Grecia: Culori din Halkidiki, episodul 1
Data publicării: 26 nov 2025
Mai multe întîmplări, unele fericite, altele nefericite, m-a purtat din nou în Grecia. Trebuia să ajung în orașul Polygyros, capitala regiunii Halkidiki.
Taxiarchis
În prima zi nu am putut găsi cazare la un preț decent așa că obligat forțat am ajuns în satul Taxiarchis, la 15 km de oraș. Taxiarchis este un sat de munte unde se ajunge pe un drum întortocheat și puțin întreținut. Satul e mic, cam în 15 minute poate fi traversat la pas. Evident se ajunge repede în Piața Centrală, Agora, care este populată mai ales seara. Este un loc de întîlnire pentru localnici și copii. Adulții stau de regulă la masa la cele cîteva terase, copiii zburdă peste tot.
De asemenea iese în evidență și biserica, pusă într-un loc foarte pitoresc. La poalele ei se găsește cimitirul care noaptea este luminat de candele, lumînări sau mai modernele lămpi solare.
Poze din Taxiarchis
Polygyros
Între timp am reușit să îmi găsesc o cazare la un preț bun în Polygyros. Am stat în vila unui doctor, într-o casă aflată într-un loc izolat și decorată cu mult bun gust. În zilele senine de la balcon se văd Marea Egee și Muntele Olimp.
Încet-încet am început să umblu prin zonă și să mai observ una alta. Polygyros este un oraș aflat într-o zonă de munte, cam la 600m altitudine. Cu toate astea, se află la 15 km de malul mării. Orașul în sine este cam tern, nu are prea multe locuri spectaculoase.
Totuși există o zonă de promenadă scurtă, cîteva biserici, un muzeu arheologic și unul de folclor, un spital mare care deservește toată peninsula Halkidiki, trei supermarketuri mai mari( două Masoutis și un Lidl ). Deasupra orașului se află bisericuța Sfântul Ilie de unde se poate admira o panoramă absolut minunată.
De regulă a doua parte a zilei o petreceam la volan mergînd în diverse locuri. Polygyros are avantajul de a fi situat în centrul Peninsulei Halkidiki și cam în maxim o oră și jumătate poți ajunge oriunde.
Am colindat diverse locuri, am prins vreme de toate felurile și am rămas surprins de varietatea de culori găsită aici.
O vom lua pe rînd, în articolul de astăzi vom povesti despre partea..hai să-i spunem continentală a peninsulei Halkidiki, adică tot ceea ce este în afara celor trei peninsule: Athos, Sithonia și Kassandra.
Poze Polygyros
Gerakini
Cînd stai în Polygyros si vezi marea în depărtare e clar că vei ajunge mai devreme sau mai tîrziu și la apă. Cel mai la îndemînă este să o iei pe drumul cel mai drept și astfel vei ajunge la Gerakini.
Plaja de aici e decentă, curată, cu porțiuni amenajate dar și la liber. Poți face o baie faină aici însă nu vei găsi acele ape turcoaz.
Gerakini se află între brațele Kassandra și Sithonia. Eu am continuat să merg pe țărm în direcția Sithonia.
Poze Gerakini
Plaja Psakoudia
Undeva șoseaua e aproape de apă. Opresc într-o parcare, cobor cîteva scări și ajung pe o plajă îngustă. Se numește Psakoudia. În a doua parte a zilei nisipul e în umbră. Iarăși, nu e o plajă care să te dea pe spate.
Poze Psakoudia
Blue Dolphin
Revin la drumul principal pentru o vreme apoi, înainte de Metamorphosi, fac dreapta și merg pe lîngă țărm. Mă opresc lîngă plaja Blue Dolphin. Aici încep să apară apele turcoaz.
Poze Blue Dolphin
Metamorphosi
Continui tot pe malul mării pînă la Metamorfosi unde ajunge seara. Despre plaja de aici nu pot spune prea multe. În schimb stațiunea este foarte animată, e lume multă, restaurante, cafenele și magazine de suveniruri peste tot. Atmosfera e plăcută, cu siguranță este un loc bun de promenadă.
Pietrele Roșii de la Metamorphosi
Cu o altă ocazie am continuat periplul și am ajuns la un loc spectaculos. Aici se remarcă solul roșu de pe mal, stîncile de asemenea colorate în roșu. Cu ocazia asta povestesc cu un domn din Bulgaria. Îmi povestește că s-a mutat aici împreună cu soția și cu fiica lor. De asemenea ne avertizează că în zonă au loc frecvent alunecări de teren sau căderi de pietre. Așadar plimbarea pe plaja îngustă nu e chiar sigură.
Plaja de aici am găsit-o murdară, dar nu neapărat de la gunoaie ci de la frunzele copacilor de pe mal. De asemenea plaja amenajată de aici se laudă că a primit calificativul steag albastru.
Poze Pietrele Roșii de la Metamorfosi
Nikiti
Următoarea stațiune este una ceva mai vestită, Nikiti. Aici găsești ape turcoaz, zone amenajate sau sălbatice, port de unde poți pleca în plimbări pe mare. Locul este aglomerat, iar seara este un loc ideal de plimbare.
Din categoria utile: la Nikiti găsiți două supermarketuri mar: Masoutis și Lidl. De asemenea în fiecare zi de sîmbătă are loc un tîrg unde găsiți de toate: fructe proaspete, pește proaspăt, fructe de mare, brînză, rahat, prăjituri, miere, haine, electronice și tot felul de chestii la care nu te-ai gîndi. Recomand o vizită și cumpărături.
Personal mi-a plăcut foarte mult aici, am avut într-un cazare în stațiune.
Poze Nikiti
Plaja Agio Mamas
Într-o zi de luni am mers în stațiunea Nea Moudania. La tîrg. După obligatoria sesiune de cumpărat diverse, am hotărît să fac întoarcerea pe lîngă malul mării. Intenționam să ajung astfel pînă la Gerakini.
Și așa am ajun la Agio Mamas. Vremea mi-a reamintit că marea nu înseamnă întotdeauna soare și ape liniștite. Aici a fost cu vînt puternic, valuri mari și nisip în ochi.
Planul a funcționat cu ceva ocolișuri pînă la Kalyves, în zona morii de vînt. De acolo mi-a fost frică să mai continui fiindcă vîntul puternic a adunat nisipul de pe plajă pe drum,
Poze Agois Mamas
Pyrgadikia
Cu o altă ocazie am explorat zona dintre brațele Athos și Sithonia. Am plecat spre orașul Pyrgadikia, un oraș aflat pe un istm înalt. Drumul e abrupt, ai senzația că ajungi drept în apă. Undeva însă am ratat o curbă iar asta m-a dus la Plaja Ladhario. Locul e superb, mă bucur că am greșit traseul și am ajuns atfel aici. Plaja este pe marginea unui golf întins străjuit de stînci. Apa e curată, sunt și ceva stînci prin apă. Pe plajă sunt doar cîțiva oameni. Așadar e plaja ideală pentru cei ce își doresc liniște.
Am revenit în Pyrgadikia. Am stat puțin în centru, în zona portului, unde se învîrte toată viața socială din mica și pitoreasca localitate. Aș zice că dacă ajungi prin Halkidiki o vizită la Pyrgadikia este obligatorie, măcar de dragul drumului pînă aici.
Poze Pyrgadikia și plaja Ladhario
Am continuat apoi pe malul mării înspre brațul Sithonia. Sunt o mulțime de locuri unde poți face poze sau baie. Eu m-am oprit pe unde mi s-a părut interesant.
Salonikiou
Iar baie am făcut la Salonikiou. Aici am găsit o plajă aproape sălbatică și puțin populată.
Poze
Tranni Ammouda
De aici drumul urcă pe niște dealuri apoi te scoate lîngă o plajă foarte frumoasă și mare. Se numește Tranni Amouda. E cu ape limpezi, cu locuri de joacă acvatice. De asemenea are și zone amenajate.
În capătul nordice se află o peninsulă unde se găsesc ruinele unei cetăți. Plimbarea pînă acolo îți oferă peisaje foarte frumoase către Muntele Athos. Faptul că este situată mai la înălțime oferă o panoramă extrem de frumoasă asupra întregii plaje.
Este un loc de ținut mine, am fost aici de mai multe ori și de fiecare dată m-am simțit excelent.
Poze Tranni Ammouda
În Halkidiki există și cîteva mănăstiri frumoase.
Manastirea Agias Anastasias Farmakolitrias
Situată într-un loc de poveste, la poalele unui munte înalt și frumos, această mănăstire te surprinde de cum o vezi. Zidurile exterioare sunt înalte, partea de sus e transformată în chilii. Iar chiliile sunt viu și frumos colorate.
Intrarea este asemeni unei cetăți. În interiorul zidurilor am găsit un spațiu strîmt și m-am dezorientat: nu găseam biserica.
Pînă la urmă s-a dovedit că de fapt nu vedeam copacii de pădure. Zidul la care mă uitam era chiar zidul bisericii, doar că intrarea nu era prea evidentă.
Mănăstirea Sfintei Anastasia a fost ctitorită în anul 888 de Sfânta Teofana, soția împăratului bizantin Leon Înțeleptul. Împărăteasa Teofana a oferit, pe lângă cele trebuincioase cultului liturgic și traiului viețuitorilor, și sfintele moaște – capul și un fragment din piciorul drept – ale Sfintei Mucenițe Anastasia.
Așezământul a trecut de-a lungul timpului prin multe încercări, însă şi-a păstrat vieţuirea neîntreruptă chiar și după căderea Tesalonicului sub turci în anul 1430.
În anul 1522 la Mănăstirea Sfintei Anastasia a venit Cuviosul Teona, unul dintre cei mai luminați părinți athoniți din acele vremuri. Și nu a venit singur. Împreună cu cei 150 de monahi din obşte, cuviosul a refăcut mănăstirea ruinată, a construit o şcoală şi un spital şi a zidit câteva paraclise în jurul mănăstirii. În anul 1535 Cuviosul Teona a fost ales mitropolit al Tesalonicului, păstorind până în anul 1542, când a murit.
În vremea revoluției greceşti de la 1821, turcii au incendiat mănăstirea și au devastat-o, omorându-i pe călugări. Cu greutate, mănăstirea a fost restaurată şase ani mai târziu.
Din punct de vedere arhitectonic, Mănăstirea Sfintei Anastasia Farmacolitria se aseamănă cu unele mănăstiri din Constantinopol și din Muntele Athos, cu balcoanele ieșite în afară și susținute pe contraforți de lemn. Porțiuni întregi din zidurile mănăstirii s-au păstrat în forma originală..
În Mănăstirea Sfintei Anastasia Farmacolitria se păstrează o bucată din Lemnul Sfintei Cruci, precum şi fragmente din moaștele Sfântului Apostol Andrei, ale Sfinților Noi Mucenici Iacov, Iacov și Dionisie și ale Sfântului Teona.
De asemenea, în biserica mare, în pronaos, sunt aşezate spre închinare două icoane mari ale Sfintelor Anastasia și Teofana, cunoscute ca făcătoare de minuni.
Din secolul al IX-lea și până în anul 2012 aici s-au păstrat şi capul Sfintei Anastasia Farmacolitria. În noaptea de 22-23 aprilie 2012, un grup de hoţi a pătruns în mănăstire şi a furat racla cu moaştele Sfintei Anastasia.
Astăzi, din cauza îngreunării condițiilor economice, numărul vieţuitorilor din mănăstire este de numai șase monahi și trei frați.
Poze
Manastirea Souroti
După ce intrăm pe poarta urcăm sănătos câteva serpentine şi poposim într-o parcare mare, demnă de un supermarket. Este lume multă, e plin de maşini şi autocare.
De la intrare suntem serviţi cu un rahat grecesc, extraordinar de bun. Şi foarte diferit de ceea ce se găseşte la noi sau în Bulgaria.
Mănăstirea este relativ nouă, fiind construită în anii 1960 şi este îngrijită de călugăriţe. Cel ce a avut inițiativa construirii acestei mănăstiri este un călugăr de la Muntele Athos, numit Paisie, care a murit 1994, fiind înmormântat în curtea mănăstirii.
Apoi am aflat şi de ce este atât de multă lume. Se pare că la Mănăstirea Souroti se petrece un fenomen asemănător cu ceea ce este la mormântul părintelui Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop.
Şi aici este o coadă mare până la mormântul călugărului Paisie. Dar nu este nevoie să stai toată ziua. De la coadă asta trecem la o alta, pentru a intra în biserică. Din păcate accesul este restricţionat şi se poate intra doar în partea din spate.
Poze Souroti
Galatista
Galatista este un sat pitoresc ce captivează vizitatorii cu arhitectura sa specific macedoneană cu case din piatră și străzi înguste. Piața centrală, cu cafenelele și tavernele sale tradiționale, este perfectă pentru a savura bucătăria locală.
Imediat iese în evidență turnul medieval, devenit simbol al acestui sat.
Galatista este renumită și pentru festivalul anual al vinului și tsipouro, o băutură spirtoasă asemănătoare cu țuica.
Poze Galatista
În continuare vom explora litoralul pornind de la Nea Moudania, un oraș ceva mai măricel. Și aici se ține o piață volantă în fiecare zi de miercuri. De asemenea, Nea Moudania se laudă cu cîteva biserici, un port și niște plaje cu ape azuriii de nu îți mai vine să pleci de acolo.
Am ținut conturul litoralului. De acasă fixasem cîteva opriri în niște locuri ce mi s-au părut interesante.
Verginas Beach
Este o plajă frumoasă, spațioasă cu o mulțime de locuri unde poți parca. Este în cea mai mare parte amenajată iar eu am prins-o cam aglomerată. În extremitatea sudică se găsește o stîncă mare, ciudată, cu o formă asemănătoare unui trunchi de con.
Poze Verginas Beach
Geoponika
Drumul de mașină merge pe faleză, cam pe deasupra mării. Jos este o plajă lungă, cu nisip fin, la care se ajunge pe scări sau pe poteci. Plaja este neamenajată și frecventată de cei ce își doresc liniște.
Cu toate astea este destul de multă lume dar nimeni nu se poartă ostentativ, respectînd cumva spiritul locului. Judecînd după numerele de înmatriculare ale mașinilor și după vorbele auzite plaja este folosită în foarte mare măsură doar de greci.
Partea de nord este rezervată de nudiști.
Poze Geoponika
Nea Kalikrateia
Nu departe ni se destăinuie o stațiune mai mare și mai aglomerată. Se numește Nea Kalikrateia. A fost singurul loc descris aici unde chiar am întîmpinat probleme în a găsi un loc de parcare. Pentru asta am aplicat rețeta: cu cît mai departe de mare cu atît mai ușor găsești să parchezi. Doar că nu a fost chiar așa. Am mers destul de mult și am lăsat mașina în zona cu școala și biserica.
Am luat-o la pas. Plaja de aici este în mare parte amenajată. E plin de lume iar seara atmosfera e foarte plăcută. Desigur că un astfel deloc este dotat cu port de unde se pot face excursii pe mare. Există și linie de feribot care face legătura cu diverse alte puncte ale Greciei.
De pe un ponton mare am admirat apusul de soare. În fundal este Muntele Olimp.
Poze Nea Kalikrateia
Agia Triada
Ultimul loc despre care vă povestesc aici se numește Agia Triada, în traducere Sfînta Treime. Este o stațiune mică și cochetă aflată în Golful unde se găsește orașul Salonic. Doar că e în partea opusă.
Și aici găsiți plaje amenajate, o zonă scurtă de promenadă și cîteva restaurante bune. Am savurat o caracatiță aici în timp ce doi chitariști întrețineau atmosfera cu cîntece tradiționale grecești. Restaurantul se numește Kivotos ( https://maps.app.goo.gl/j28yAaKP4oHDEUVP8 ), este frecventat în special de greci și, evident, nu e în zona de promenadă.
Privind în urmă, văd că am colindat destul de mult prin partea continentală a peninsulei Halkidiki, am acoperit destul de mult. Și cu toate astea ideile nu mi s-au terminat.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole