Albania, episodul 1: Introducere
Data publicării: 17 sep 2025
După o săptămînă plină și frumoasă în Corfu ne-am mutat, pentru următoarele 6 zile în Albania. Țara aceasta îmi era cunoscută doar prin prisma a ceea ce citisem. Mai călcasem în Albania prin 2017 însă doar pentru cîteva ore cît am stat în orașul Pogradec, aflat pe malul Lacului Ohrid,
Din Corfu se poate ajunge în Albania, la Saranda, direct cu feribotul. Dar este mai scumpă, mai lungă ca și timp, implică și ceva birocrație la trecerea frontierei.
Așadar am preferat ruta Lefkimmi - Igoumenitsa. Am făcut o mică aprovizionare și am făcut plinul. În Albania, în iulie 2025 motorina era echivalentul a 2 euro, în Grecia era între 1,4 și 1,6 euro.
Drumul pînă la frontieră este unul frumos cu cîteva puncte de belvedere. Am ales intrarea prin punctul de frontieră Sagiada ( Grecia ) - Konisopol ( Albania ). Trebuie precizat că punctul acesta de frontieră este închis pe timpul nopții.
Am trecut repede, la cele două puncte de control grecești trebuie să te dai jos și să mergi la două ghișee. Pe partea albaneză lucrurile merg mai simplu, verificarea actelor se face direct din mașină. Neapărat aveți grijă să aveți trecută Albania pe cartea verde, este de asemenea solicitată cînd treci granița. De asemenea țineți cont de faptul că odată cu trecerea în Albania se modifică și fusul orar.
Prima cazare o avem la marginea orașului stațiune Saranda. Cu mașina sunt cam 40 de km care se fac în aproximativ 40 de minute. Drumul național este de foarte bună calitate. El trece prin cîteva sate sărăcăcioase aflate la poalele unor munți stîncoși, abrupți dar nu foarte înalți.
Undeva oprim mașina să iau niște apă din portbagaj. Cu ocazia asta iau contact cu căldura sufocantă, cred că nu am mai trăit așa ceva.
Ajungem la locul de cazare aflat la o răscruce de drumuri chiar la intrarea în Saranda. Aici tronează un afiș mare: Mobileri Edifier. Rîd bine, Edifier este o companie care produce boxe, nu mobilier.
Apartamentul este foarte curat și spațios. Două dormitoare, un living imens bucătărie, balcon. Totul la 40 de euro.
Dar să vorbim un pic și despre bani. Moneda albaneză se numește lek. În traducere înseamnă leu. Pluralul este leke. Cînd am fost noi paritatea era astfel: 1 euro = 105 leke. LA casele de schimb paritatea este 1 euro = 95 leke.
Albania însă pare să fi trecut deja pe șest la euro. În majoritatea locurilor se poate plăti și cu euro iar cursul la plățile cash este de obicei 1 euro = 100 leke.
Cash is king în Albania. Cu cardul lucrurile stau astfel. Dacă nu ai card emis în Albania nu poți folosi cardul chiar oriunde. Sunt destule magazine care nu au deloc POS. De asemenea dacă nu faci cumpărături de minim 5 sau 10 euro nu poți plăti cu cardul. Treaba e și mai frumoasă dacă vrei să retragi bani: indiferent de sumă se aplică un comision de 8 euro.
Așadar avem îndeplinite toate cerințele preliminare ale turismului de jecmăneală. Deocamdată avem la noi doar euro, ne propunem să mergem în oraș să facem cumva rost de leke. Proprietarul ne îndeamnă să mergem în centrul Sarandei, prin apropiere nu avem bancomate și nici case de schimb. Trebuie să trecem un deal sunt cam 3km pînă acolo.
Pînă aici am circulat foarte bine așa că decidem să plecăm cu mașina. Proastă idee. Odată intrați în oraș traficul este un haos total. Trecem pe lîngă bancomate, case de schimb valutar, dar efectiv nu avem unde parca. Orice loc de parcare este blocat bade de o cărămidă, ba de un scaun, ba de un bidon mare cu apă.
Ne învîrtim o oră în care mergem cu viteza melcului, dar efectiv nu găsim unde să parcăm. Străzile sunt înguste, se circulă haotic, în cîteva intersecții sunt polițiști depășiți de situație. Saranda este un oraș aglomerat cu clădiri făcute claie peste grămadă, cu surprinzător de mulți turiști, cu port.
Dar am învățat chestii:
1. Dacă un albanez consideră că are 0,000001 șanse să treacă cu mașina în fața ta o va face.
2. Chiar dacă drumul este suficient de lat, albanezul va trece razant pe lîngă oglinzile tale
3. Dacă un albanez aflat în mașină în sensul giratoriu își vede un prieten pieton, va opri mașina acolo unde e și va vorbi cu acel prieten blocînd întreaga circulație. Dar nimeni nu e nervos și nu claxonează. În plus, în sensul giratoriu se afla și un polițist.
4. Dacă un albanez va avea ocazia să te înghesuie, te va înghesui.
Cu tot stilul ăsta haotic de a conduce nu am văzut nici măcar un accident în toată perioada în care am stat acolo.
In fine, cert este că ne-am întors de acolo fără leke dar plini de nervi. Aveam nevoie de bani albanezi pentru că a doua zi urma să mergem la Rezervația Ochiul Albastru. Știm că trebuie plătit accesul în rezervație, că este localizat în pădure, dar alte date nu aveam. Problema cu banii albanezi am rezolvat-o a doua zi dis de dimineață cînd am plecat în oraș tot cu mașina în jurul orei 7.
Ce ar mai fi de știut:
Limba albaneză nu seamănă cu nimic. E greu de prins, eu am reușit contraperformanța de a uita cum se zice Bună ziua sau mulțumesc.
Albania nu este membră a uniunii europene. Se poate călători cu buletin sau pașaport românesc.
În ceea ce privește telefonia, noi am folosit roamingul de la Digi pentru care în final am plătit 5 lei la factură. Celelalte companii de telefonie practică prețuri foarte mari. De asemenea am folosit aplicația de navigat offline Maps.me și evident wi-fi de la cazări.
Albania nu are un sistem de transport public foarte bine pus la punct așa că nu vă bazați pe el. Orarele, cel puțin la autobuze, sunt opționale.
Odată intrat în Albania vei întîlni o mulțime de cazemate. Sunt peste tot și sunt opera conducerii comuniste izolaționiste. Dictatorul Enver Hoxha era obsedat de faptul că țara ar putea fi atacată nuclear și a construit cazemate și bunkere cam peste tot.
Un alt aspect ce trebuie menționat este cel religios. Eu mă așteptam ca majoritari să fie musulmanii. Cu toate astea ei par a fi cam la egalitate cu creștinii și nu prea ies în evidență.
În episoadele ce vor urma veți vedea ce am vizitat noi în această țară.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole