Munții Stînișoarei: Lacurile Cuejdel
Data publicării: 05 nov 2025
De data asta urmează un jurnal mai blînd, un jurnal de început de toamnă. La sugestia și însoțit de bunul meu prieten, domnul Dumitru Stoica, am ales o drumeție ușoară în zona Lacului Cuejdel, aflat în Munții Stînișoarei. Pentru mine a fost prima oară pe aici, pentru domnul Stoica..nu se știe.
Așadar plecăm dimineața de la Piatra Neamț în direcția Tîrgu-Neamț și apoi sat Cuejdiu. Ieșim din sat și mai mergem încă o bună bucată pînă intr-o zonă cu o barieră și un panou informativ. Astfel aflu că urmează să intrăm într-o rezervație.

Trecem de barieră și traversăm pîrîul pe un pod și mergem pe un drum forestier. E un puc noroios. Observăm cîteva ciuperci. La un moment dat, domnul Stoica decide că trebuie să părăsim drumul. Mergem pe o potecă destul de bine conturată care în general merge în apropierea pîrîului.
La prima vedere cam bălăurești fără țintă. Dar după ceva timp ajungem pe malul unui lac. El are dimensiuni relativ reduse dar niște culori minunate. Domnul Stoica îmi spune că a botezat lacul ăsta sub numele de Cuejdel 2.



De aici continuarea nu mai e chiar evidentă, dar undeva în coada lacului Cuejdel 2 dibuim o potecuță. Urmează o porțiune scurtă de urcare abruptă care ne scoate în final pe malul sudic Lacului Cuejdel.
Si aici constat partea interesantă, de care nu știam. Lacul Cuejdel (denumit și Lacul Crucii), este unul dintre cele mai mari lacuri de baraj natural din România. Practic s-a format cam la fel ca Lacul Roșu doar că aici nu ai parte de hărmălaie.
Lacul s-a format în mai multe etape începând cu anul 1978 pe cursul mijlociu al pârâului Cuejdel (afluent de stânga al râului Cuejdiu), prin surpări și alunecări succesive pe partea stângă a văii la baza Culmii Munticelu. Alunecarea s-a produs între km 0,5 și 1,5 km amonte de confluența cu Cuiejdiul pe o suprafață de 35 de hectare, grosimea depozitelor variind între 5 – 25 m și chiar mai mult în zona barajului.
O a doua etapă importantă de formare a lacului a fost alunecarea din anul 1991, probabil cauzată de cutremurul din anul 1990 la care s-au adăugat ploile intense din anul următor. Cu această ocazie barajul natural format a blocat întreaga vale, determinând acumularea unei mari cantități de apă.
Principala cauză a multiplelor alunecări de teren este de origine antropică, pe fondul defrișărilor produse pe versantul stâng îndeosebi în perioada 1950 – 1960, construcția vechiului drum forestier în această zonă secționând deluviul de alunecare din baza versantului, ceea ce a declanșat alunecarea inițială și seria de alunecări ulterioare. Construirea noului drum forestier în perioada 2003-2004, a condus la noi alunecări de teren.
Faza actuală a alunecării nu poate fi considerată de stabilizare totală, fenomenul putându-se activa din nou în condițiile în care defrișările continuă.
Din cauza colmatării actuale nu mai poate fi considerat cel mai mare lac de baraj natural din țară - ca volum de apă, rămânând în urma Lacului Roșu.






O mulțime de trunchiuri de copac se văd ieșind din apă. Suprafața lacului este mare, de unde suntem nu se vede prea bine unde se termină. Cum stăm noi și ne uităm la lac trebuie luată o decizie: pe care mal să ne ducem. Și, profitînd de experiența domnului Stoica, alegem malul vestic.


De aici poteca devine noroioasă și trebuie mers cu destulă băgare de seamă. Sunt nenumărate zone de belvedere, unele mai sus, pe mal, altele direct lîngă apă. Ne oprim într-un loc ca să studiem și malul opus. Acolo există un foișor mare, din bîrne de lemn. Vom ajunge și acolo.





Deocamdată mai avem de mers pînă în coada lacului. Acolo putem traversa și pîrîul ce alimentează lacul. O luăm prin pădure și astfel ajungem într-un drum forestier. Domnul Stoica îmi spune că mai există un foișor la coada lacului și avem de mers doar vreo 5 minute pînă la el.
Și așa a fost. Doar că foișorul este într-o stare de degradare avansată și nu prezintă siguranță. Mergem înapoi pe drumul forestier, de data asta pe malul estic. Întîlnim un grup de excursioniști cu cîini.
Ajungem repede la locul cu pricina, facem poze, ne bucurăm de vremea frumoasă. Ne întîlnim cu două doamne cu care ne-am întors împreună la mașini.


Povestim și mergem pe drumul forestier. Priveliști către lac nu mai sunt. Drumul are și porțiuni noroioase. Undeva dăm de un tău liniștit și ascuns în pădure. Încheiem excursia cu bine nu înainte de a mai admira tot felul de ciuperci.
Zona merită cu prisosință vizitată și descoperită. Mie mi-a plăcut faptul că am descoperit un nou lac de baraj natural și faptul că zona este foarte puțin umblată.
Date tehnice:
Traseu: Barieră - Lac Cuejdel 2 - Lacul Cuejdel - circuit
Marcaj: Nemarcat
Durată: 3 ore
Track GPS: https://www.strava.com/activities/15807241539
- Distribuie pe retelele sociale
