Prin Valea Urdii către Peștera La Uluce
Data publicării: 26 ian 2024
Începutul de an 2024 ne-a adus o frumoasă și îmbucurătoare întîlnire cu prietenii. Cu ani în urmă noi am numit-o Revelionul Ospătarilor pentru că se întîmpla în ianuarie după terminarea tuturor sărbătorilor de iarnă, pe stil nou sau vechi.
Anul acesta ne-am adunat La Valea Urdii, o mică localitate aflată la granița județelor Brașov și Argeș. Într-una din zile ne-am propus o plimbare pînă la Peștera La Uluce.
Afară era zăpadă proaspătă și destul de ger, așadar vreme pentru o excursie de iarnă. La început coborîm pe un drum asfaltat ce deservește puținele case aflate pe vale. Spre surprinderea noastră drumul a fost curățat cu un plug.
Coborîm cu spor pînă la o intersecție de drumuri unde se termină și asfaltul. De aici încolo nu se mai vede nici o urmă. Ne aflăm lîngă un pîrîu iar continuarea nu e chiar evidentă.
Înainte de a continua fac o probă să vedem cît de mare e zăpada. Și nu e. Deci putem continua liniștiți chiar dacă nu suntem echipați chiar ca la carte.
La început nu e clar pe unde se merge dar intuiesc un loc unde se poate merge în paralel cu pîrîul așa, mai pe curbă de nivel. Peste cîteva minute dăm într-un drum lat iar de aici nu prea mai avem probleme.
Ușor-ușor liniștea se așterne. Îmi place senzația de a merge pe un drum înzăpezit pe care ai privilegiul să fi primul care calcă. Copacii sunt împodobiți cu zăpadă. Chiar dacă nu e soare atmosfera pare magică.
Coborîm ceva mai abrupt în două rînduri și ne oprim la intersecția unde este confluența între Valea Urdii și Valea Cheii. Aici este un drum forestier ce leagă localitățile Podu Dîmboviței și Fundățica.
Aici se termină magia, sunt urme de pași dar și de roți. Din acest loc mai avem de urcat cîteva minute, tot pe drum. Ajunge în scurt timp la o captare. Puțin mai sus zărim gura Peșterii la Uluce. Așa cum știam și așa cum îmi povestise și gazda, nu este o peșteră amenajată și spectaculoasă. Dar nu ăsta a fost scopul, ci să ieșim din casă și să facem un traseu scurt.
Așadar din drumul forestier și pînă la Peșteră avem de urcat abrupt. Cam în două minute suntem la gura peșterii. Avem apoi de coborît. Din peșteră iese un pîrîu care bănuiesc că face cîteva cascade pînă ajunge la drumul forestier. Spun bănuiesc pentru că apa e complet acoperită de zăpadă.
Intru în peșteră ispitit de niște stalagmite de gheață. După ce trec de un covor de frunze moarte dau de un noroi moale în care te afundai încet-încet. Apoi apa pune stăpînire pe galerie. Nivelul e mare și apa se extinde pe aproape întreaga lățime a galeriei.
Scot lanterna, din păcate bateriile nu mai au puterea necesară așa că mă văd nevoit să mă întorc înainte de a vedea prea mare lucru.
La gura Peșterii mă așteaptă Ramona, iar în drumul forestier ceilalți prieteni. Facem cale întoarsă către locul nostru de cazare. De data asta e cumva invers: de regulă la finalul unei excursii montane ai de coborît. De data asta însă trebuie să urcăm.
Și o facem voinicește astfel că fiecare are senzația că înapoi ajungem ceva mai repede. A fost un traseu ușor. La prima vedere e puțin spectaculos dar dacă știi să te bucuri de natură sigur îți va place.
Traseu: Valea Urdii - Valea Cheii - peștera La Uluce și retur
Marcaj: nemarcat
Durata: 2 ore
Track GPS: https://www.strava.com/activities/10594243927
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole