De vei merge de la Braşov la Sighişoara, curând după ce intri în judeţul Mureş, în satul Saschiz, privirea îţi este atrasă de un turn impunător cu ceas şi acoperiş colorat. E musai să te opreşti. În spatele turnului se găseşte o biserică evanghelică în stil gotic. Primele tentative de a o vizita au fost zadarnice. Biserica e închisă în perioada iernii şi a trebuit să ne mulţumim doar să urcăm la cetatatea din deal. De prin aprilie Centrul de Informare Turistică se animează, iar cei interesaţi pot vedea biserica şi primi explicaţii de la un ghid specializat. De asemenea puteţi să vă informaţi de pe pliante scrise în mai multe limbi şi cumpăra produse tradiţionale.

Am fost însoţiţi înăuntru de o simpatică şi foarte pregătită domnişoară. Ne spune că monumentul a avut noroc. Şi norocul a venit prin intermediul unor englezi, grupaţi în fundaţia Adept( www.fundatia-adept.org ), pasionaţi de cadrul natural al zonei cu tot ce înseamnă el. Implicarea activă a Prinţului Charles al Marii Britanii a adus la Saschiz banii necesari, idei de afaceri pentru comunitatea de aici precum şi mulţi turişti englezi. Botanistul Casei Regale Britanice a studiat zona intens şi susţine că aici se conservă o biodiversitate dispărută în Anglia de peste 300 de ani.


Prinţul Charles face vizite frecvente în zonă. A fost în biserică, a vizitat gospodăriile oamenilor şi a mâncat laolaltă cu sătenii, chiar a urcat pe jos dealul cetăţii. El militează pentru conservarea zonei şi valorificarea produselor tradiţionale( la loc de cinste este gemul de rabarbăr ) produse în gospodăriile ţărăneşti.

Comună Saschiz a fost în trecut una din cele mai bogate localităţi săseşti. Denumirea germană este Keisd. Ungurii i-au zis Szaszkezd( în traducere aproximativă Keisd-ul săsesc ). De aici vine şi denumirea românească Saschiz.

Biserica, aflată acum în plin proces de restaurare şi renovare, impresionează în primul rând prin dimensiuni şi prin mobilierul extrem de sobru. Odată stranele şi galeriile fuseseră pictate cu motive florare transilvănene care însă au fost şterse de calvini. Altarul e simplu. Pe pereţi sunt scrise numele saschizenilor ce ce au sfârşit în cele două războaie mondiale precum şi numărul caselor în care au locuit.


Orga este şi ea de mari dimensiuni. Acum nu o putem admira în voie pentru că este protejată de praful inerent şantierului de o bucată mare de nylon. Pe o scară strâmtă urcăm la balcon şi constatăm că suntem mici în fata orgii.

Dar treptele continuă şi ne duc sub acoperişul navei şi corului. Aici a fost montat în ultimii ani un imens schelet metalic care a preluat cu succes sarcinile susţinerii acoperişului. De asemenea ne putem plimba de jur-împrejur pe o punte largă făcută tot din metal, flacanta de balustrade. De pe acoperiş se poate coborî în sacristie.

 
Puţină istorie( sursă: site-ul www.saschiz.ro şi pliantele de la Centrul de Informare Turistică)

Biserica
Biserica evanghelică din Saschiz a fost construită la sfârşitul secolului al XV-lea (între anii 1493-1496 ) de către coloniştii saşi din localitate şi poartă hramul Sf. Ştefan. Monumentul impresionează prin frumuseţea expresivă a proporţiilor şi prin riguroasa adaptare a elementelor de fortificare la formele unui lăcaş de cult. Există un etaj fortificat care este suprapus peste navă şi cor, precum şi un drum de strajă scos în consolă deasupra arcurilor masive.


Din exterior, edificiul apare ca un bastion, cu arcuri impunătoare construite deasupra uriaşilor contraforţi de piatră şi cărămidă, elemente caracteristice tuturor monumentelor gotice. Frumuseţea arhitecturală se îmbină însă cu destinaţia defensivă a bisericii fortificate, în spatele arcurilor fiind încă vizibile fantele gurilor de aruncare. Datorită distanţei considerabile dintre centrul satului şi locul pe care a fost construită cetatea, în decursul timpului, biserica fortificată a devenit principalul loc de refugiu al sătenilor.

Turnul cu ceas
Turnul din Saschiz este una dintre cele mai frumoase construcţii medievale din Transilvania, aparţinând, ca şi biserica fortificată, arhitecturii săseşti de secol XV. Turnul marchează şi astăzi centrul comunei Saschiz. Funcţia sa defensivă este trădată de existenţa gurilor de aruncare şi a celor 12 lucarne care ritmează acoperişul îmbrăcat în țiglă smălțuită divers colorată. Şi tot acoperişul, prin cele patru turnuleţe de pe colţuri şi prin fleşa foarte ascuţită, cu baza în formă de bulb, aminteşte prin forma sa şi prin materialele utilizate de elegantul turn ce i-a servit ca model: Turnul cu Ceas din Sighişoara.

Sferturile de oră erau bătute de o statuie de lemn numite Bogdan ce ţine un clopot în mână. Interesant nume, de origine slavă, specific românilor. După execuţie şi costum, statuia nu pare mai veche de mijlocul sec. al 18-lea.


Ghidul nostru ne spune că turnul, cel puţin pe interior, e deteriorat. S-a păstrat doar scara interioară de piatră pe una din laturi. Structura de lemn are nevoie de reparaţii capitale pe care eu sper să le văd finalizate şi sper că măcar odată să pot cuprinde orizonturile din turnul bisericii din Saschiz.


Cetatea ţărănească
Cetatea care domina şi acum satul Saschiz este o amprentă a frământărilor epocii medievale. Construită pe un deal împădurit, la aproximativ 2 km de vatra satului, fortificaţia a fost ridicată în secolul al XIV-lea pentru a proteja de invazii pe locuitorii din Saschiz şi din alte şase comune alăturate, care au ajutat la construirea ei. Şi cetatea este opera comunităţii germane din zonă, de aceea trebuie remarcat specificul acestui loc de refugiu în condiţiile în care majoritatea fortificaţiilor săseşti au fost ridicate în jurul bisericilor din centrul aşezării.


Lucrările au început în anul 1347, după cum indică o inscripţie de pe zidul de nord-vest al cetăţii. Tot în zidul de incintă (înalt de 7-9 metri) au fost inserate şi cele patru turnuri de colţ şi cele două de poartă, toate cu funcţii de supraveghere şi de apărare. Judecând după denumirile acestor turnuri ( Turnul Școalei, Turnul Muniţiei, Turnul Voievodal, Turnul Preotului, Turnul Porţii şi Turnul de Pază ) realizăm buna organizare a comunităţii. În interiorul cetăţii se afla o capelă, din care astăzi nu a mai rămas decât o ruină.


Singura urmă intactă este fântâna adâncă de 65 de metri care se spune că face legătura, printr-un tunel subteran, între incinta cetăţii şi centrul comunei Saschiz.  Ca şi stil arhitectonic, cetatea aparţine perioadei de trecere de la stilul romanic la cel gotic (este terminată în secolul al XIV-lea), fapt confirmat de acoperişul într-o singură pantă şi de gurile de tragere prevăzute cu o grindă din lemn care se putea roti pentru a putea înlesni ochirea cu ghiulele şi arcuri de săgeţi.


Cetatea a fost mult timp ascunsă privirilor noastre de copacii crescuţi în jurul ei. Doar de departe se zăreau pe deal ruinele. În ultimii ani Primăria Saschiz a decis şi a tăiat arborii redând astfel priveliştea iniţială. Încă se mai păstrează vechiul drum ce şerpuieşte şi te lasa aproape de poarta cetăţii. Cetatea a fost întreţinută şi conservată până după 1945 după care a fost lăsată în paragină şi distrusă.


Un articol interesant despre Saschiz, scris de dl. Radu Oltean, gasiti aici:
http://art-historia.blogspot.com/2008/09/cetatea-si-biserica-sasesca-din-saschiz.html

Si citeva povesti din aceste tarimuri:
http://www.povestisaschizene.ro/istoric.html

Biserica de la Saschiz face parte din patrimoniul UNESCO din anul 1999, alaturi de inca sase biserici fortificate: Biertan si Valea Viilor ( jud. Sibiu ), Cilnic (jud. Alba), Dirjiu (jud. Harghita) , Prejmer si Viscri( jud. Brasov).


Cum ajung la Saschiz:
Saschizul se afla pe şoseaua Braşov - Sighişoara. Drumul european E60 străbate satul, chiar în centru găsiţi biserica şi turnul cu ceas.