Traseul tematic Huta Slavia
Data publicării: 02 dec 2024
Știați că în România, la granița dintre județele Bihor și Sălaj există niște localități populate cu slovaci? Eu am aflat lucrul ăsta întîmplător trecînd cu mașina dinspre Aleșd spre Zalău. Dar asta a fost cu ceva timp în urmă. Atunci am remarcat niște indicatoare și un restaurant numit Huta Slavia. Nu m-am oprit dar am revenit în zonă în toamna lui 2024.
Acum am avut timp suficient, ba mai mult, am nimerit și pe la ora prînzului așa că am intrat la restaurant. Ei bine am aflat că aici este un adevărat domeniu, cu multe clădiri lacuri și exponate. Au fost amenajate chiar și două trasee în circuit pe care vizitatorii le pot parcurge.
Huta Slavia se află undeva între localitățile Șinteu și Nușfalău. Șinteul, o localitate frumos răsfirată pe culmile Munților Șes, a fost creată de descendenții slovacilor din Munții Tatra.
Prima dată am mers la restaurant. Meniul are bucate tradiționale slovace dar și românești. Noi am vrut să încercăm mîncarea gătită cu rețete din Slovacia. Și nu am dat greș deloc. Totul a fost absolut delicios.
Cum locul arăta bine, vremea era frumoasă iar timp aveam berechet, am zis să vedem ce mai este în zonă. Am consultat un panou cu hartă în care erau evidențiate cele două trasee. Noi am decis să îl parcurgem pe cel lung.
Traseul începe lîngă o sculptură mare în lemn, cu un cal și un cavaler. Începem cu o urcare destul de abruptă. În două minute ne oprim la un țarc unde stau capre cameruneze. Ele ne privesc inițial curioase apoi își fac curaj și se apropie. Sunt prietenoase și le putem mîngîia. Copiii au fost încîntați.
Puțin mai sus este o sculptură a sfîntului Cristof, considerat protectorul șoferilor, drumeților și al tuturor călătorilor.
De aici urcarea se mai domolește. Ajungem în vîrful dealului, unde este un punct frumos de belvedere. Tot aici găsim o altă sculptură, numită Salvatorul Europei. Este un cap stilizat fără portret, cu niște ochi ce ies din orbite.
Mergem o vreme pe coama dealului apoi începem să coborîm spre o casă. Pe prispa ei sunt tot felul de chestii aflate în gospodărie. Apropiindu-ne aflăm că ne aflăm la Casa Porcului. În spatele ei este o curte unde zburdă în voie o turmă de porci. Mirosul nu e desigur plăcut așa că ne luăm repede tălpășița.
Mergem pe o potecă lată croită pe curbă de nivel pînă la locul unde trăiesc măgarii. Chiar lîngă este un trunchi mare de copac unde au fost făcute găuri care au fost mai apoi umplute cu cărți. Lîngă trunchi e un pat.
Drumul ne poartă apoi printr-o pădure de mesteceni. Ne oprim la oarecare distanță de Casa Albinelor. Aici se găsesc stupi de diverse feluri și forme. Dar trebuie să avem grijă să nu ne poziționăm pe culoarul de zbor al albinelor ca să nu ne alegem cu vreo înțepătură.
Ieșim cu grijă din pădure și urcăm spre un șopron unde sunt adăpostite mașini agricole. Vedeta este un tractor universal 650 extrem de bine întreținut și conservat. Lîngă el este o batoză care nu a avut așa mult noroc.
Coborîm abrupt și trecem pe lîngă o cascadă mică. Trversăm mai jos pîrîul Bistra. Poteca ne duce spre un loc de rugăciune construit într-un fel de peșteră. Aici este o statuie reprezentînd-o pe Fecioara Maria.
Deasupra peșterii este o cruce mare și colorată.
Mai găsim o gospodărie și un loc unde se ard lemne pentru a face cărbuni. Suntem iarăși pe o coamă de deal cu priveliște frumoasă. Drumul nostru coboară intrînd din nou în pădure.
După o serpentină ajungem la niște mașini legendare: IMS, Dacia 1300 și Aro 244. Mașinile sunt deschise așa că oricine poate urca la bord. Iarăși a fost un prilej de încîntare pentru copii.
La cîțiva pași avem un lac măricel. Se pot închiria bărci și hidrobiciclete. Pe mal sunt mai multe clădiri, fiecare dedicată unei activități specifice. Dar prima atracție pe care o întîlnim este o batoză transformată în bar.
Apoi urmează moara.Și ce mi-a plăcut e faptul că nu e doar un loc unde vine apa și mișcă o roată. Aici chiar se fac pîini, plăcinte și alte produse de patiserie pe care le poți cumpăra calde. Bineînțeles că nu am rezistat tentației.
Apoi ne îndreptăm spre Casa Atelier. Sunt o mulțime de exponate din metal: potcoave, ceaune, răzători, clești, coase.
Următoarea clădire este dedicată prelucrării sticlei.
Dar ce să punem în sticle? Răspunsul vine imediat: pe clădirea de lîngă sunt pictați un bărbat și o femeie ciocnind niște pahare. Femeia ține în mînă un coș cu cireșe. Deasupra lor scrie așa: Palenica Slavia. Mai e nevoie de traducere?
Slovacii de aici produc și ei pălincă doar că nu preponderent din prune, cum este în Sălaj, ci din cireșe amare.
O altă clădire care ne-a atras atenția a fost școala. Mică, parcă mai puțin dichisită dar avînd pe prispă o mulțime de numărători de diverse mărimi.
Drumul ne duce apoi la o clădire mare care pare a fi un hambar privită din exterior. Cînd ne apropiem vedem că este o imensă sală de mese unde probabil se țin nunți.
Traseul se încheie la alte două sculpturi în lemn care înfățișează două femei ce servesc oaspeții cu bucate și halbe cu bere.
Plimbarea asta la Huta Slavia a fost o surpriză plăcută. Mi-a făcut plăcere să aflu cîte ceva despre slovacii din România și despre obiceiuri și mai ales despre mîncarea lor.
Track GPS aici:
https://www.strava.com/activities/12342248099
Și închei cu o urare în limba slovacă: Na zdravie!
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole