Serbia: Porțile de Piatră de la Vratna
Data publicării: 13 mar 2024
Am revenit în Serbia după aproape un an pentru a vizita noi locuri interesante. Unii se miră: ce să faci în Serbia, că mare lucru nu e de văzut acolo. Eu cred că e.
De data asta alegem un traseu prin Oltenia unde facem popasuri la Slatina, Mănăstirea Maglavit și Portul Cultural Cetate.
Trecem frontiera pe la Porțile de Fier II. Zona pare cam abandonată în zona marii hidrocentrale. Pe partea românească mai e cum mai e. La sîrbi punctul de control e plasat în niște containere.
Prima oprire o facem în orașul Negotin aflat cam la 15km de graniță și locuit de o importantă populație de origine vlahă. Parcăm gratis în centru și începem să căutăm un bancomat. Aici avem o surpriză neplăcută: orice retragere de bani este comisionată cu sume între 480 și 600 de dinari sîrbești. Adică între 20 și 25 de lei.
Cursul în februarie 2024 era:
1 leu = 23,5 dinari sîrbești
sau
1 dinar sîrbesc = 4 bani
De reținut:
- Banca Intesa practică cele mai mici comisioane de retragere.
- Prețul unui litru de benzină sau motorină era cam la 8,60 lei. Deci sensibil mai mare decît în România. Toate benzinăriile au același preț, cred că este reglementat de stat.
Plecăm spre satul Vratna pe un drum a cărui stare se tot deteriorează pe măsură ce înaintăm. Ajungem în sat dar continuăm pînă la Mănăstirea Vratna. Ne oprim în parcarea mănăstirii.
Peisajul devine interesant. Mănăstirea are o curte largă. Călugărițele de aici au o plantație de lavandă și se ocupă și cu apicultura. În fundal, ieșite de nicăieri sunt o mulțime de stînci ce par ieșite de nicăieri.
Acuma sunt sigur că vă întrebați ce naiba căutăm aici: pe rîul Vratna există niște chei spectaculoase și trei poduri naturale. Sîrbii le spun porți de piatră. Parcă așa ceva nu vezi chiar în fiecare zi. Am aflat de acest loc de aici:
https://www.doihoinari.ro/portile-de-piatra-de-la-vratna-serbia/
Copiii sunt flămînzi așa că nu plecăm la drum pînă nu mîncăm ceva. Din parcare pleacă mai multe trasee. Prima parte este comună. În Serbia toate marcajele sunt la fel: cerc alb cu roșu.
Cu toate că e februarie vremea e primăvăratică și prin pădure e plin de flori. Prima parte ne pune la încercare mușchii. Se urcă abrupt încă de la început. Spre ușurarea noastră urcarea asta nu durează mult. Se oprește într-un loc unde traseele se despart și unde există o băncuță și un stîlp cu indicatoare.
Suntem sus, pe unul din versanții canionului. De acolo începem să coborîm. Evident începem să avem considerații de genul:
Păi de ce am mai urcat noi așa de greu, ca să avem de unde să coborîm?
Dar nici nu ne înghițim prea bine cuvintele că dăm de o stîncă cu o cruce mare pe ea. Din locul în care ne aflăm pare inabordabilă. Doar că nu mă dau bătut și cercetez un pic zona. Și găsesc o minunăție de potecă. Ne urcă pe stînci, e asigurată cu cabluri și duce fix la cruce. Acolo e de noi!
Și uite așa o luăm la pas calculat pînă sus. Aici avem un peisaj aerian de toată frumusețea. Observăm Mănăstirea Vratna de sus. Apoi în spate e o minunăție de pod natural numit Poarta Mică de pe Vratna. Din locul în care ne aflăm pare-se că se poate trece peste el, de pe un versant pe celălalt.
De asemenea, pe partea opusă vedem niște balustrade, semn că acolo este amenajat un punct de belvedere. Și apropo, în sîrbește belvedere = vidikovac. Cînd vedeți indicatoare din astea să știți că o să ajungeți într-un loc frumos.
După ce ne săturăm de priveliștea asta faină coborîm, tot cu atenție. În cîteva minute suntem în fața unei stînci mari. Potecile se despart. Indicatoarele scrise cu caractere chirilice spun asa:
La stînga: Mala Kapija
La dreapta: Velika Kapija
Mala = Mic
Velika= Mare
Kapija nu știu ce înseamnă.
Noi o lăm la stînga și bine facem. Imediat dăm de o grotă la care copiii urcă imediat. Apoi urmează o coborîre scurtă care ne duce fix sub Poarta Mică sau Mala Prerast. O altă potecă pleacă spre stînga și pare că ajunge în curtea mănăstirii.
Poarta ăsta mică nu e chiar așa mică, are o deschidere impresionantă, cam 30 de metri și vreo 25-30m înălțime. Pe sub ea curge un pîrîu nervos.Se vede și a doua poartă, Poarta Mare - Velika Prerast.
Ne dăm seama că suntem aici într-o perioadă potrivită. Faptul că încă nu sunt frunze pe copaci ne ajută să vedem mai bine și mai mult. Coborîm ușor și trecem pe sub poartă. Începem un urcuș rapid care ne aduce în poteca de Velika Kapija.
Ne apropiem de Poarta Mare. Aici rîul e domol și curge liniștit pe sub imensa poartă de piatră. Aceasta are dimensiuni mai impresionante decît sora ei din aval. Din cîte îmi dau eu seama, cele două porți au fost la un moment dat o peșteră al cărei tavan s-a prăbușit. Poarta Mare (Velika Prerast) are 30m de lățime și 45m înălțime.
La ieșirea din Poarta Mare se găsesc un pod de lemn frumos și cîteva indicatoare. Ne uităm la ceas și e timpul să luăm niște decizii. Pînă la cea de-a treia poartă, numită Poarta Uscată - Suva Prerast, sunt 4km pe vale, deci cam o oră de mers. Și încă una la întors. Suntem cam la limită, e foarte probabil să ne prindă noaptea în chei.
Dar tot aici sunt alte două obiective mai la îndemînă. Un punct de belvedere, Vidikovac. Și o potecă ce duce la Peștera Sfîntul Nicodim.
Așadar hai la punctul de belvedere. Începem o urcare abruptă. Din fericire nu foarte lungă. Ajungem într-o șa unde iarăși dăm de indicatoare. Și uite așa aflăm că se poate ajunge Suva prerast nu numai prin vale, ci și pe sus. Așadar traseul ar putea fi parcurs și în circuit.
De aici ne așteaptă încă o bucată de urcare abruptă. Dar o dovedim repede și ajungem la un alt punct superb de belvedere. Cel pe care îl zărisem de la cruce. Copiii aleg să se odihnească iar eu continui încă vreo 10 minute pe marginea hăului căutînd locuri de pozat. Treptat muntele se împădurește iar înaintarea e greoaie fiindcă nu mai există potecă.
Coborîm din nou în vale, la podul de lemn. Trecem apa și o apucăm spre Peștera Sfîntul Nicodim. Speram ca de acolo să urcăm și să venim cumva peste deal la mănăstire, unde am lăsat mașina.
Urcarea pînă la peșteră s-a dovedit a fi complet diferită: traseu abrupt, alunecos, cu grohotișuri. Bun de altfel pentru antrebament. Ne-a luat cam 20 de minute. Peștera în sine impresionează doar prin portalul de intrare care are cam 10 metri. Nu are cine știe ce dezvoltare și nici formațiuni. Există însă cîteva icoane și noi perspective de a privi spre chei.
Din păcate poteca se oprește aici, nu există continuare spre mănăstire așa cum speram. Așadar trebuie să facem cale întoarsă. Mă așteptam să fie mai dificilă coborîrea. Însă bocancii și genunchii noștri și-au făcut datoria și am ajuns repede și fără incidente la Poarta Mare.
Trecem pe sub ea, ajungem în vecinătatea Porții Mici dar nu mai trecem prin ea. Urcăm de-a dreptul. În chei deja e lumină puțină.
Revenim la mănăstire și suntem foarte încîntați de ceea ce am văzut. A fost o plimbare incredibil de frumoasă. Am uitat să vă precizez: dacă am înțeles eu bine, Porțile de Piatră fac parte dintru sit UNESCO.
Vizităm și mănăstirea. Este mică, modestă și îngrijită de doar cîteva călugărițe. Au și un magazin unde am înțeles că se vînd produse pe bază de lavandă, obiecte bisericești și miere.
Am plecat apoi spre locul de cazare aflat cam la 15km. Dar să îl găsim a fost o adevărată aventură despre care am să vă povestesc cu altă ocazie. Am fost ajutați de o sîrboaică, de doi vlahi care vorbeau românește, de primarul localității Plavna și în final de gazda noastră care a venit după noi cu ATV-ul.
La final o scurtă recapitulare:
Traseu: Mănăstirea Vratna - Crucea de fier - Poarta Mică - Poarta Mare - Belvedere - Peștera Sfantul Nicodim și retur.
Marcaj: cerc alb și roșu
Durata: 2h:35
Track GPS: https://www.strava.com/activities/10842099657
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole