mal copiii au un singur gînd:
- Vrem să intrăm în apă!
Și le dau voie. Cînd se răcoresc așa cum trebuie revin pe mal. Luăm masa. Facem poze.
Zona lacului este frumoasă liniștită. Astăzi lacul aflat sub vîrful Gîrgălău ne întîmpină cu ape de culoare verzuie. Mi-ar place să stau aici cu cortul. Nu m-am lămurit dacă e voie fiindcă Munții Rodnei sunt parte a unui parc național.
Planul de acasă era ca de aici să coborîm direct la Cascada Cailor. Însă, pentru că stăm bine cu timpul, hotărîm să mai urcăm puțin spre Șaua Gîrgălau ca să mai facem poze. Și așa de bine urcăm și așa spor avem că ne trezim undeva destul de sus deasupra lacului.
Consult harta și GPS-ul. Pare-se că putem urca pînă în Șaua Gîrgălău iar de acolo putem ieși direct la Cascada Cailor pe o potecă nemarcată ce duce peste vîrful Musceta.
Urcăm cu spor printre jnepeni, parcurgem cîteva poieni mai mari. Îmi aduc aminmte cu plăcere cum, la sfîrșitul primului an de studenție, am parcurs creasta Munților Rodnei. Atunci am stat cu cortul în Șaua Gîrgălău.
Acum urcăm cu spor. Ne întîlnim cu doi alergători. Care nu ne răspund la salut. Din păcate obiceiul ăsta negativ pare a se perpetua în rândul celor ce aleargă pe munte, care par a fi foarte preocupați de timpi și recorduri. Copiii sunt contrariați:
- Noi le-am spus Bună ziua!, ei de ce nu ne-au zis?
No, cum să răspunzi la o așa întrebare și cum să îi încurajezi pe copii să salute în continuare? Eu le spun că dacă alții aleg să fie nesimțiți nu e cazul să fim și noi.
În fine, urcăm, ajungem foarte aproape de creasta matematică și ne intersectăm cu poteca nemarcată ce duce spre vîrful Musceta. Copii cer din nou de mîncare. Așa că facem o pauză de masă ad-hoc. Nu mai urcăm pînă la banda roșie, traseul de creastă din Munții Rodnei. Continuăm spre o șa aflată sub vîrful Musceta. În fața noastră mai sunt doi turiști.
Ajungem și pe vîrf. E bine și frumos, avem priveliște largă spre multe vîrfuri din Munții Maramureșului și Munții Rodnei. Suntem din nou impresionați de frumusețea Tăului Știol și a vîrfului Gîrgălau( 2158m ).
De aici ne așteaptă o coborîre susținută pe un picior de munte pe o potecă clară ce se strecoară printre ienuperi. Aceasta ne va duce la gardul făcut din acei bolovani maro de care vorbeam.
Coborîrea merge ață, îi ajungem din urmă pe ceilalți doi turiști care par cam epuizați. Copiii îi salută și sunt foarte fericiți că de data asta primesc răspuns.
Ai văzut, tati? Și ei ne-au spus Bună ziua!
Și uite așa vezi cum două simple cuvinte pot aduce zîmbetul pe fața unei fetițe sau al unui băiat.
Ajungem relativ repede la răscrucea de drumuri. În stînga se poate ajunge la stîna Izvorul Cailor. Noi o luăm drept în jos pe o cărare abruptă. Întîlnim și un vechi marcaj triunghi roșu care duce la Cascada Cailor și apoi la Borșa.
Partea asta de traseu a fost abruptă și mai tehnică deplasarea făcîndu-se la modul în care fiecare merge cu cîte un copil de mînă. Intrăm în pădure coborîm mereu. Faptul că sunetul apei se aude din ce în ce mai tare ne încurajează și ne spune că suntem aproape.
Ajungem la baza Cascadei Cailor. Nu e lume multă fiindcă telescaunul nu mai funcționează. Așa că ne putem bucura în voie de spectacolul creat de ape. Căderile de ape au loc în mai multe trepte iar în final totalizează 90 de metri. Se spune că este una dintre cele mai mari cascade din România.
Facem poze, intrăm în vorbă cu alți turiști. Ne întreabă cum o să ajungem jos că programul la telescaun s-a terminat. Ei sunt veniți cu mașina și au lăsat-o undeva mai sus. Îi lămuresc că există traseu marcat pînă la Borșa. De asemenea pare a fi destul de rapid.
Despre Cascada Cailor circulă o legendă: se spune că Muntele Piatra Rea a reprezentat locul preferat al celor ce locuiesc în zonă pentru a-și ține hergheliile de cai. Pășunile erau bogate, astfel caii puteau paște în voie fără a fi deranjați de primăvara pînă toamna.
Hergheliile de cai erau însă atacate de urși, care căutau hrană în carnea cailor. Locul fiind unul deschis, șansele de izbândă ale ursului erau mici. Însă după mai multe eșecuri ursul a găsit soluția și a încolțea cîte un cal deasupra prăpastiei de lângă ceea ce în zilele noastre se numește chiar Cascada Cailor. Astfel, fiind prinse într-un loc strâmt, bietele animale nu mai aveau șanse și cădeau pradă ursului.
De atunci, localnicii au numit această cascadă ca fiind a cailor, datorită acestei legende. Odată cu această cascadă, întreaga zonă a fost redenumită, muntele din apropiere primind numele de Muntele Cailor, circul glaciar primind și el numele de Podul Cailor. Pentru ca întreg peisajul să poarte acest nume, pârâul ce se prelinge în vale poartă de asemenea numele de Izvorul Cailor.
Facem o pauză mai consistentă, copiii au nevoie de ea. Au parcurs un traseu lung și cu destule deiferențe de nivel.
Cînd se simt pregătiți o luăm la vale. Mergem pe un drum forestier lat dar foarte puțin umblat. Mai întîlnim un grup de turiști care erau cam descurajați. Fețele li se mai luminează cînd află că mai au de mers maxim 10 minute.
Noi mergem o vreme prin pădure bucurîndu-ne pe alocuri de frăguțe. Dăm apoi într-o poiană mai largă. Acolo ne întîlnim cu o turmă de oi. Cîinii sunt prietenoși, la fel și ciobanul. Stăm de vorbă cu el și ne spune că puțini mai sunt cei care face meseria asta. El spune că îi place la munte și că aerul curat de aici îl ține sănătos.
Puțin mai jos trecem pîrîul cailor și ajungem pe un drum pietros. După cîteva serpentine ajungem la capătul de sus al Borșei. În stînga se află o clădire abandonată care cred că a fost folosită pentru vreo prospectare minieră. Undeva dăm de un izvor puternic cu apă rece și bună.
O vreme mergem printre case, unele cochete, noi, altele tradiționale. Ajungem la drumul principal. Și la final avem parte de o scurtă urcare spre locul unde ne-am lăsat mașina. Dar asta nu e totul, pe marginea drumului dăm iarăși de frăguțe, o răsplată neașteptată după un traseu frumos.
Zona stațiunii Borșa este foarte generoasă în a oferi poteci frumoase și peisaje emoționante. Așa că vă îndemn să veniți aici și să colindați prin Munții Rodnei și cei ai Maramureșului.
Traseu: Borșa complex - Șaua Stiol - Taul Stiol - Șaua Gargalau(banda albastră) - Vf. Musceta - Cascada Cailor - Borșa Complex( triunghi roșu )
Durată: aproape 8 ore
Track GPS: https://www.strava.com/activities/9475391542
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole