Munții Gutâi: Creasta Cocoșului și Vîrful Gutâiul Mare
Data publicării: 22 dec 2025
Au trecut mulți ani, peste douăzeci, de cînd pășeam pentru prima dată în Munții Gutîi. Pe vremea aceea aveam puține surse de documentare, țin minte că harta din colecția Munții Noștri a fost aur curat.
Atunci am făcut un traseu lunguț cu plecare de la Mogoșa și destinație Creasta Cocoșului și Vîrful Gutîiul Mare.
De data asta am fost mai bine pregătiți, doar că nu am mai ajuns vara ci toamna, la 1 Noiembrie. Așadar zi scurtă, cu doi copii, așadar cu viteză de deplasare mai mică. DIn cauza asta am ales un traseu mai ușor, cu plecare din Pasul Gutâi.
Ne-am cazat la Cabana Alfa de lîngă Baia Mare, devenit un loc de cazare tradițional pentru noi. De acolo am plecat dimineața cu mașina pe care am lăsat-o în vasta parcare din Pasul Gutâi.
Ne echipăm și pornim pe traseu bandă roșie. La început urcăm destul de intens spre un stîlp cu antene GSM. De acolo traseul devine mai blînd cu urcări puține și coborîri mai multe. În pădure e spectacol de culori, frunzele au toate nuanțele posibile, soarele le luminează creînd o atmosferă feerică.
Poteca ne coboară ușor într-o poiană mare, numită Poiana Boului. Începe să se vadă și primul obiectiv al nostru, Creasta Cocoșului. În poiana aceasta se întîlnesc mai multe trasee, apare și un drum forestier pe care vom continua traseul. Tot în poiana aceasta încep să apară și sursele de apă.
Drumul duce spre pădure, chiar înainte întîlnim un reper al acestui traseu, Piatra Masa Domnilor. De aici vom merge tot pe drum, avînd scurte porțiuni de urcare și de coborîre. Creasta Cocoșului se tot apropie. Ajungem din urmă mai multe grupuri și ne mai împrietenim astfel cu niște oameni.
Trecem pe la marginea Poienii Rotunde, apoi traversăm o poțiune împădurită. Ieșim în larga Poiană a Nedeii, aproape de Creasta Cocoșului. De aici îmi aminteam eu că începe greul. Și așa a și fost.
Trecem din nou pe potecă și mergem la deal. Poteca a fost amenajată, pe alocuri sunt și ceva balustrade. Urcăm susținut, George este azi, căpitanul nostru. Căciula lui de pinguin atrage atenția celorlalți turiști de pe traseu care se miră:
- Fiți atenți! Pinguinu-i primul!
La final ne așteaptă o zonă stîncoasă și alunecoasă uneori. Dar trecem cu bine și ajungem la Creasta Cocoșului. Am tot vorbit despre ea dar nu am explicat exact ce este: o grupare de stânci ascuțite cu o formă crenelată întinzându-se pe o lungime de 200 de m pe direcția NV - SE. Denumirea este dată de localnici datorită asemănării crestei privite dintr-un anumit unghi cu o creastă de cocoș.
Locul este spectaculos, aerian. În zilele cu vizibilitate bună se văd munții din Ucraina, Munții Maramureșului, Munții Lăpușului, Munții Țibleș. Facem o pauză mare, ne odihnim, mîncăm, ne cățărăm pe stînci, privim în depărtări.
La final facem o ședință tehnică: dacă să mergem sau nu pînă la Vîrful Gutâiul Mare, 1443m, cel mai înalt de aici. În linie dreaptă, vîrful pare aproape însă te cam fură faptul că trebuie mers pe o creastă curbată. Apreciez că facem pînă acolo între 40 și 60 de minute.
Plecăm la drum și urcăm cu ușurință pînă în creasta matematică ocolind însă vîrful Gutâiul Doamnei. Din loc în loc dăm de pete de zăpadă. Spre dreapta se desprinde un traseu cruce albastră care merge la Cavnic. Noi ținem mereu poteca de creastă, banda roșie, care este mai rară pe aici. Mergem prin vegetație, din cînd în în cînd urcăm și coborîm stînci.
La final este o stîncă mare. Acolo credeam inițial că este vîrful. Dar poteca o ocolește și mai continuă preț de cîteva minute. O nouă zonă stîncoasă și aici este vîrful Gutîiul Mare. Cam în același timp cu noi mai ajunge un grup de turiști venind dinspre Cavnic prin Gutâoil Mic. Ei sunt însoțiți de un cîine super-activ care le atrage imediat atenția copiilor. Cu greu se lasă convins să facă o poză.
Pe vîrf este o placă unde este scris numele vîrfului și altitudinea. Stăm ceva vreme și aici. Cînd plecăm ne facem socoteala că vom ajunge după apusul soarelui. Le spun și copiilor în ideea de ști la ce să se aștepte. Treaba asta e așa..mai cu disconfort dacă ne gîndim.
Copiii însă se mobilizează exemplar. Mergem repede și ajungem iarăși la Creasta Cocoșului. Nu putem să trecem pe lîngă ea doar așa..Trebuie să ne mai cățărăm odată pe stînci, cine știe cînd vom mai ajunge aici.
Apoi îi dăm la vale prin zona stîncoasă și alunecoasă. Trecem cu bine, ajungem în pădure, trecem de zona cu balustrade. În Poiana Nedeii dăm de un grup de copii cam de 8-9 ani însoțiți de trei adulți. Sunt hotărîți să urcea chiar dacă pe coborîre îi va prinde noaptea.
Noi mergem cîte de tare putem, cel puțin pînă în Poiana Boului. De acolo începe urcarea. Cu toate astea ne mișcăm peste așteptări de bine și ajungem în Pasul Gutâi, unde încheiem excursia, cam cu 20 de minute înainte de apusul soarelui.
Am avut o zi reușită, foarte frumoasă din punct de vedere al coloritului dar și al vizibilității. E adevărat că am cam alergat pe drumul de întoarcere. Dar asta s-a tradus printr-un moral ridicat al copiilor la final.
Date statistice:
Traseu: Pasul Gutîi - Poiana Boului - Poiana Nedeii - Creasta Cocoșului - Vîrful Gutâiul Mare și retur
Marcaj: bandă roșie
Durată: 6 ore și 45 de minute
Track GPS: https://www.strava.com/activities/16322312747
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole