Estonia: Tallinn, o capitală cu iz nordic
Data publicării: 22 oct 2015
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Şi a venit rândul să facem cunoştinţă cu Estonia. De cum am intrat în această ţară am remarcat calitatea deosebită a drumurilor şi calmul şoferilor. Deşi toată lumea o băga în oala Ţărilor Baltice, Estonia este mai degrabă o ţară nordică, iar estonienii un popor nordic.
În sprijinul acestor afirmaţii vin limba care este înrudită cu finlandeză şi felul de a fi al populaţiei estone, care se aseamănă bine cu stilul scandinav. Există chiar şi o propunere de a schimba drapelul estonian tricolor actual cu unul de tip nordic, cu cruce.
Estonia are o populaţie de 1 300 000 de locuitori. Populaţia estonă este cam 69%. Un alt procent important îl reprezintă ruşii, un sfert din populaţie.
De la intrarea în ţară şi până în zona oraşului Paarnu drumul este aproape pustiu. Am mers pe o şosea care urma ţărmul Mării Baltice. În Estonia nu există autostrăzi ci doar ceva şosele unde viteza maximă e de 100km/h. Arareori vezi câte o depăşire şi am observat faptul că şoferii nu riscă depăşiri chiar şi când nu vine nimic de pe contrasens. E adevărat însă că ţara e înţesată de radare.
Ajungem seara în capitala Tallinn pe o vreme nu chiar prietenoasă. Ne cazăm la un hostel foarte bine poziţionat: se numeşte Fat Margaret şi se afla în afara cetăţii dar şi foarte aproape de port. Cei ce se cazează aici primesc şi parcare gratuită pentru 5 euro pe zi, un adevărat chilipir faţă de preţurile parcărilor publice.
Nu facem mare lucru, doar ne interesăm de cum am putea ajunge la Helsinki. Posibilităţi sunt şi încă foarte ieftine. Cu 14 euro dus-întors poţi face o astfel de călătorie. Aşa ceva nu trebuie ratat. Şi cum nu venisem în Estonia cu gândul de a traversa în Finlanda ne apucăm să ne documentăm despre ce am putea vedea acolo.
Ziua următoare o începem cu o vreme închisă şi câţiva stropi de ploaie. Primul obiectiv vizitat este grădina zoologică. Am ţinut neapărat să mergem acolo pentru a vedea animale specifice nordului Europei şi Asiei.
Nu am fost deloc dezamăgiţi, am petrecut vreo 4 ore agreabile în interiorul imensului parc zoologic. M-au impresionat în special bufniţele şi vulturii. Niciodată nu am văzut atâtea specii adunate în acelaşi loc. Mai jos vă las să vă bucuraţi de animalele de la Zoo Tallinn.
Din când în când cerul este brăzdat de un avion de vânătoare care face mare zgomot. E unul din semnele unui nou Război Rece.
Am mers apoi într-un loc tare frumos în care ne-am simţit foarte bine: parcul din jurul Palatului Kadriorg.
Parcul arata magnific: e plin de fântâni arteziene, iar un iaz îl înconjoară. În mijlocul parcului se găseşte palatul Kadriorg, astăzi gazda unui muzeu de artă. Grădina interioară e modelată cu plante şi flori ceea ce ne aminteşte de Palatul Rundale din Letonia însă la o dimensiune mai redusă.
A doua parte a zilei am rezervat-o pentru a vizita centrul vechi al oraşului Tallinn numit Vanalinn şi inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Este împânzit de străzi pietruite şi alei înguste care te conduc spre cele mai fermecătoare grădini. Oraşul Vechi este separat de restul oraşului de vechi ziduri de apărare, fiind unul dintre cele mai pure oraşe vechi medievale din nordul Europei. De altfel, foarte puţine oraşe din Europa surprind aura Evului Mediu atât de încântător precum o face această capitală.
Intrarea în Vanalinn am făcut-o prin poarta Margareta pe strada Pikk. Chiar lângă ea se găseşte un turn mare numit Fat Margaret, în traducere Grăsana Margareta. Turnul are un diametru de 25m şi o grosime a zidurilor de 5m. şi a fost o parte a sistemului de apărare al Tallinnului. Oraşul vechi are un farmec aparte. În zona aceasta e foarte liniştit şi puţin populat.
Peste câteva zeci de metri dăm de o biserică masivă cu un turn foarte înalt. Numele ei aste Sf. Olah. Ea a fost o vreme, în jurul anului 1500, cea mai înaltă clădire din lume, turnul ei având 159m înălţime. Din păcate este închisă. Actualul turn măsoară doar 124m. În secolul XX sovieticii au folosit clopotniţa pe post de turn-radio.
Revenim pe strada Pikk şi trecem pe lângă fostul Cartier General al KGB. Clădirea se remarcă prin faptul că are ferestrele pivniţei complet zidite cu cărămidă. Pe frontispiciul ei scrie aşa: Această clădire a găzduit cartierul general al organului de oprimare aparţinând puterii sovietice de ocupaţie. Aici a început drumul suferinţei pentru mii de estonieni.
Puţin mai jos, tot pe strada Pikk se găsesc Cele Trei Surori, un ansamblu de trei case rezidenţiale datând din secolul XV.
Revenim în strada pe care intrasem şi ţinem mereu înainte pe drumul pietruit. Locurile încep să se animeze, întâlnim magazine şi terase. Poposim în mica şi pitoreasca piaţa Suurgildi. O luăm în jos coborând ceva mai abrupt şi ne oprim la o grandioasă biserică rusească numită Sf. Nicolae. Aceasta a fost distrusă de sovietici intimpul celui de-al doilea Război Mondial însă a fost reclădită din 1956 şi până în 1984.
În apropiere se găseşte şi o veche Mănăstire Dominicană cunoscută sub numele de Sf. Ecaterina, fondată în 1246. La sud de mănăstire se găseşte în pasaj îngust, ce poartă tot numele Sf. Ecaterina. Acesta leagă două străzi importante din oraşul vechi, Vene si Muurivahe. Pe o parte a pasajului sunt expuse câteva pietre funerare ce au fost scoase din mănăstirea Sf. Ecaterina în timpul unor lucrări de renovare.
Pe un drum ocolit dar la fel de fermecător ajungem în principala piaţă a oraşului, numită Raekoja sau Piaţa Primăriei.
Am uitat să vă spun că oraşul vechi Tallinn este împărţit în două: Oraşul de Jos -All-Lin şi Oraşul de sus - Toompea. Pe măsură ce s-au dezvoltat, atât Oraşul de Sus cât şi Oraşul de Jos, au căpătat o personalitate diferită: puterile feudale şi ecleziastice locuiau sus, în vreme ce negustorii şi breslaşii, locuiau jos. Abia în secolul al XIX-lea s-au produs schimbări, ambele părţi ale Tallinnului fiind reunite într-un tot armonios.
Aici se poate observa cel mai bine rigoarea şi estetică tipică statelor germanice, căci, timp de câteva secole, oraşul s-a aflat sub stăpânirea nobilimii germane. Influenţele germane şi scandinave s-au răsfrânt în primul rând asupra arhitecturii caselor îngrijit construite, reamintind de primii lor proprietari.
Timp de şapte secole, inima culturală şi socială a Oraşului de Jos a fost această Piaţă a Primăriei. Chiar şi acum piaţa serveşte ca loc de adunare mai ales pentru turiştii. Vara piaţa este plină de terase, iar în timpul iernii, ca în fiecare capitală europeană, este amenajat un târg de Crăciun.
Ce mi s-a părut insolit este faptul că, în nopţile mai răcoroase de vară, terasele sunt încălzite cu un soi de radiatoare, iar clienţii primesc şi pături groase din lână.
Piaţa este înconjurată de căsuţe tare simpatice vopsite în culori pastelate la parterul cărora se află de obicei restaurante, cafenele şi baruri irlandeze.
Documentele istorice atestă existenţa unei alte primării care s-ar fi aflat în acelaşi loc la începutul anului 1322, însă actuala structură în stil gotic târziu a fost terminată în 1404.
Turnul mi s-a părut a fi extrem de elegant. În vârful său se afla Bătrânul Thomas – o giruetă în formă de soldat care veghează asupra oraşului încă din 1530, devenind un simbol al oraşului. Turnul primăriei este deschis pentru vizitare contra cost însă există şi alte locuri de unde se poate vedea panorama oraşului gratis.
Vis-a-vis de Primărie se află Farmacia Primăriei, una dintre cele mai vechi farmacii încă în funcţiune din Europa. A fost menţionată în documente prima dată în 1422. Din 1580 până în 1911, a fost condusă de 10 generaţii ale aceleaşi familii.
La mică distanţă de piaţă, trecând prin pasajul Saiakang ajungem la Biserica Sf. Spirit. În sec. XIII, aici există şi un azil care îngrijea oamenii bătrâni, săraci şi bolnavi ai oraşului. Clădirea a fost terminată în anii 1360, însă turla a fost înlocuită de multe ori după incendii devastatoare, ultimul având loc în 2002.
Trecerea spre Toompea din Oraşul de Jos este facilitată de două străzi pitoreşti: Pikk jalg ( Piciorul lung ) şi Luhike jalg ( Piciorul scurt ). Aceste nume ciudate au dat îi fac pe unii să spună că oraşul Tallinn e şchiop.
Noi fiind mai bine antrenaţi am ales urcarea pe Piciorul Scurt şi coborârea pe Piciorul Lung. Începem a urca pe nişte trepte apoi trecem pe un pasaj aflat sub un turn şi dăm în strada Picior Lung. În câteva minute ajungem în Lossi Plats( Piaţa Castelului ) unde avem o privelişte de excepţie.
În faţa noastră se afla superbă catedrala rusească Alexandr Nevski cu domuri în formă de bulb de ceapă. Eu o consider cea mai frumoasă clădire din Tallinn.
Prinţul Alexandr Nevski a fost un lider militar rus ce a rămas în istoria prin victoria asupra cruciaţilor germani ce îşi aveau bazele în statele baltice. Lupta s-a numit Bătălia de pe Gheaţă şi a avut loc în 1242 pe Lacul Peipsi. Povestea a fost ecranizată în 1938 de regizorul Serghei Eisenstein.
Catedrala a fost construită între 1894 şi 1900, structura impresionantă este şi acum cel mai important lăcaş de cult pentru credincioşii ortodocşi ruşi din Tallinn. În timpul construcţiei catedralei, circula un zvon potrivit căruia constructorii care au lucrat la fundaţie ar fi dat peste o uşă din fier pe care scria: "Blestemat fie cel ce-mi va tulbura liniştea".
Povestea a fost interpretată de localnici ca un semn că vechiul mormânt al lui Kalev, rege al mitologiei estone, fusese descoperit. Se spune că unii dintre muncitori au vrut să abandoneze lucrarea după această întâmplare însă au fost repede disciplinaţi.
Imediat după construcţie s-au constatat o serie de deficienţe ale structurii care a fost în pericol de prăbuşire. În timp ce ruşii acuzau proasta execuţie, estonienii credeau că totul se datorează blestemului regelui Kalev.
Interiorul catedralei este o bijuterie cu aur, moaşte şi picturi impresionante. Din păcate nu este permis fotografiatul. Şi nu spun mai multe despre asta, când ajungeţi la Tallinn e neapărat de văzut.
În apropiere de catedrală se află castelul Toompea, cetatea de scaun istorică din Estonia şi clădirea aşa-numitului Riigikogu, Parlamentul Estoniei. Castelul datează din 1229, când Cavalerii Sabiei au construit o fortăreaţă pătrată, înconjurată de un zid din piatră circular. În sec. XIV, aceasta a fost reconstruită ca o fortăreaţă gen mănăstire, având o curte interioară cu ziduri înalte de 20 m şi turnuri în cele patru colţuri, dintre care trei încă mai stau în picioare. Clădirea Parlamentului cu cele trei etaje din curte a fost construită în 1922, pe fundaţia unei mănăstiri.
Ieşim din cetate şi coborâm pe o stradă de-a lungul zidurilor cetăţii admirând Turnul Hermann. Ne pimbam printr-un parc având în vedere să nu ne depărtăm prea tare şi să prindem scările ce urca spre una din platformele de pe care se poate vedea oraşul de la înălţime.
Pentru aceasta e nevoie să mergem chiar pe o potecă de pământ. După asta ne aşteaptă o urcare destul de consistenta pe trepte de piatră. Puţini sunt cei care o fac în sensul ăsta. Ajungem la un superb loc de belvedere care aveam să aflăm că nu e singurul. De sus oraşul vechi parcă e şi mai frumos. Se vede portul care pare păzit de o navă de război.
Revenim aşadar în Oraşul de Sus şi ne plimbăm pe străduţele mici şi înguste. Întâmplarea ne duce încă într-un loc de belvedere. Aici întâlnim un domn din România, singurul român văzut în periplul nostru baltic.
Drumul ne aduce lângă Catedrala Sf. Maria( sau Dome ) o biserică masivă şi impunătoare. Cu toate astea e departe de frumuseţea catedralei Alexandr Nevski. În preajma ei mai găsim încă un loc de belvedere dar şi de adăpost căci suntem binecuvântaţi cu o scurtă repriză de ploaie.
Coborâm din Toompea pe Piciorul Lung, o stradă pietruită, abruptă despre care să se spune că este cea mai veche din Tallinn. Piciorul Lung se termină în partea inferioară cu un turn-poartă numit, cum altfel, Turnul Piciorului Lung.
Revenim aşadar în Oraşul de Jos şi ne plimbăm iar pe străduţele strâmte. Ne atrag atenţia o biserică unde astăzi se afla Muzeul Niguliste, Piaţa 20 August şi Teatrul Vene.
Revenim pe un alt drum în Piaţa Primăriei unde ne oprim pentru a savura-o pentru ultima dată. Din păcate nu prea poţi sta în linişte pe o bancă fiindcă mai tot timpul eşti îmbiat de cineva să intri la o terasă ori un restaurant.
După treaba asta ieşim iarăşi în exteriorul cetăţii pe lângă strada Kooli pentru a privi pe viu una din imaginile-emblemă din Tallinn: turnurile Nunna, Saună şi Kuldjak. În exterior se găseşte parcul Tornide unde este amenajată o alee amuzantă cu tot felul de figuri.
A fost ultimul obiectiv pe care l-am văzut în Tallinn. Am revenit în interiorul zidurilor şi am urmat conturul lor până la Poarta Margareta unde am închis circuitul.
Mâine e o zi pe care o așteptăm cu nerăbdare: vom călători cu vaporul mare la Helsinki. Dar despre asta cu alt prilej.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole