Unirea Mică pe Clăbucetul Azugii
Data publicării: 04 mar 2024
Anul ăsta m-am alăturat cu bucurie unei ture, deja devenită tradițională, organizată de Marius. Este 24 Ianuarie, ziua în care se sărbătorește Mica Unire. În Ardeal sărbătoarea nu are mare anvergură însă în Moldova și Muntenia ea este mai importantă.
Așadar ne strîngem în Gara Brașov și luăm trenul către Azuga. Marius vine cu o întreagă recuzită. Așa că mai toată lumea ia un steag tricolor. La Azuga facem joncțiunea cu un cuplu venit din București.
Ne urcăm în cîteva taxiuri și ne deplasăm pînă la Păstrăvăria de pe Valea Azugii. Aici ne echipăm și ne pregătim psihic pentru ceea ce urmează. E zăpadă, ce e drept nu foarte mare.
Mergem cam două sute de metri pe Valea Limbășelului urmînd marcajul bandă albastră. Apoi trebuie să trecem pîrîul, acum înghețat. Ei, și de aici să te ții! Urmează o urcare abruptă pe un picior de munte. Asta pică destul de rău, abia am început traseul și suntem cu mușchii neîncălziți.
Eu fiind mai viteaz din fire, zic că urc fără pauză ca să termin bucata asta abruptă. Doar că mă împiedic într-un mic amănunt: poteca tot urca și urca și părea că nu vrea să se termine. Și uite așa mă trezesc singur pe traseu. De undeva din dreapta vine, dinspre Valea Azugii, o potecă nemarcată care pare totuși făcută pentru oameni normali.
În fine, cînd văd că se mai potolește urcușul mă opresc. Stau pe o piatră și beau ceai în așteptarea celorlalți colegi de tură.
Ne reunim cu toții și plecăm mai departe. Urcarea e ceva mai domoală. Partea faină este că ne apropiem de golul alpin. Dăm într-o poiană unde facem o pauză mai lungă. Pornim apoi și în cîteva minute ieșim de tot în golul alpin.
De-aici încolo e spectacol. Bucegii sunt în fața noastră, înalți abrupți și plini de zăpadă. De asemenea avem o panoramă frumoasă spre Munții Neamțului. Identific vîrful Neamțu și rememorez o excursie de toamnă făcută în urmă cu mulți ani alături de Dan Ionescu. Mai departe Piatra Craiului ne face și ea cu ochii dintre zăpezi.
Piatra Mare și Postăvaru stau de pază la intrarea în Depresiunea Bîrsei. Alt spor ai la urcare cînd ești înconjurat de un astfel de peisaj.
În final ieșim de tot din zonele cu copaci. Mai e un pic pînă pe vîrf iar șirul nostru e tot mai lung. Dar în final ajungem cu toții pe vîrf. Și începe voioșia și pozele cu tricolorul. Și evident, Hora Unirii că tot e 24 ianuarie.
Vîrful Clăbucetul Azugii, 1586m, nu e în sine unul foarte spectaculos. Însă oferă o priveliște foarte frumoasă în toate părțile. Are deschidere bynă spre mai toate masivele din jur.
După ce ne mai potolim și mai gustăm ceva bun, mai încep să apară oameni venind dinspre Susai. Grupul care vine este mare, cam 35-40 de persoane. Sunt și ei de gașcă, așa că încingem Hora Unirii și cu ei.
Apoi începem să coborîm la stîna de sub Clăbucetul Azugii. Acolo, în curtea stînii, facem o pauză de masă lungă și ne delectăm cu tot felul de bunătăți.
Ne așteaptă apoi o bucată de coborîre, prin pădure. Pe alocuri e cam alunescos dar ne ținem bine pe picioare. La un moment dat ne intersectăm cu un drum ce urcă din Valea Azugii. În fapt e mai degrabă o alee numită acum Drumul lui Ceaușescu.
Fostul dictator își petrecea timpul liber la o cabană de vînătoare aflată în zonă. Și unii au considerat necesar să i se pregătească o alee prin pădurile pe unde obișnuia să se plimbe. Acum au mai rămas doar niște borduri și ni niște pavaje care se disting mai greu din cauza zăpezii.
Marius scoate din rucsac niște reviste România Pitorească din perioada de glorie a socialismului. Pe majoritatea copertelor se găsește portretul Tovarășului Nicolae Ceaușescu. Și în felul ăsta nu ratăm ocazia de ne face niște poze cu dictatorul chiar pe drumul său.
De aici încolo ne așteaptă o porțiune de urcare nu foarte lungă pîna la Cabana Susai. Mergem susținut și poposim în poiana unde se situează și cabana. Din păcate nu mai este nici o mișcare, locul pare părăsit la prima vedere. De undeva mai de departe ne latră niște cîini.
De aici știu drumul, schimbăm marcajul, trecem pe cruce roșie. Și începem să coborîm și să tot coborîm. La o intersecție ne oprim. Acolo hotărîm să nu mai ținem marcajul, care ne urcă pe la Cioplea, ci să mergem pe vale.
Drumul acesta ne duce prin vecinătatea pîrtiilor de schi. Pînă ajungem la gară e deja întuneric. Nimerim destul de bine, nu avem mult de așteptat. Ne luăm rămas bun de la cei doi bucureșteni și ne urcăm în tren cu direcția acasă.
Concluzie: fain traseul, faină și ideea de excursie tematică a lui Marius.
Traseu: Păstrăvărie Azuga - Clăbucetul Azugii - Drumul lui Ceaușescu - Cabana Susai ( bandă albastră ) - Predeal ( cruce roșie )
Durată: 8 ore
Track GPS: https://www.strava.com/activities/10620894629
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole