Albania, episodul 4: Ksamil, Pellumbave, Plaja Oglindă
Data publicării: 07 oct 2025
Prima întîlnire cu stațiunea Ksamil nu a fost de prea bun augur. Aglomerație, ambuteiaje, căldură. Din fericire noi am fost norocoși. Cazarea o avem în zona de case relativ aproape de intrarea în oraș.
Apartamentul pe care l-am închiriat a fost unul spațios: două dormitoare, living, bucătărie, baie și trei balcoane mari. Totul la 40 de euro pe noapte. Cu toate astea apartamentul părea cam lăsat de izbeliște mai ales cînd era vorba de detalii. În fine..
După ce l-am luat în primire și ne-am odihnit cîteva ore am mers să vedem un pic împrejurimile. Aveam aproape o două patiserii, trei restaurante și un supermarket. De asemenea există mai multe zone de promenadă: cea aflată de-a lungul șoselei principale. Cea aflată lîngă multele plaje.
De data asta alegem să mergem pe lîngă apă.În drum întîlnim mulți cerșetori. Aici se cerșește cu ajutorul unor copii însoțiți de unul sau mai mulți pui de cîine care sunt toropiți de căldură și stau nemișcați de zici că-s morți. Deja vine seara.
Plajele din Ksamil sunt aproape în totalitate concesionate și aglomerate cu sezlonguri. Ele sunt și așa înguste. Apoi pe apă sunt tot felul de jucării, hidrobiciclete, bărci rapide în forma unor mașini celebre, bărci obișnuite, mici vaporașe. Zonele nu sunt clar delimitate așa că oamenii care înoată se amestecă ușor cu cei de pe ambarcațiuni.
Există și două așa zise Plaje Publice, extrem de reduse ca suprafață.
În jurul stațiunii există patru insulițe, fiecare cu plaja ei și cu apele ei verzi. Din acest motiv zona Ksamil mai este supranumită Maldivele Europei. Cum în Maldivele adevărate nu am fost..nu știu dacă este o comparație relevantă.
Noi ne-am plimbat pe promenada aflată aproape de apă. Din cauza amenajărilor dar și a numeroșilor comercianți ambulanți nu prea poți vedea marea. Așa că am vrut să schimbăm tactica. Și anume să mergem pe plaje, pe lîngă apă.
Dar pînă să facem asta prindem un superb apus de soare pe care îl admirăm de pe niște scări ce coboară spre un restaurant.
Apoi mergem pe plaje și trecem de pe una pe alta. Plimbare cu aerosoli. Revenim apoi la cazare.
Dimineața ne deplasăm la patiseria din apropiere. Proprietarul, un nene cam de 65 de ani ne recunoaște. Încercăm mai toate specialitățile, totul arată bine și are și un preț bun. Singurul dezavantaj e că nu poți plăti cu cardul. Euro sunt însă foarte buni. Îi spun în engleză: In Albania cash is king! Fața i se luminează și mă aprobă dînd din cap.
Trecem în vedere planul de azi. Avem în vizor două plaje aflate aproape una de cealaltă: Plaja Porumbeilor ( Pellumbave ) și Plaja Oglindă ( Mirror Beach ).
Ieșim de data ușor din Ksamil și o luăm pe un drum forestier. Acesta ne duce lîngă o plajă ultra amenajată. Doar că nu asta e Plaja Porumbeilor, ci plaja Pescărușilor. Foarte frumoasă și ea dar nu era chiar ceea ce căutam. Drept este că suntem foarte aproape de Plaja Porumbeilor însă undeva am greșit drumul. Facem cale întoarsă pînă la drumul principal, mai mergem o bucată pe el înspre Saranda, pe malul lacului și undeva facem o curbă foarte strînsă la stînga pe un drum secundar care urcă voinicește. Se termină și asfatul, dar urcarea încă nu. Mergem pe un drum pitoresc, cu multe peisaje deosebite. La final coborîm destul de brutal până la o parcare unde suntem taxați cu 3 euro pentru o zi.
Ei bine de aici peisajul îți taie respirația. Apele au niște culori hipnotizante. Albanezii spun că la Plaja Porumbeilor există cea mai albastră apă de pe Pămînt. De la parcare și pînă la plajă se coboară pe un drum de piatră cu serpentine ce merge inițial prin pădure. Acesta se oprește undeva la o terasă de piatră. Jos, lîngă apă este amenajat un bar-restaurant. Pînă acolo trebuie coborîtă o scară metalică destul de abruptă, apoi niște trepte de ciment.
Și plaja aceasta este amenajată dar mai cu bun simț. Este îngustă și cam jumătate este la liber, restul cu șezlonguri. O umbrelă și două șezlonguri costă 21 de euro pe zi.
Noi ne găsim un loc la umbră și mergem să testăm apa. Locul este într-adevăr minunat. Dau și o tură de-a lungul plajei. Foarte aproape este și Plaja Oglindă la care se ajunge foarte ușor însă doar prin apă. Este de ocolit o stîncă mare și abruptă și cam asta pare a fi tot.
Plaja Oglindă este totuși diferită. Nisipul nu este chiar așa de fin. Există drum de mașină pînă la ea și de aceea este mult mai amenajată și evident mult mai aglomerată. În capătul de nord este o zonă stîncoasă de unde se poate vedea toată zona un pic mai de sus.
Cînd revin constat că ai noștri copii și-au făcut niște prieteni noi, tot români. Am intrat și noi în vorbă cu părinții lor și am schimbat păreri despre Albania.
La un moment dat îmi aduc aminte că am uitat ceva la mașină. Deși nu mă încîntă ideea, trebuie să urc pînă la parcare. O fac și ajung repede. În capătul parcării îmi atrage atenția o potecuță. Ce-i cu asta, oare unde duce?
Poteca este tare îngustă și merge pe o curbă de nivel. Peste cîteva minute dau de o scară de fier ce duce la un balconaș cu belvedere. Loc fain de poze. Dar treaba nu se termină aici. Urmează o bucată lungă cu trepte de ciment. Le urc și ajung undeva lîngă o casă. În apropiere este un chioșc cu belvedere chiar impresionantă. Cred că este cel mai bun loc de unde poți admira întreaga zonă.
Îmi arată marea și îmi spune și el povestea cu apa cea mai albastră. Mi-o arată și mă informează că în locul aceea sunt cam 25 de metri adîncime.
Sporovăim și despre politică. Balkans! Îmi spune el. Adică dezordine și corupție. În Albania avem de 15 ani același conducător, iar ăsta nu are cum să fie un lucru bun. Domnul lucrează la restaurantul de pe Plaja Porumbeilor. Urmează să ne revedem.
Cobor pînă la primul balconaș și de acolo îmi mai vin idei. Merg pe stînca mare ce separă cele două plaje pentru alte cîteva plaje. Locul este superb oricum dar dacă te mai aventurezi în jur parcă e și mai frumos.
Revin pe plajă. La prînz mîncăm la restaurantul de la Pellumbave. Prețurile nu sunt exagerate dar nici mîncarea nu e chiar grozavă.
Pînă la urmă aveam să petrecem mai toată ziua aici mai ales din că i-am văzut pe copii simțindu-se bine cu noii lor parteneri de joacă. Tot copiii mi-au solicitat să merg cu ei la Plaja Oglindă, ceea ce am și executat de cîteva ori.
A fost o zi perfectă de înot, plajă și relaxare. Plecăm spre seară.
După duș și ceva odihnă ieșim la plimbare. De data asta mergem pe promenada de la strada principală. Zona aglomerată se încheie brusc și cotim la dreapta. Dăm iar de locuri frecventate de mai mulți oameni. În final ajungem lîngă apă în zona plajei Ksamil.
Ochim o cofetărie unde încercăm diverse. Oamenii de aici au și torturi. Peste două zile este ziua lui George care ne va prinde tot aici în Albania. Locul se numește Fresh Corner. Vorbim cu proprietarul și dăm comanda. Inclusiv ce va scrie pe tort. Mai aflăm lucruri. Cofetarul ne spune că el este creștin, așa ca grecii. Ne spune că nu există probleme între ei și populația musulmană pentru că sunt în proporții relativ egale iar musulmanii nu sunt nici ei din cale afară de credincioși.
De aici încolo mergem numai pe malul mării. Trecem de pe o plajă privată pe alta, cînd prin apă, cînd pe uscat. Asta pînă ajungem în drept cu locul de cazare. Unde revenim și dormim buștean.
Ca de obicei mă trezesc, primul undeva pe la ora 7. Îmi zic să mai dau o tură prin oraș pînă se trezesc ceilalți. Și o iau la picior mergînd pe plajă fix de la intrarea în Ksamil. Mi-am propus în măsura în care este posibil să merg doar pe lîngă apă.
Și uite așa am văzut cum arată stațiunea asta fără prea mulți oameni, fără zgomot, cu ape liniștite, cu culori ce nu pot fi descrise. Am parcurs tărmul de la un capăt la celălalt al stațiunii uneori găsind soluții ingenioase și poteci interesante ce fac trecerea de la o plajă la alta. În capătul de sud sunt amenajate niște locuințe lacustre. Stai la șezlong și apoi te arunci în apă.
Din păcate stațiunea este exagerat de amenajată. Plaja e îngustă cam peste tot și umplută pînă la refuz cu șezlonguri. Prețurile variază de la 5 la 30 de euro. Și totuși, cererea era scăzută așa cum aveam să constat. Plajele cele mai aglomerate erau cele două plaje publice. Restul ocupate cam 20%.
Alte multe poze din Ksamil:
Cînd revin acasă, copiii abia făceau ochi. Până să luăm micul dejun caut pe unde să mergem. Mă atrăgea Plaja Mănăstirii. Doar că accesul către ea este acum pur și simplu întrerupt de un proiect imobiliar. Se pare că unii si-au propus să facă niște locuri de cazare pe malul mării și au confiscat locul de tot. Altă variantă era Plaja Edon Bina. Accesul era însă greoi, era de mers prin soare cam o jumătate de oră de la locul de parcare.
Așa că ne propunem să revenim la Plaja Porumbeilor. Ne-am simțit foarte bine aici și ne mai dorim o zi în acest loc minunat.
Zis și făcut, știam drumul de acum. În parcare mai întâlnim doi tineri din Arad cu care ne împrietenim.
Astăzi la un moment dat vedem o scenă tare de tot. Își fac la un moment dat apariția trei femei musulmance, echipate ca la carte, cu rochii lungi, pînă în pămînt, cu baticuri, numai burka lipsea. Cum au ajuns pe plajă două dintre ele si-au dat jos hainele rămînînd în costum de baie, ca toți oamenii normali. Cea de-a treia a rămas în costumul ei, a intrat și în apă așa. Misiunea ei părea a fi să le păzească pe celelalte două.
Ziua a fost din nou reușită, cu plimbări între Plaja Porumbeilor și Plaja Oglindă. Am plecat doar cînd umbra s-a dus de tot.
Am mîncat la unul dintre restaurantele aflate între case, lîngă locul de cazare, nu era unul cu pretenții însă de data asta am nimerit mîncare foarte bună și servire ireproșabilă. Restaurantul se numește..nici măcar nu mai știu cum se numește.
A doua parte a zilei o petrecem plimbîndu-ne prin Ksamil. La ora 19:30 avem întîlnire cu cofetarul care pregătise tortul pentru ziua lui George. Suntem punctuali ca de obicei. Primim tortul și de cum îl vedem ne dăm seama că va fi greu să ne ținem departe de el pînă mîine cînd e aniversarea. Ca să ne scutească de niște eforturi supraomenești, cofetarul pune tortul într-o cutie roșie foarte șic. Pe care o ducem fuguța-fuguța acasă și o părăsim în frigider.
Revenim în oraș și ne petrecem seara pe malul mării. Copiii își doresc pentru ziua următoare o plimbare cu hidrobicicleta. Și nu cu una oarecare, ci cu una care arată ca un Volkswagen Beetle taxi. Deși e cam tîrziu, mai găsim oameni care se ocupă cu asta. Aflăm programul și prețurile. Ei încep la ora 10 iar distracția costă 5 euro pe oră.
Ne mai plimbăm o vreme pe plaje, mai intrăm în vorbă cu niște oameni care fac excursii cu barca. Pentru noi este ultima seară aici, nu va mai fi timp și pentru asta.
Revenim la cazare. Copiii adorm, adulții facem bagaje. Pentru ziua de mîine planul arată așa: sărbătorit George la prima oră, plimbare cu hidrobicicleta, un pic de plajă, predat camera, mîncat și plecat spre România în două etape.
Dimineața vine repede iar primul care se trezește este George, sărbătoritul. Este nerăbdător să își vadă tortul și să guste tortul, să i se cînte La Mulți Ani. De voie de nevoie ne trezim cu toții iar pe George îl sărbătorim într-un mod original: în pijamale!
Tortul a fost gustos, numai bun pentru ce aveam noi nevoie. Am dus bagajele la mașină păstrînd doar o geantă cu ceea ce era strict necesar. Ne prezentăm la băieții care închiriază hidrobiciclete. Ne aduc rapid una galbenă, cu parasolar unde încăpem toți patru. Ne atrag atenția să acostăm în zonele cu nisip, nu în cele cu pietre. Întrebăm de asemenea pe unde avem voie să mergem. Cei de acolo ne răspund relaxați că avem voie să mergem pe unde vrem noi.
Și astfel începem plimbarea către cele patru insulițe din jurul orașului Ksamil. La început a fost ceva mai dificil că a trebuit să ne croim drum printre oamenii care înotau. Din fericire erau relativ puțini. Odată ieșiți mai înspre larg am constatat că marea, deși aparent liniștită, își are puterea sa. Hidrobicicleta se cam clatină și nu mai este așa ușor de controlat ca la plecare. Cu toate acestea ne vedem de plimbare și ne minunăm de o plajă ce se întinde între două din insule.
Soarele devenise tot mai puternic și sincer, cu toții așteptam să sărim în apă. O oră de plimbare cu hidrobicicleta a fost mai mult decît suficientă. E vremea de baie. Am ales să stăm pe plaja publică, care era destul de îngustă și aglomerată. În contrast cu plajele cu plată de lîngă ea, unde oamenii nu se înghesuiau. Și uite-așa am făcut și baia de rămas bun, Albania. Am înotat cu Maria pîna la una din insulițe, copiii au sărit în apă de pe un de beton. Timpul a trecut repede și a trebuit să ne strîngem bagajul și să mergem la cazare. A urmat un duș rapid, îmbrăcat în hainele de drum. Ne luăm rămas bun de la gazdă și mergem la masă. Am ales ceva unde să vină mîncarea rapid: restaurant Beshiku unde am servit cu toții kebab. Lîngă se afla Supermarketul Gjordeni, foarte bine aprovizionat, de unde ne-am luat diverse pentru drum.
Ce ar mai fi de spus: lîngă Ksamil ar mai fi de văzut Parcul Național Butrint. Acesta este compus dintr-un sit arheologic și un sector lagunar. Aici se traversează apa cu un pod plutitor. De regulă se formează cozi că nu încap prea multe mașini pe acest pod.
Plecăm pe ruta cunoscută spre Grecia, punctul de frontieră Konisopol - Sagiada. De vama albaneză am trecut rapid. Grecii au fost ceva mai scrupuloși în verificarea actelor, am stat cam 30 de minute. La Igoumenitsa ne-am oprit pentru a cumpăra pentru acasă produse grecești, am făcut plinul și ne-am îndreptat spre țară.
Am oprit la Sandanski, un oraș balnear din Bulgaria unde am și rămas peste noapte. Iar dimineața ne-am plimbat puțin prin oraș. Și aici am făcut cumpărături, am refăcut stocurile de zacuscă picantă și castraveciori murați. Nicăieri nu am găsit aceste sortimente mai bune ca la bulgari.
Așadar astfel am încheiat și incursiunea în Albania. E o țară interesantă, cu bună și cu rele, așa cum sunt mai ales țările din Balcani. Totuși, am prins o căldură prea mare pentru gustul meu. Dorința mea este să revin în Albania pentru a merge pe munte. Am citit despre locuri frumoase și trasee diverse. Și poate odată voi avea ocazia să pun în practică o mică parte dintre ele.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole