De la Fundata la Lacul Fără Fund și înapoi
Data publicării: 11 dec 2023
Și dacă tot am prins gustul traseelor tematice la Moieciu și Fundata am zis că de data asta o să facem unul nou-nouț. Bine, pentru noi. Acest traseu are denumirea T5 și este marcat cu Omuleț portocaliu. Acesta te poartă prin Fundata, Fundățica și Lacul fără Fund.
Astăzi suntem doar noi, familia Balaban, doi adulți și doi copii. Lăsăm mașina în fața Primăriei din Fundata și identificăm ușor marcajul pe care trebuie să îl urmăm. Acesta merge la început o perioadă în comun cu banda roșie care merge în Munții Leaota.
Cu ani în urmă, alături de Edi Munteanu, urcam în Munții Leaota pe bandă roșie, în Curmătura Fiarelor, apoi pe Sîntilia și Șaua Strunga. A fost o tură epică de care îmi voi aminti cît trăiesc.
De data asta tura mă aștept să fie mai pașnică, asta cu toate că distanța e lungă pentru o tură cu copiii. Aceștia își propun să numere omuleți.
Plecăm așadar din fața Primăriei și urcăm puțin pentru început. Apoi urmează o coborîre pe un drum forestier în bună stare pînă în Fundățica. Ajungem la o intersecție. Aici o luăm spre dreapta despărțindu-ne de banda roșie. Mergem o vreme în coborîre ușoară și remarcăm arhitectura specifică a caselor din Fundata. Unele sunt îngrijite, dichisite, altele sunt părăsite.
La un moment dat ajungem într-un loc unde pasc liniștite niște vaci. Marcajul nostru face brusc la stînga iar în scurt timp drumul devine potecă. Întîlnim un grup de turiști. Sunt descumpăniți fiindcă au tot căutat Lacul Fără Fund și nu l-au găsit.
- Păi haideți cu noi și îl căutăm împreună. Nu se poate să nu îl găsim.
- Nu ne mai întoarcem, suntem prea dezamăgiți.
Noi ne vedem de drum poteca e tot mai îngustă și care se strecoară printre brazi mici. O vreme urcăm apoi urmează o scurtă bucată de coborîre ce ne duce într-o poiană largă. Poteca a redevin drum între timp. Acolo este și un panou de lemn foarte deteriorat. Practic nu mai oferă nici o informație.
Lacul Fără Fund e pe aici pe undeva însă e greu să îți dai seama la prima vedere pe unde trebuie să o iei. Pînă mănincă restul trupei mă apuc să fac cercetare, Găsesc un culoar printre brazi, e și o potecă firavă și bănuiesc că pe aici se urcă.
Așadar o luăm la deal pe o potecă firavă și abruptă care și dispare în scurt timp. Cu toate astea dibuiesc un luminiș. Ne îndreptăm spre el și constatăm că am ajuns în coama dealului. E și potecă. Dar lacu…ia-l de unde nu-i. Coborîm puțin și dăm de un alt panou. E la fel de degradat și nefolositor precum cel din poiană.
Hotărîm să ne oprim aici, iar eu reiau munca de cercetare. Scot telefonul și consult harta cu GPS. Ea ne arată că suntem pe malul lacului. Măi să fie! O fi secat lacul de tot, mă gîndeam eu.
Mai fac cîțiva pași și găsesc și lacul. Doar că el se află pe fundul unei gropi cam 20 de metri mai jos față de locul în care ne aflăm. În plus pe malul săi e plin de lăstăriș iar apa sa este verde și din cauza asta se camuflează perfect în peisaj.
Ca să revenim în poiană urmăm poteca de lîngă panou în coborîre și revenim în poiană fără alte probleme.
De aici o luăm în continuare pe un drum ce merge mai mult drept. Ajungem la o intersecție unde se află un pîrîu și o masă cu băncuțe. Cîțiva oameni fac un grătar. SUnt surprinși de apariția noastră și ne întreabă und duce drumul pe care mergem.
Urmează o porțiune în care versanții se apropie iar rîul se strecoară rapid printre ei. De acum e mai mult de urcat. Ajungem la o altă intersecție unde dăm de o barieră, dar nu trecem de ea,. Urmăm marcajul și ne punem pe urcat o serpentină. Dăm de o zonă cu case. Ne atrage atenția o locuință ce pare că e săpată sub pămînt și care are acoperiș din iarbă. Zici că e dintr-o poveste.
Urmează o intersecție cu multe variante. Ne încurcăm puțin dar la final găsim varianta cea bună. Nu peste mult timp dăm de asfalt și de case. Drumul ne duce la vechiul hotar al Transilvaniei, fapt marcat de un panou informativ.
De aici urmează o bucată de coborîre care ne duce la biserica din Fundata. Am remarcat aici poziția minunată în care se găsește cimitirul, cu vedere largă spre Bucegi și Valea Gaura.
Mai în glumă mai în serios, declar că aici mi-aș dori să-mi duc somnul de veci. Ne amuzăm copios. Pe un mormînt copiii găsesc un brad in care se află tot felul de bunătăți: ciocolățele, mere, turtă dulce napolitane. În această zonă există obiceiul ca astfel de brazi să fie puși pe morminte cu prilejul parastaselor importante.
Încă mai avem de mers. Și, culmea, partea de acum e cu urcare susținută. Ceea ce nu pică bine fiindcă ne aflăm la finalul zilei. Din fericire știu o scurtătură care ne scoate drept la școala din sat. Suntem obosiți cu toții așa că băncile din fața școlii sunt apreciate pentru vreo 10 minute de odihnă. În plus vizibilitatea e bună iar peisajul e extraordinar.
De la școală mai e o bucată pînă la primărie, locul unde am lăsat mașina. Din fericire nu prea mai este de urcat. Drumul trece pentru scurt timp printr-o pădure iar după aceea vedem și drumul național. Terminăm excursia cu bine. Copiii adorm la scurt timp după urcarea în mașină.
Traseu: Primăria Fundata - Fundățica - Lacul Fără Fund - Valea Rudărița - Hotarul Transilvaniei - Biserica din Fundata - Școala Fundata - Primăria Fundata
Marcaj: omuleț portocaliu
Durata: 6 ore și jumătate
Distanța: 15km
Track GPS: https://www.strava.com/activities/9589091925
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole