Serbia: Întîmplări simpatice, Canionul Zamna și Peștera Tunel
Data publicării: 18 mar 2024
La finalul articolului precedent vă promiteam că vă povestesc despre aventura găsirii locului de cazare Etno Kuca Badejevic din satul Plavna.
Booking și waze ne-au direcționat către o casă aflată undeva înainte de intrarea în sat. Acolo am găsit o femeie cam panicată care ne-a dat să vorbim cu cineva la telefon. Acel cineva vorbea doar germană. Cunoștințele mele sunt minime în această limbă însă suficiente cît să înțeleg că am greșit adresa.
Cînd îi spun femeii numele pensiunii îmi face semn să mă întorc și să ocolesc. Deci confuzie totală. Caut locația și pe alte site-uri. Apare o mașină căreia îi fac semn să oprească. Încerc să îi abordez în engleză. Primesc următorul răspuns:
- Drugule, noi suntem vlahi. Înțelegem românește.
Le explic oamenilor ce și cum. Îmi spun să merg cu mașina după ei. Revenim la asfalt intrăm în sat. În centru părăsim drumul principal și începem să urcăm pe un drum asfaltat dar foarte vălurit și îngust. La un moment dat asfaltul se termină. Oprim la o intersecție. Băieții se dau jos și îmi spun.
- Drugule, mergi la dreapta apoia iară la dreapta. Am vorbit la telefon cu Badejevic vine cu motocicleta după voi.
Mulțumim oamenilor și urcăm după indicații. Între timp în spatele nostru apare o altă mașină. Ne depășește și ne face semn să oprim. Primul lucru pe care îl observăm e că mașina nu are numere de înmatriculare.
Din ea se dă jos un bărbat între două vîrste care ne abordează într-o limbă română ceva mai literară.
- Bună seara, eu sunt primarul din Plavna. O să vă arăt pe unde să o luați. Am vorbit și eu cu Badejevic.
- Sunteți vlah? Cum de vorbiți așa de bine românește.
- Eu sunt sîrb. Dar am nevastă din România, de la Severin.
Pînă mai povestim cu primarul apare și domnul Badejevic dar nu cu motocicleta ci cu un ATV. Îl urmăm pe un drum sinuos care merge prin pădure. Casa lui se află într-o poieniță destul de izolată.
Locul de cazare din seara asta este o casă țărănească, cu dormitor, bucătărie și baie. Încălzirea se face cu sobe cu lemne. Rustic, frumos, civilizat, curat. Dar în mod cert nu e pentru turiștii cu fițe.
Facem cunoștință cu soția domnului Badejevic și cu fiica sa. Și ei sunt vlahi și vorbesc românește suficient de bine cît să ne înțelegem. Copiii se împrietenesc repede. Oamenii sunt foarte ospitalieri și ne invită la un pahar de rakia.
Stăm și povestim despre cum e viața în țările noastre. Aflăm că în Serbia inflația este galopantă, totul este extrem de scump de cînd cu covidul și războiul. Cel mai ieftin magazin este Lidl.
Doamna se ocupă de culegerea, ambalarea și exportul ciupercilor și fructelor de pădure. Domnul lucrează ca muncitor forestier.
De asemenea mai aflăm că în apropiere se află Canionul Zamna unde există o peșteră mare. Ne spune că ne poate arăta cum să ajungem acolo. Habar nu aveam de existența acestui canion și a acestei peșteri așa că iau totul ca pe un bonus.
Dimineața ne trezim, ieșim afară. Vremea primăvăratică de ieri e înlocuită de una închisă și cețoasă și rece.Acum că e lumină văd că domnul Badejevic are un cuptor în care produce cărbuni prin arderea lemnului. De asemenea este proprietarul unui tractor Universal 550 produs la Brașov.
Gazda ne arată poteca de coborîre pentru a ajunge în Canionul Zamna. La început coborîm cam de-a dreptul dar fără să fie prea abrupt. Cînd ne apropiem de rîu, ne trezim deasupra unor stînci. Aici poteca face două serpentine care ne coboară cu ușurință pînă la apă.
Aici întîlnim și marcaje. De asemenea există un chioșc și un tomberon. Mai departe poteca merge pe lîngă apă. Rîul e mărișor și nu e chiar la îndemînă de traversat. Spun asta fiindcă gazda ne-a spus că la un moment dat va trebui să îl trecem.
Rîul Zamna are 41 de km și este un afluent al Dunării. Canionul are 4km și este parte a Parcului Național Porțile de Fier( Djerdap ). Localnicii îi spun și Zemna.
Dar deocamdată mergem tot pe mal pe lîngă stînci ori prin locuri mai noroioase. Undeva, dintr-o grotă vine un pîrîu. Îl trecem pe o punte.
La un moment dat marcajul trece pe partea opusă. Niște bolovani mari sunt așezați strategic pentru a facilita trecerea. Doar că în condițiile actuale trecerea nu mi se pare sigură, mai ales pentru copii. Apoi marcajul urcă pieptiș spre un loc de belvedere așa cum aveam să aflu mai târziu.
Noi ne continuăm deplasarea pe același mal. Începe să se vadă un portal de stîncă. Apreciez că are cam 10 m înălțime și vreo 15 lățime. În fața lui apa e adunată de ai impresia că e un lac. De fapt aici se unesc două rîuri: unul care curge prin peșteră și unul care vine pe lîngă peșteră.
Peștera impresionează prin dimensiuni și prin faptul că tavanul ei este prăbușit în două locuri. Asta îi dă și lumină naturală dar și o notă de măreție și mister. Acum problema e cum trecem pe partea cealaltă ca să și intrăm în peșteră.
Pînă la urmă improvizez o punte dintr-un trunchi de copac. Dar acesta ne ajută să trecem doar jumătate din rîu, pînă la o limbă de nisip. De acolo trag trunchiul de copac și mai improvizez o trecere pînă la o zonă cu bolovani. De acolo putem trece pe pietre și iata-ne în fața peșterii.
Ce nu știam încă era faptul că mai era nevoie să trecem apa încă o dată. Dar aici nu a mai fost nevoie de improvizații cineva s-a ocupat să așeze niște bolovani unde trebuie.
Pătrundem în peșteră. Tavanul ei se mărește brusc și cred că depășește 20 de metri. Înaintăm cu grijă fiindcă e noroi iar pietrele sunt alunecoase. La un moment dat pereții se îngustează și nu se mai poate înainta decît printr-o apă rece și destul de adîncă. Acum vine momentul să regret că nu am cu mine cizme de cauciuc.
În continuare este un loc în care tavanul peșterii este prăbușit. De acolo urmează un alt portal, foarte înalt ( 70m ) și foarte impresionant. În total peștera asta tunel are cam 150 - 200 de metri în lungime.
După el se termină această așa numită peșteră tunel. Regret că nu o putem parcurge pînă la final dar asta este situația. Oricum toată această mică excursie neplanificată a fost o bucurie.
Facem cale întoarsă traversăm apa de multe ori dar nu reușim să scăpăm uscați. George a alunecam într-un loc și a luat apă la bocanci.
Revenim pe aceeași potecă pînă la locul nostru de cazare. Căutăm gazdele dar nu mai este nimeni acasă. Așa că ne urcăm în mașină și plecăm. Dar pe drum îl reîntîlnim pe domnul Badejevic și reușim să ne luăm rămas bun așa cum e frumos.
Traseu:
Etno Koca Badejevic - Canionul Zamna - Peștera Tunel din Canionul Zamna și retur
Durata: o oră și un sfert
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole