Retezatul este un teritoriu fascinant şi fabulos. Mulţi sunt atraşi de creste, de lacuri. Însă şi pe la poale se găsesc lucruri intereante. Două din atracţiile zonei sunt bisericuţa de piatră de la Suseni( cunoscută sub denumirea de Mănăstirea Colț) şi Cetatea Colț.

După un drum destul de întortocheat şi pigmentat cu o scurtă rătăcire ajungem cu bine la Suseni printre picături de ploaie. După ce parcurgem tot satul zărim, pe două dealuri, aflate faţă în faţă, cele două obiective amintite mai sus.

Biserica de piatră de la Suseni
Am vizitat de astă dată doar bisericuţa, cetatea am lăsat-o pentru o zi mai însorită şi cu vizibilitate mai bună. Drumul până mănăstire ne este înlesnit de o alee în urcare căci diferenţa de nivel între şosea şi platoul bisericii este de aproximativ 30m. Bisericuţa e simplă, frumoasă şi ceea ce remarci de la bun început sunt cele două solide contraforturi ale turnului. De asemenea acoperişul turnului este special pentru că e acoperit în mare parte de vegetaţie.


Lăcaşul este astăzi schit de călugări şi poartă hramul "Duminica Tuturor Sfinţilor". Cnejii din Țara Hațegului au avut un rol important în construirea bisericilor şi manăstirilor din zonă. Una dintre primele mănăstiri atestate pe teritoriul României a fost ctitorită de cneazul Cândea, lângă una dintre cetăţile sale aflate la poalele Retezatului.

Puţină istorie( sursă: panoul de informare de la intrarea în biserică şi site-ul crestinortodox.ro )
Mănăstirea şi Cetatea Colț sunt înconjurate de fascinante povestiri şi un mister aparte. Castelul, subiect al romanului "Castelul din Carpaţi" al lui Jules Verne, avea rol de refugiu, a fost construit în jurul anului 1280. Biserica a fost construită la începutul secolului al XIV-lea, între anii 1310-1315 şi se remarcă din două elemente deosebite: turnul este amplasat peste altar şi apoi prin fragmentele de pictură murală din interior. Încă de la început, biserica de aici a fost ortodoxă.

În aceste locuri a existat viaţă monahală din cele mai vechi timpuri. Câţiva sihastri s-au aşezat aici în a doua jumătate a secolului al XV-lea şi au întemeiat o mică aşezare, cunoscută sub numele de "Raul de Mori". În secolele XVI-XVII, au vieţuit în acest loc călugări ortodocşi. Aici a fost descoperit mormântul unui egumen pe a cărui piatra funerară - care se păstrează şi azi - este înscris numele de "popa Kir Ghenadie".


În prima jumătate a secolului al XVII-lea, după ce calvinii i-au izgonit pe călugări, mănăstirea ajunge în paragină. În perioada comunistă biserica din piatră a fost transformată în grajd de animale, ajungând într-o stare de degradare totală.

După anul 1989, Episcopia Aradului a hotărât să reînfiinţeze viaţa monahală la Suseni, dar abia în anul 1995 schitul a căpătat viaţă, prin formarea primului nucleu de călugări. Au fost înălţate zidurile, pentru că rămăsese în picioare numai turnul, s-a făcut şarpanta acoperişului şi a fost acoperită, apoi s-a tencuit în interior şi a fost înzestrată cu obiectele de cult.

Recunoaştem la această biserică elemente caracteristice bisericilor din zona Hațegului: acoperiş piramidal al turnului din piatră, contraforturi, arce cu material din piatră. Biserica din Suseni este o construcţie din zid de piatră, cu o grosime de 1,20 metri, în formă de navă, şi compartimentată în altar şi naos. Catapeteasma, pentru început alcătuită ca improvizaţie, este din lemn de brad.

Turnul de deasupra altarului este pătrat, cu o terminaţie piramidală acoperită cu piatra. A folosit ca turn de apărare dar şi ca locuinţa având în interior trei camere. În încăperile cele mai de sus, locuiau odinioară călugării.


Intrarea în biserică se face prin partea de nord, pe o uşă din lemn de stejar, nesculptată. Lumina pătrunde prin două ferestre în altar şi prin alte două ferestre în naos. Ferestrele sunt înalte şi înguste, cu ancadramente de piatră cenuşie în exterior. Pardoseala este lucrată din bucăţi masive de marmură, iar acoperişul este confecţionat din solzi de tiglă.

Pictura bisericii nu s-a conservat în mod satisfăcător. În altar se mai păstrează doar urmele unei fresce mai vechi, datând din perioada 1350 1450. Pictura interioară aparţinea aceluiaasi pictor Ştefan, care a zugrăvit şi Bisericile din Ostrov şi Densuş. Naosul bisericii, tencuit în întregime, nu mai prezintă nici o urmă de pictură.

Din punct de vedere tehnic, pictura este cu totul originală, gletul care constituie suportul acesteia fiind armat cu coajă de copac, ace de brad, sâmburi de cireş sălbatic şi nu cu câlţi, aşa cum se obişnuieşte.

Cetatea Colt datează din secolul al XVI-lea şi a fost construită în scopuri de apărare de către familia Kendefy. Amplasată pe un colţ de stâncă, cetatea impresionează prin tainica să impozanță. Datorită aspectului cetăţii şi numeroaselor coincidenţe toponimice, a fost lansată ipoteza că aceasta ar fi sursa de inspiraţie a romanului "Castelul din Carpaţi".

Cetatea nu are acoperiş, iar din zidurile, cândva semeţe, au mai rămas câteva bucăţi, pe care nu se mai vede nici tencuiala. Cu un plan neregulat, în formă de stea, adaptat reliefului dur pe care a fost înălţată în anul 1280, Cetatea Colț este cea mai puternică cetate cnezală din Transilvania.


Cetatea avea un turn-donjon care corespundea celui ce împodobea biserica cetăţii, mânăstirea Colț; turnul-donjon al cetăţii era încălzit de o centrală cu aburi, care funcţiona cu bălegar.

În jurul unui turn cu baza pătrată, ridicat în secolul XIV, s-au dispus incinte, încăperi şi turnuri până în secolul XVI. La piciorul cetăţii a fost şi o curte medievală, iar pe malul rîului încă mai există câteva resturi arheologice ale acesteia.

Urmează apoi maghiarizarea, când Hațegul depinde de Ungaria. Pentru a-şi păstra proprietăţile, în anul 1472, cnejii Cândea şi-au schimbat numele, devenind grofii Kendeffy. Treptat, nu mai rămâne nimic din această familie. Doar ruinele acestui castel misterios.

Cum ajung la Suseni:
1. Pe şoseaua dintre Haţeg şi Petroşani îi primul sat de după Haţeg, Sîntămărie-Orlea, se face un drum, marcat cu indicator, către Cetatea Colț.
2. Pe şoseaua Hațeg-Caransebeș după localitatea Toteni există un indicator spre Clopotiva şi Gura Zlata. Se traversează satele Ostrov şi Clopotiva apoi, la exploatarea Brazi, îndrumaţi de un indicator, părăsim drumul de Gură Zlata pentru a ajunge la Suseni.