Pe la prânzul unei zile de mai, în pragul începerii unei averse de ploaie, am descălecat pentru a vedea unul dintre bijuteriile arhitectonice din Țara Hațegului, bisericuţa de piatră din Ostrov. Localitatea este aşezată în sud-vestul Haţegului, pe vechea şosea romană care făcea legătura dintre Sarmizegetusa şi locul ieşirii Streiului din depresiune. Şi-a primit numele de la poziţia înconjurată de cursul Râului Mare şi Apei Borii.

Bisericuţa este în stare foarte bună şi pare că a fost renovată de curând. Interiorul este amenajat astfel încât micuţa incintă să poată găzdui cât mai mulţi enoriaşi în oarecare condiţii de confort.


Pe lateral sunt strane din lemn. În partea din spate, pe laterale există două rânduri de băncute, asemănătoare cu cele pe care le aveam la şcoală. Deasupra lor există o galerie de lemn pictat cu scene din viaţa Mântuitorului. Pereţii sunt plini de icoane mari. Catapeteasma altarului este tot din lemn.

În jurul bisericii este iarba mare şi o linişte tulburată doar de gâze. Intrăm în turnul clopotniţă şi privim, de jos, scara de acces şi clopotul. Deasupra intrării în bisericuţă se află o frescă veche reprezentând-o pe Maica Domnului cu pruncul. Din păcate fresca este extrem de deteriorată şi nu atât din cauza vremilor cât, fără îndoială, din cauza omului care a ţinut cu tot dinadinsul să sape efectiv în zid pentru a şterge feţele celor doi. Trist.


Cimitirul impresionează şi el prin prezenţa unor pietre vechi, mîncate de timp şi de ploi care datează cel mai probabil din perioada romană.

Puţină istorie( sursă: panoul informativ de la intrare şi site-ul creştin-ortodox.ro )
La Ostrov există în 1360 un scaun al juzilor şi, în documentele vremii, este aminit în acelaşi an protopopul Petru, primul protopop din istoria bisericii romaneşti. Biserica a fost construită cu eforturile familiilor cnejilor, deveniţi apoi nobili, Stanciu, Beroves şi Stephanos. Din vremea lor datează icoana Maicii Domnului Hodighiatria( una dintre cele mai valoroase picturi medievale din România) şi o parte din pictura bisericii de secol XV, probabil opera a zugravului Ştefan. Icoana se afla pe timpanul de vest al bisericii deasupra uşii de sub turnul bisericii.

Dar elementele de pictură sunt mai numeroase. Pe sud, în exterior, se disting scene cu sfinţi, de la circa 1,30 m de nivelul solului. Pe unele se pot citi inscripţii zgîriate. În nişa de deasupra intrării sudice, se remarcă un superb cap de cal, de la un sfînt călăreţ. Pereţii interiori, de sud şi vest, au, în modul cel mai sigur, părţi consistente din vechea frescă.


Clopotniţa a fost ridicată ulterior şi este unicat ca element al artei gotice de acest tip din Țara Hațegului. Ea porneşte de la un soclu care delimitează un dreptunghi, ridicat până la 11,30 m înălţime. Primul nivel are o deschidere în arc frânt şi o boltă în leagăn, acum spartă, pentru a face loc unei scări fixe de acces. Următorul nivel a avut o altă intrare, cu scară mobilă, ulterior transformată, şi o fereastră cu ancadrament gotic simplu, cu muchie teşită. Ultimul nivel are ferestre pe toate laturile, din care trei (nord, vest şi sud)  puţin mai scunde  decât cea de la nivelul I. A patra fereastră are decoruri care amintesc de traforuri de piatră. Acoperişul iniţial a fost realizat din lespezi de piatră şi cărămizi romane, aşezate în con piramidal. Este cea mai bine conservată şi reprezentativă clopotniţă medievală a Haţegului istoric.


De asemenea, merită atenţie cimitirul împrejmuit cu pietre romane cu epigrafe, piese decorative şi neconfigurative. Numai pentru Ostrov, în contextul Ţării Haţegului, se poate discuta despre particularitatea îngrădirii cimitirului. El a avut 208 piese sculpturale şi epigrafice romane, colecţionate de către nobilul patron al bisericii, în perioada cuprinsă între anii 1553-1585, din diferite locuri din vecinătatea Ostrovului. Acum au rămas acolo doar pietre greu lizibile, deteriorate de intemperii. Dintre celelalte, care au avut noroc, au ajuns la muzeele din Sarmizegetusa şi Deva.

Ca şi alte monumente din Haţeg, şi acesta a suferit rigorile transformărilor religioase. Cnejii, apoi nobilii ostroveni au ajuns de la catolici, la reformaţi (calvini). Şi-au schimbat nu numai credinţa religioasă, dar şi etnia iniţială. Acestei majore metamorfoze i se datorează acoperirea decoraţiilor interioare, specifice cultelor istorice, nu celor protestante.


Imaginea de astăzi a bisericii este rezultatul unei ample transformări care a avut loc probabil în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sau la începutul secolului XIX. După ce a trecut prin faza greco-catolică, după 1948, comunitatea şi lăcaşul sunt ortodoxe. Un program parţial de restaurare (cercetări arheologice şi reamenajări de paramente şi pardoseli) s-a derulat acolo între anii 1996 şi 2000.

Cum ajung la Ostrov ( Haţeg ):
Urmăm şoseaua Haţeg - Caransebeş până după satul Toteni de unde se desprinde un drum marcat cu indicator spre Clopotiva şi Gura Zlata. Primul sat întâlnit este Ostrov.