Munții Bihor: Cascada Pătrăhăițești
Data publicării: 14 nov 2023
În periplul nostru prin Munții Apuseni am ajuns și la Arieșeni. Mai exact ne-am cazat în zona Dealul Bajului, la Cabana Patricia. Am găsit acolo condiții bune, o curte mare, copiii noștri au fost încîntați.
Dimineața pornim cam greu la drum. Ținta noastră este să ajungem în satul Pătrăhăițești unde doream să vedem cascada și muzeul etnografic.
Pensiunea noastră este undeva pe vale. Mergem în sus vreo 200 de metri iar de acolo prindem un drum abrupt și pietros care urcă prin pădure. Din fericire urcarea asta grea nu e chiar așa lungă.
Ieșim din pădure și urcăm, tot abrupt pe lîngă un gard. Apoi drumul intră în curtea unei gospodării. Mai avem de urcat un pic și ajungem la niște case. Aici nu este nimeni așa că nu ne ia nimeni la rost. Mai urcăm un pic iar copiii încep să se plîngă de foame. Ne oprim și fiecare manîncă.
Apoi plecăm la deal cu forțe proaspete. Drumul duce la alte case pe care le ocolește elegant cu o serpentină. Aici întîlnim un domn care ne spune că drumul ne va duce în culmea dealului iar de acolo va trebui să facem stînga. Și cam așa a și fost.
Ajungem la o intersecție unde ne atrage atenția un camion abandonat. De aici cam ținem culmea matematică a dealului. Drumul devine tot mai interesant, peisajul se deschide făcînd mult mai vizibilă frumusețea Munților Bihor.
Și ca lucrurile să devină și mai plăcute, începem să găsim fructe de pădure. Inițial ne înfruptăm pe săturate cu afine. Apoi dăm de zmeură. Încă un ospăț. Ne apropiem de o casă. Aceasta pare locuită, cîinii încep să ne latre de la distanță. Vis-a-vis de casă este un coteț unde dorm liniștitți cîțiva porci mari.Maria și George se miunează de ei.
Nu vă mai uitați așa la ei că îi deochiați, le spun în glumă.
Urcarea continuă lent, pe drum pînă în drept cu alte gospodării. De aici începem să coborîm și intrăm pentru puțin timp în pădure. Aici dăm de mure mari, coapte și delicioase.
- Asta începe să semene a tură gastro!
Tot coborîm, evident, ca să avem ce urca la loc. Facem popas lîngă școala din Pătrăhăițești, o clădire veche din lemn.
De aici părăsim drumul și urcăm pe o potecă îngustă aflată între două garduri. Trecem pe lîngă o casă și apoi ajungem iarăși la un drum. De aici găsim și marcaj punct roșu. Peste puțin timp apar și cîțiva turiști. Ne salutăm, ne spun spun că nu mai este mult pînă la cascadă și îl admiră pe George.
Mergem pînă la marginea de sus a satului unde e un fel de pensiune și un mic magazin unde se vînd doar băuturi. Aici se termină drumul și pornim pe o potecă. O bătrînică ne salută și intră în vorbă cu noi. Are 82 de ani, vede destul de rău și se deplasează cu ajutorul unui cadru. Ne îndeamnă să mergem la cascadă că e tare frumoasă.
Traversăm o poiană lungă și coborîm pînă ajungem în paralel cu un pîrîu. De aici se urcă pe o potecă pietroasă. Copiii nu mai au răbdare:
- Unde e cascada aia?
Dar într-un final ni se dezvăluie. O găsesc foarte frumoasă. Un șuvoi de apă cade cam 10-12 metri în două trepte și face un zgomot asurzitor. Deși e august are debit destul de bun.
Facem aici un popas lung și ne bucurăm în voie de această cascadă. Încep să mai vină turiști. Cei mai mulți nepregătiți și neechipați cum trebuie. În goana după poze și selfiuri un adolescent își scapă telefonul în cascadă. Băiatul face o adevărată criză de panică, plînge, nu mai gîndește lucid și se bagă în apă căutînd orbește. Totuși norocul e de partea lui, telefonul nu a fost dus de apă. Cineva i-l arată și astfel chinul adolescentului ia sfîrșit.
După tot acest episod tot ce pot să sper este ca ai mei copii să nu ajungă atît de dependenți de telefon iar în situații de criză să reacționeze mai cerebral.
Facem cale întoarsă pînă la magazinul din sat. Pe drum dăm de un tată cu un copilaș în rucsacul port-bebe. Copilul doarme dus.
- Uitați, așa v-am cărat și eu pe voi ani de zile prin munți, le spun lui George și Mariei.
- Dar și noi dormeam?
- Firește!
În Pătrăhăițești se găsește și una dintre tulnicăresele vestite ale Apusenilor - Paraschiva. De la ea poți cumpăra produse ale meșterilor populari; obiecte de lemn sau țesături. Poți afla tainele cântatului în tulnic și cum se folosea acesta în trecut. Cantece și semnale speciale puteau anunța la distanțe mari noutăți sau chemări.
Ca să ajungem la muzeul doamnei Paraschiva străbatem satul, coborîm pînă la o răscruce. Aici avem un indicator. Ne punem iarăși pe urcat și în vreo 10 minute suntem unde trebuie. Doamna Paraschiva ne întîmpină cu zîmbet larg și omenie. Ne povestește despre obiectele pe care le deține și le creează.
Cu toate că sunt la ceva distanță, multe dintre obiectele pe care le-am văzut se găsesc și în gospodăriile bunicilor noștri.
Plecăm de la muzeul popular și ajungem iar la școală dar de data asta nu pe potecă ci pe drum. De aici vom folosi același drum pentru întoarcere. Urcăm consistent, ajungem iar la casa cu porcii cei mari, mai facem o burtă de afine.
Părăsim coama dealului și începem să coborîm spre valea unde se găsește Cabana Patricia. La ultimele case găsim de data asta oameni. Sunt dornici de vorbă așa că stăm pe o bancuță la povești. Nici vorbă să ne certe că am trecut pe proprietatea lor. Sunt curioși de unde suntem, cum ni se pare satul lor, cum e viața noastră la oraș.
Plecăm apoi cu ceva regrete că nu am putut sta mai mult fiindcă vine seara. Coborîm serpentine și ajungem la locul nostru de cazare.Deși obosiți, copiii noștri nu ratează încă o sesiune de zbenguială, alergare și sărit în trambulină împreună cu ceilalți copii cazați la pensiune.
A fost o excursie tare plăcută, cu multe surprize frumoase. Traseul este foarte potrivit pentru copii, nu există zone periculoase iar cea mai mare parte se merge pe drumuri.
Traseu: Cabana Patricia - Dealul Blajului - Cascada Patrahaitesti și retur
Marcaj: nemarcat pînă la Pătrăhăițești, apoi punct rosu
Durată: 6 ore și jumătate
Track GPS: https://www.strava.com/activities/9640577144
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole