Via Transilvanica de la Brașov la Rîșnov

Data publicării: 19 ian 2026

Din anul 2025 Brașovul a devenit a treia poartă de intrare în Via Transilvanica. Traseul începe chiar din buricul tîrgului, respectiv din Piața Sfatului. Acolo este amplasată o bornă stilizată ce sugerează un pachet de cărți puse una peste alta. Nu întîmplător, pentru că în apropiere se află librăria Humanitas. De data asta plec însoțit doar de Maria.

Drumul apoi ne poartă pe lîngă cîteva locuri emblematice ale Brașovului: Biserica Neagră, Poarta Schei, Piața Unirii. Aici, aproape de Biserica Sfîntul Nicolae, de troița Căpitanului Ilie Birț se află a doua bornă. Din piață, pe deal se vede Troița de pe Coasta Prundului. Pe acolo va merge și Via. Din Piața Unirii se urmează strada Podul lui Grid, iar undeva după o casă începe un urcuș cam abrupt și alunecos. Acesta ne duce la troiță, un loc splendid de belvedere asupra Brașovului, un loc drag mie unde ajung de cîteva ori pe an.

Urcarea apoi se calmează, drumul merge pe muchie fără urcări semnificative pînă într-un loc cu bănci și măsuțe. Aici se întîlnesc uneori cetele de juni din Scheii Brașovului. E un loc bun de popas fiindcă urmează din nou o pantă abruptă și nu tocmai scurtă.

La finalul ei ajungem pe Drumul Poienii, un pic mai dus de parcările de la belvedere. Poteca merge în paralel cu drumul și taie o serpentină. Aici găsim o altă bornă, în care este sculptată fața unui om. Mie mi se pare că seamănă cu Brîncuși dar în absența unor informații clare îmi e greu să-mi dau seama despre cine este vorba.

Aici se traversează Drumul Poienii, locul e cam periculos pentru că în general circulă multe mașini din ambele sensuri iar vizibilitatea este redusă. Din acest motiv recomand ca înainte de traversare să vă bazați și pe auz, nu numai pe văz.

De aici încolo Via Transilvanica și Drumul Poienii nu se mai intersectează chiar dacă sunt aproape. Drumul ține mai mult prin pădure și arareori mai dai de cîte un loc mai larg. Abia după zona Braniște pădurea se mai rărește și se merge prin poieni. Ajungem la un moment dat lîngă o biserică în construcție. În jurul ei sunt ceva dependințe, materiale și structuri.







 
Drumul cam ține creasta așadar e cu urcări și coborîri ușoare. Poteca este pietroasă. Abia acum, înainte de Poiana Cristianului întîlnim și primii drumeți, un băiat și o fată. Fata nu vorbește românește și îmi atrage atenția prin faptul că are un clopoțel mic prins de bocanc. Băiatul îmi spune că au plecat din Poiana Mărului iar astăzi vor încheia excursia planificată.


 

În Poiana Cristianului există marcaj turistic alături de care Via Transilvanica merge în continuare. Acesta este un traseu tematic ce leagă Cristianul de Poiana Brașov. Există și niște panouri informative aflate însă în stare de degradare. Ne continuăm drumul și, pe urcare, avem o vedere frumoasă către Bucegi.



 

Bornele din zona asta sunt foarte haioase, Maria a făcut o pasiune din a se poza cu ele. Undeva intuiesc că avem un punct de belvedere. Părăsim poteca pentru cîteva minute și într-adevăr ajungem într-un loc de unde putem privi de sus Țara Bîrsei. Vremea nu e grozavă și de aceea vederea nu e spectaculoasă.

Începem apoi să coborîm destul de susținut. Următorul popas în facem în marea Poiană a Aviatorilor. În teorie, de aici încolo vom avea numai de coborît. Și la început așa și este. Mergem tot prin pădure, mereu în jos și iar în jos pînă dăm de un drum forestier lat și aflat în stare bună. Din spate se aude un șuierat. Ne depășesc trei bicicliști.

Pe drumul acesta coborîrea este tot mai ușoară. Și cum mergeam noi așa, relaxati, deodată via își schimbă cursul. Avem un panou ‘’Atenție la urși după înserare’’ și o săgeată ce ne îndeamnă să facem la stînga.











Urmează o urcare destul de susținută care ne lovește rău în moral. Nu ne mai așteptam la așa ceva însă, cu pauze și cu transpitație o dovedim. În plus folosim bornele ca pretext ca să ne oprim și să ne bucurăm de o pauză, o mandarină și un ceai.

Trecem pe o altă culme și urmează coborîrea finală spre Rîșnov. Ajungem în oraș în locul numit Promenada Sisi, un loc de plimbare și de agrement aflat la marginea pădurii. După promenadă găsim și pensiunea de unde putem lua ștampila. Un domn foarte amabil ne-o aduce, apoi schimbăm impresii. Călătoria noastră la Rîșnov ia sfîrșit în Piața Unirii, unde la loc de cinste se află evident, o bornă.

Suntem fericiți și uite așa am parcurs un segment de Via Transilvanica.

 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2026