Am descoperit fortificaţiile de la Cincu după un drum lung petrecut la volan. Nici nu îmi mai amintesc de unde mă întorceam şi de ce am ajuns pe şoseaua ce leagă Agnita de Voila. Am văzut biserica de undeva de sus, din vârful unui deal de unde se începe coborârea spre sat. Prima dată nu am avut norocul să găsim biserica deschisă şi nici pe cei ce o au în grijă.

Am revenit în toamna lui 2009 şi am avut noroc. Ghidul nostru este un băieţaş de vreo 5-6 ani, sfios la început, dar care cunoaşte fiecare cotlon din biserică. Interiorul este remarcabil, biserica are o suprafaţă mare asemănându-se foarte mult ca stil cu biserica fortificată de la Cisnădie.


Orga barocă, altarul, amvonul şi pânza de păianjen de pe tavan le remarci din prima clipă. Biserica este pusă în valoare de un sistem de iluminare discret şi eficient.

Puştiul ne conduce apoi în balcoanele laterale, realizate din piatră, ne duce în fata orgii frumos decorate. Apoi ne invită pe un culoar îngust, cu trepte de piatră care duce spre turn. Mai apoi treptele de piatră sunt înlocuite cu trepte de lemn. Urcăm repede şi fără emoţii căci treptele sunt solide, în buna tradiţie săsească.


Iată-ne lângă clopote. Putem privi spre depărtări în toate cele patru zări. Din păcate vremea e cam închisă şi ne privează de a admira crestele Făgărașilor. Doar pe ici-colo se întâmpla să se mai vadă câte o muchie părăsită vremelnic de ceaţă.

De la acest nivel mai există o scară cu rolul de a ne duce chiar sub acoperiş, oferind acces la cele 4 turnuleţe aflate pe fiecare colţ al turnului. Ele ne spun că Cetatea Cincului dispunea de o anumită putere de decizie, care în vremurile acelea se traduce în dreptul de a judeca şi spânzura. Acest ultim nivel este însă închis, însă la Cisnădie am avut şansa să îl vedem.

Puţină istorie:
Aşezarea a fost întemeiată de saşi la mijlocul secolului al XII-lea, pe un platou situat între râurile Olt şi Hârtibaciu. Ea s-a dezvoltat rapid devenind centrul Scaunului de Schenk, menţionat pentru prima oară într-un document din 1329.

Biserica-cetate de la Cincu este închinată Fecioarei Maria, fiind considerată cea mai mare biserică romanică aflată într-un sat săsesc şi un unicat din punct de vedere al poziţionării ei: este aşezată pe un loc înalt şi abrupt pe trei laturi, astfel încât nu era nevoie să fie apărată decât în partea vestică. Specialiştii susţin că, judecând după o serie de elemente arhitectonice arhaice, biserica a fost construită înaintea anului 1300.


Iniţial biserica a fost pictata dar odată cu Reforma frescele de interior au fost acoperite. Din păcate nu a mai fost posibilă restaurarea lor. Prima menţiune documentară este cea dată de un privilegiu acordat de regele Matei Corvin în 1474 celor care apărau cetatea. Biserica a suferit de-a lungul timpului mai multe transformări care pot fi observate atât analizând materialele de construcţie folosite, cât şi elementele arhitectonice.

Fortificarea bisericii a avut loc între 1522-1526, conform unor inscripţii din cor şi din navă, dar a mai suferit modificări mai ales după un incendiu ce a avut loc în 1789.


Biserica avea iniţial trei nave, inegale ca înălţime. Acestea au fost modificate şi aduse toate la aceeaşi cotă. Cele laterale, lungi fiecare de câte 38 de metri, mărginesc de o parte şi de alta turnul de vest şi sunt cu 10 metri mai lungi decât nava centrală. Construcţia iniţială avea alte două turnuri în capetele de est ale navelor laterale, deschise spre nava centrală şi spre navele laterale prin nişte arcade semicirculare. În partea de vest a bisericii se afla turnul clopotniţei, renovat după incendiu, cel care a determinat lungimea diferită a navelor centrală şi laterale. Tot acolo se află şi tribuna orgii.


Piesa cea mai importantă din întreaga biserică este altarul, care îl reprezintă pe apostolul Toma. La origine a fost conceput pentru biserica din Moşna, însă a fost cumpărat de comunitatea din Cincu şi pictat de un mare maestru sibian al vremii. Într-una dintre scenele din partea de jos a altarului, care înfăţişează Adoraţia Păstorilor, aceştia poartă costume tradiţionale ale ciobanilor autohtoni. În biserică se mai află şi o mică colecţie de covoare datând din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, provenite din Asia Mică.


Zidurile cetăţii care împrejmuiau biserica s-au deteriorat în timp ajungând ca în zilele noastre să măsoare doar 2-3 metri pe trei dintre laturi, iar pe cea dinspre vest chiar mai puţin. Au existat cinci turnuri exterioare, din care s-a păstrat doar cel dinspre sud. În secolul al XIX-lea, după ce Turnul Slăninei a fost distrus în incendiul din 1789, localnicii grijulii au construit în interiorul fortificaţiei cămări pentru aceeaşi destinaţie.


Cum ajung la Cincu:
Din DN1 ce leagă Brasovul de Sibiu, în localitatea Voila se desprinde un drum spre Agnita. Se trece Oltul, primul sat întâlnit este Cincsor( la 2 km de Voila), apoi urmează Cincu( la 6km de Voila ). Cheia o găsiţi la o casă nouă, vopsită în roz aflată la drumul principal.

Aveţi la dispoziţie două galerii foto dând click pe următoarele linkuri:

Biserica Cetate de la Cincu - 01-12-2008
Biserica Fortificata de la Cincu - 07-11-2009