Urcăm din greu câteva serpentine şi ajungem şi lângă cetate. Contrar aşteptărilor cetatea e părăsită şi nu e valorificată deloc turistic. Practic suntem singuri printre rămăşiţele fortului. Trecem pe un pod improvizat dintr-o placă de beton şi o plasă de sârmă.


Interiorul e specific balcanic. Culori de tot felul cu mirosuri de tot felul. Înţelegeţi ce vreau să zic..


Mergem pe cotloane şi găsim la un moment dat posibilitatea de a urca pe nişte scări şi de a ieşi deasupra fortului. De aici se vede splendid golful Kotor. În port a acostat un mare vas de croazieră. E imens.

Gorazda este un exemplu de arhitectură militară austro-ungară. Datează din 1886. Este înconjurată de un sanț uscat, adânc de 5 metri.


 
Ne oprim la un moment dat şi facem un circuit pe jos. Nu este marcaj turistic însă prindem o creastă generoasă mai ales ca peisaj oferit. Mergem pe această crestă urcând uşor pe lapiezuri. E vizibilitate excelentă: se vede vechea capitala muntenegreană Cetinje, marea dar şi Lacul Skadar. În jur peste tot sunt calcare albe de lângă care cresc brăduţi. Plimbarea nu a fost lungă a durat cam 30-45 de minute. A fost o zi extrem de călduroasă iar găsirea unui petec de umbră era de fiecare dată o binecuvântare.

Urcăm iarăşi în maşină, dăm drumul la aer condiţionat şi continuăm drumul. Găsim o parcare, iar după parcare e pusă o barieră. De aici continuăm pe jos pe drumul de asfalt. Deşi e cald de te topeşti, mai sus, într-o curbă, găsim un maldăr de zăpadă.


Puţin mai sus e şi finalul drumului care se sfârşeşte lîngă un restaurant. De aici încolo ar trebui să urcăm pe nişte scări şi să traversăm un tunel. Se fac însă lucrări şi traseul e astfel un pic deviat.


Principala atractie a Parcului Lovcen o reprezinta Mausoleul lui Petar al II-lea Petrovic Njegos, mare domnitor si poet muntenegrean. A trait 38 de ani, între 1813-1851. Musoleul a fost ridicat după concepția unui sculptor croat, Ivan Mestrovic, pe locul unde Petar Njegos a construit o mică mănăstire în 1845 şi unde şi-a manifestat dorinţa de a fi îngropat. Capela a fost reabilitată iar mausoleul a fost construit în 1974. Este ridicat pe vârful Lake la 1660 metri altitudine.


Se plăteşte taxa de intrare, 3 euro de persoană. La intrare ne întâmpină două statui din granit negru ce înfăţişează două femei. În spatele lor se afla şi intrarea într-o mică încăpere unde este şi statuia lui Petar Njegos stând pe un scaun, cu o carte deschisă în mână.


Omul e gânditor, iar deaupra capului are un vultur.


Continuând pe undeva pe lateral găsim o scară ce ne coboară la un nivel inferior. Intrăm în cripta unde se găsesc rămăşiţele poetului. Monumentul este realizat din marmură albă adusă din Golful Kotor. În criptă toate vorbele au un ecou interesant. Ne jucăm rostind cuvinte care îl invocă pe Cneazul Miloș, un celebru brand de apă minerală din Serbia şi Muntenegru.

Am revenit la suprafaţă şi am continuat drumul prin spatele mausoleului. Acolo este amenajată o alee ce se sfârşeşte într-un loc amenajat de belvedere.


Zăbovim privind în toate cele patru zări şi făcând poze cu munţii, cu marea cu golful Kotor. De aici se vede excelent vârful Stirovnik, cel mai înalt vârf din Lovcen.


Coborâm la maşina pe o altă parte, pe un traseu marcat ce ne duce printre nişte conifere mici. Sfârşim aici excursia noastră în Parcul Naţional Lovcen. Deşi am parcurs doar câteva zeci de kilometri cu maşina, frumuseţea lucurilor ne-au răpit aproape o zi întreagă.

Cu bine, ne revedem în golful Kotor.