Jurnal dobrogean: Deniztepe

Data publicării: 15 iun 2012

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

După seara culturală de la Mahmudia vrând să par blând cu grupul am fixat ora de plecare mai târziu, adică 9. Am fost plăcut impresionat de faptul că, deşi eram un grup numeros – 12 persoane, toată lumea s-a mobilizat exemplar iar la 8 :50 toţi erau pregătiţi de drum.

Avem de mers cu maşina vreo 40 de km până în satul Lăstuni acesta aparţine comunei Mihail Kogălniceanu unde se afla aeroportul care deserveşte oraşul Tulcea. A NU se confunda cu aeroportul de la Mihail Kogălniceanu de lângă Constanța. Tare puţină imaginaţie au avut cei care s-au apucat în perioada comunistă să reboteze numele satelor dobrogene.


Lăsăm maşina la marginea satului Lăstuni unde se pare că plouase straşnic în zilele trecute judecând după cantitatea mare şi proaspătă de noroaie.

De aici mai avem de mers vreo 2km până la baza muntelui Deniztepe pe un drum de ţară. Această denumire, Deniztepe, s-ar traduce din limba turcă drept Dealul Mării.


Drumul ne poartă în apropierea unei conducte şi a unui apeduct care probabil a fost folosit în trecut la irigarea zonei. În zonă se află o stână cu gunoaiele aferente. Ne uităm pe unde să abordăm muntele. Mie îmi face cu ochiul o muchie stâncoasă şi stabilesc, în lipsa oricărui marcaj, acest traseu de urcare.


Mergem spre acea muchie urcând uşor câteva terase. La un moment dat am de o vale adâncă formată de torenţi, un fel de canion în loes. Mergem o vreme de-a lungul său până găsim un loc convenabil de trecut.


Ajungem la muchia stâncoasă şi ne începem urcuşul. Dacă te uiţi numai pe jos ai zice că te afli pe undeva prin Retezat şi nu într-un loc unde altitudinea nu ajunge nici măcar la 300 de metri. E greu să îţi închipui de unde a apărut atâta piatră taman în mijlocul câmpiei.


Ajungem în aşa-zisa creastă principală. Se deschide peisajul spre est unde domină piramida Muntelui Consul, pe care aveam să îl urcăm tot în această zi. În continuare avem de urcat lent încă vreo două dealuri. De sus lumea pare altfel, se vede Lacul Babadag, se vede sectorul Lagunar Razelm – Sinoe, se vede pe un promontoriu Cetatea Enisala, se vede pista aeroportului Mihail Kogălniceanu( jud. Tulcea ) şi bineînţeles satul Lăstuni.

Prin câmpie trece un tren lung alcătuit din cisterne. După o binemeritată pauză de bancuri, unde Nea Vasile a fost vioara întâi, ne pornim spre cel mai înalt punct al acestui masiv, care are o înălţime ameţitoare de 278 de metri. Ultima parte a traseului este stâncoasă şi destul de ascuţită.

 

Pe vârf se afla o bornă geodezică din beton. Eu găsesc o stâncă în care poţi stai că pe scaun cu spătar. Singura nemulţumire e legată de faptul că nu are şi support pentru piciorul stâng.


Continuăm pe creasta în uşoară coborâre până la următorul vârf. Pe faţa estică a fost cândva cariera de piatră. Bine că planurile pietrarilor nu s-au dezvoltat fiindcă astfel ar fi fost mutilată sau ar fi dispărut şi această minune a Dobrogei, Deniztepe.


Coborârea o facem lent, aşa mai de-a costa. În ciuda altitudinii mici versanţii au porţiuni foarte înclinate aşa cum este şi cea pe care coborâm. În câmpie zărim alte două stâni ai căror câini ne simt şi ne latră insistent de la distanţă fără a se apropia.

Ajungem în sfârşit şi la baza dealului şi închidem circuitul după 3 ore şi jumătate la marginea satului Lăstuni. În episodul următor vom vorbi despre un alt munte interesant al Dobrogei: Muntele Consul.

 

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • gheorghe muresan

    15 iun 2012 05:30:47

    Noi ii spunem Dealu Mare si este un excelent loc de zbor cu parapanta, In dupamiezile de vara, bate un vant constant, laminar si poti decola de la baza aproape jos de tot...iar vantul face restul siin cateva minute ramai aninat deasupra dealului la 50-100m si patrulezi la panta pana faci bube dulci....

  • Toma Radu

    07 oct 2013 11:29:35

    Deniz-Tepe (scris uneori si "Denistepe") este, intr-adevar, unul din monumentele geologice si geomorfologice ale Dobrogei de Nord. Din punct de vedere geologic, este un sinclinal suspendat de varsta jurasica, fiind alcatuit mai ales din roci sedimentare (gresii). Morfologic, este un Inselberg tipic, inconjurat de pedimentul Depresiunii Nalbant (Cataloi-Kogalniceanu). Varfurile celor doua flancuri principale (de sud si de nord) prezinta fie creste stancoase (cu pietroaie de mari dimensiuni), fie pietre mai mici, ascutite, dezagregate (semanand cu cele din etajele montane periglaciare, desi aici nu poate fi vorba de asa ceva). Denumirea de "Dealul Marii" (si nu "Dealul Mare", cum e scris pe unele harti) provine de la faptul ca acum 10000 ani, cand ghetarii din Carpati s-au topit, a avut loc o transgresiune marina (numita flandriana sau dobrogeana), astfel ca apele marii au invadat depresiunea din jurul dealului, acesta ramanand ca o insula. Ulterior, cand apele s-au retras (in regresiunea fanagoriana sau histriana), dealul a intrat in faza modelarii subaeriene, in conditiile unui climat temperat-continental semiarid, cum este si azi. Deniz-Tepe este unul din cele mai aride dealuri ale Dobrogei (si chiar ale intregii tari), la aceasta contribuind si omul, prin despaduriri si exploatarile in cariera (in prezent abandonate). Tocmai prin aspectul sau "dezolant", Dealul Marii constituie un prilej de intense admirari...

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024