Moieciu de Sus: Vîrful la Bisericuță
Data publicării: 04 dec 2023
Anul 2023 ne-a purtat la redescoperirea traseelor tematice din zona Moieciu - Șirnea - Fundata. Sunt ușoare au priveliști minunate și sunt potrivite și pentru copii. Într-o zi frumoasă de vară am revenit în zonă și am urcat spre vîrful Bisericuța. De data asta îi am companioni pe Maria și Ovidiu, vechi prieten și coleg de facultate stabilit acum în Statele Unite.
Am lăsat mașina în Moieciu de Sus, undeva pe Valea Popii. Am mers pe vale în sus pînă aproape de capătul satului urmînd un marcaj neconvențional Omuleț Roșu. Aproape de un izvor începe poteca. Urcăm ceva mai abrupt la început pe o potecă croită și străjuită de niște garduri.
Efortul nu ține prea mult în schimb peisajul se deschide frumos și ne oferă priveliști cu Bucegii, Piatra Craiului și stîncile apropiate de Fundata. De aici mergem ceva mai leger urcînd de-a coasta pe curbă de nivel.
E o zi călduroasă așa că bem apă din belșug, La un moment dat poteca face o curba cam la 90 de grade. Și uite așa începem să mergem în paralel cu Valea Băngăleasa. Ne orientăm după un stîlp cu antene GSM. În apropierea lui este un vîrf stîncos, numit La Bisericuță.
Urcăm mereu și trecem prin mai multe proprietăți. Oamenii licrează la fîn sau își lasă animalele la păscut. Ajungem aproape de stilpul cu antene. Evităm o zonă unde iarba nu a fost cosită încă ca să nu ne atragem blestemele proprietarului.
Apoi ne pregătim de asaltul final. Ne așteaptă o bucată scurtă de cățărare ușoară. Și uite-așa am ajuns la 1322 de metri cît are vîrful La Bisericuță. Îmi amintesc că nu am mai urcat aici de vreo 10-12 ani. Și atunci am ajuns așa, plecînd pur și simplu la deal.
Nu stăm foarte mult dar folosim timpul pentru a ochi un loc umbros în care să mîncăm. Ăsta e avantajul cînd ești pe un loc înalt de unde vezi multe.
Coborîm și ne punem la umbră. E plăcut mai ales că începe să adie și vîntul. Curînd aflăm că nu doar noi am avut ideea de a ne adăposti aici. La cîțiva pași de noi e un cîine trîntit în iarbă. Lenevește pînă cînd simte miros de mîncare. Maria îl hrănește și pe el.
Momentele de genul ăsta îmi aduc aminte de o poezie cu un mesaj trist dar adevărat:
Cu bucata mea de pîine
Am hrănit un om și-un cîine.
Cîinele mă recunoaște.
Omul nu mă mai cunoaște.
Poteca noastră marcată cu omuleți roșii coboară ceva mai abrupt și ne duce în apropierea unui teren cu iarbă proaspăt cosită și cu miros specific. Din cînd în cînd intrăm în pădure și mai întîlnim și alți drumeți.
Ajungem la un moment dat într-o mică șa. Poteca marcată coboarî în stînga, pe Valea Băngăleasa și teoretic ajunge în capătul de sus al satului, la barieră. Varianta asta nu ne prea ajută pe noi fiindcă avem mult de mers ca să recuperăm mașina.
Așadar alegem o variantă nemarcată care coboară în dreapta, tot pe o vale. Ea se numește Moieciul Rece și știu că pe ea există un drum forestier care în final dă în Valea Popii.
Coborîrea este abruptă și scurtă. Ea ne duce pe malul unui rîu frumos și curat. CĂutăm un loc potrivit pentru a traversa rîul și imediat ajungem la drumul forestier. De aici mergem numai la vale.
Întîlnim un grup de turiști ce par cam rătăciți. Le explicăm cum știm noi mai bine pe unde să urce să ajungă și ei La Bisericuță. Pe măsură ce ne apropiem de civilizație întîlnim tot felul de oameni. Pe mine m-a impresionat un cuplu care făcea meditație în ritmul unei tobe.
Ajungem apoi și la asfalt iar de aici știm că nu mai avem mult pînă la mașină. La întoarcere oprim în Bran unde sărbătorim această zi reușită cu o bere, un suc și o mîncare bună.
La final vă aduc și caseta tehnică:
Traseu: Moieciu de Sus - Valea Popii - La Bisericuță - Valea Moieciul Rece - La Bisericuță
Marcaj: Omuleț roșu și apoi nemarcat pe Valea Moieciul rece
Durata: 4 ore
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole