Republica Moldova, Episodul 1: Căpriana, Cricova, Chișinău
Data publicării: 11 apr 2017
A venit vreamea să trecem şi noi Prutul. După ce am studiat câteva dintre cele mai interesante locuri de văzut în Republica Moldova, am făcut planul de bătaie. Prima după-amiază era destinată deplasării până undeva aproape de graniţă. Am ales să dormim la Motelul Privighetoarea, undeva lângă Bârlad, loc fain şi confortabil, cu mâncare bună. Foarte potrivit pentru ceea ce doream noi.
A doua zi am luat-o la drum dis de dimineaţă şi ne-am oprit în Vama Albița. Ni s-au controlat rapid paşapoartele, cărţile de identitate şi am trecut podul peste Prut. Râul ăsta e mult mai mic decât îmi imaginam eu. Am ajuns şi în punctul de vama Leușeni din Republica Moldova. Nu am aşteptat chiar foarte mult, lucrurile au decurs în mod normal. Aşadar a venit timpul să ne ocupăm de detaliile birocratice.
Am schimbat ceva bani în vamă. Studiind bancnotele primite am constatat că pe toate se găseşte portretul Dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt( aceasta este formularea locală consacrată; în România, în cuvântul Dreptcredincios este înlocuit cu Binecredicios ). Am plătit şi taxa de drum, vinieta costă 21 de lei româneşti pentru o săptămână.
Apoi am plecat la drum oprindu-ne la o benzinărie să alimentăm. Combustibilul este mult mai ieftin în Republica Moldova, în jur de 3,4 - 3,5 lei româneşti. Aşadar e rost de făcut plinul.
Revenim pe şosea, drumul M1, care leagă Vama Leușeni de Chişinău. Puţin mai încolo vedem din goana maşinii un monument sovietic adevărat, cu seceră, ciocan, stea şi tanc un picuţ mai sus.
Drumul naţional este în stare bună, are o bandă pe sens însă ce m-a impresionat cu adevărat este faptul că până la Chişinău nu traversează absolut nici o localitate. Treabă făcută cu cap. Noi în România încă nu am reuşit nici măcar atâta lucru.
Prima oprire o facem la Mănăstirea Căpriana una dintre cele mai reprezentative pentru Republica Moldova. La poartă este amenajată o parcare mare, civilizată şi un lac. Înăuntru există mai multe construcţii, cele care îţi iau ochii sunt evident cele două biserici.
Biserică veche are ogive ce mă duc cu gândul la stilul gotic. Din păcate nu se poate vizita. Aceasta se numeşte Biserica Voievodală Adormirea Maicii Domnului, cunoscută în Basarabia şi ca Biserica Dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Biserica nouă este foarte frumoasă la exterior, dar mai ales la interior. În faţa ei se desfăşoară un mare parastas, nişte doamne pun de zor sarmale de post în farfurii de plastic.
Interiorul însă este fascinant. Pictura este realizată într-un stil cum nu am mai văzut, chipurile zugrăvite ale sfinţilor sunt extrem de expresive. Din păcate nu ne este permis să facem fotografii înăuntru.
Biserica este gazda moaştelor sfântului Gavriil Bănulescu - Bodoni care a fost numit mitropolit al Moldovei începând cu 1792. Moaştele sale sunt expuse într-o raclă, sfântul este întreg şi din câte mi-am dat seama este destul de înalt dacă este să îl comparăm cu Sfânta Parascheva sau cu Grigorie Decapolitul, moaşte care se găsesc deasemenea integre în România, la Iaşi şi respectiv Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea.
Mai multe despre Mănăstirea Căpriana găsiţi într-un articol foarte bine documentat aici:
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-capriana-67831.html
Cum biserica şi vinul au făcut mereu casă bună, ne-am îndreptat apoi către Combinatul de Vinuri de la Cricova. Ca să vizitezi beciurile este nevoie să îţi faci rezervare cam cu o săptămână înainte. Preţul de vizitare nu e chiar mic, depinde însă de pachetul pe care îl alegi.
Mai multe detalii aici:
După ce ne înregistrăm la recepţie şi plătim suntem poftiţi de ghidă la un vehicul electric ce ne va plimba prin beciurile Cricovei. E bine să fiţi îmbrăcaţi corespunzător, temperatura în subteran este 12 - 14 grade celsius însă ceea ce dă într-adevăr senzaţia de frig este curentul.
Maşinuţă electrică ne poartă prin galerii înalte unde se poate intra lejer cu camionul. În subteran este o reţea cu multe străzi adesea străjuite de butoaie mari şi de rezervoare imense.
Galeriile au lungimea însumata de 100 de km din care sunt amenajaţi 60 de km. Adâncimea galeriilor variază de la 35m, la intrare şi până la 100m faţă de suprafaţă.
Beciurile de la Cricova, alături de cele de la Mileștii Mici ( altă vinărie celebra de lângă Chişinău ), sunt considerate un adevărat tezaur al Republicii Moldova.
Toate labirinturile reprezintă un adevărat oraş subteran cu străzi, intersecţii, birouri, săli. Denumirile pe care le poartă sunt mai puţin obişnuite: Cabernet, Chardonnay, Feteasca, Dionis, Sauvignon. Fiecărei străzi îi corespunde, astfel, numele vinului care se păstrează în nişele adiacente.
Prima oprire o facem la..cinematograf. Ne este prezentat un film numit Cricova - legendă vie a Moldovei care începe şi se termină cu întrebarea: Ce este vinul? Filmul prezintă câteva dintre cele mai frumoase locuri din Republica Moldova şi de asemenea se vorbeşte despre procesul de producţie a vinului şi al şampaniei.
Filmul îl găsiţi şi aici şi merită să vă rupeţi nişte minute ca să îl vedeţi:
https://www.youtube.com/watch?v=aKp6GKuhaeE
Mergem apoi în locul destinat producţiei de şampanie. Cricova este unica întreprindere din Moldova, care produce vin spumant după metoda Champenioise ce aparţine celebrului călugăr Dom Pierre Perignon, adică prin fermentare secundară în sticlă şi cu o maturare ulterioară cuvée de cel puţin 1 an.
Aici facem mai bine cunoştinţă cu ghida. Din păcate vorbeşte o limbă română destul de stricată, ne ia ceva efort să înţelegem ce spune. Din primele cuvintele ei am reţinut că regretă destrămarea Uniunii Sovietice.
Mergem în nişte săli unde de o parte şi de altă există o sumedenie de sticle ce stau cu capul în jos sub un unghi de 45 de grade. Acestea sunt marcate cu cretă şi rotiţe în fiecare zi. În aceste încăperi există şi maşină pentru îmbuteliat. Am înţeles că dacă am fi vizitat-o în timpul săptămânii am fi văzut întreg procesul de rotire a sticlelor, producere şi îmbuteliere.
Combinatul de Vinuri Cricova este o întreprindere cu un potenţial de producţie imens, decorat cu cea mai înaltă distincţie de stat -Ordinul Republicii- şi declarat prin lege Obiect al patrimoniului cultural – naţional al Republicii Moldova. Aici se maturează în fiecare an aproximativ 10 miloane de litri de vin.
Ne urcăm înapoi în trocarici destinaţia fiind de data ăsta locul în care se păstrează vinurile. În pereţi sunt săpate aşa-numitele caze în care sunt puse sticlele de vin una peste alta. Bineînţeles că există elemente care să ajute la identificarea anului produciei, a soiului folosit şi a numărului de sticle depozitate.
Beciurile de la Cricova adăpostesc o bogată colecţie de vinuri, cu exemplare rare care dau Oenotecii o valoare unică. Acesta este tezaurul preţios atât al combinatului cât şi al Republicii Moldova. Cel mai vechi este Vinul Roşu Evreiesc de Paşti produs într-un singur lot în anul 1902.
Există în subteran vinuri produse nu numai în Basarabia, ci în întreaga lume. Unele ţări din fosta Uniune Sovietică îşi ţin aici colecţiile naţionale de vin. Mari personalităţi din viaţa politică, artistică, sportivă au caze în care îşi păstrează vinul. Chiar şi preşedintele nostru de acum, Klaus Iohannis, are o cază cu sticle de vin puse la păstrare în beciurile de la Cricova. Că prin beciurile de la casele sale probabil nu mai este loc. Glumesc.
Suntem apoi invitaţi în recent renovatul Complex Subteran, care cuprinde cinci săli de degustare spaţioase şi impunătoare. Fiecare sală de degustare se distinge printr-o tematică specifică şi anume:
Sala Prezidenţială
Sala Europeană
Casa Mare
Fundul Mării
Sala cu Şemineu
Acestea servesc drept loc de desfăşurare a diverselor degustări de talie naţională şi internaţională, precum şi a întrunirilor la cel mai înalt nivel. Cu alte cuvinte cam fiecare lider politic ce vizitează Republica Moldova e mai întâi luat şi băgat la beciul de la Cricova.
Sălile sunt impresionante, total diferite ca stil. Dar ceea ce au în comun este bunul gust cu care au fost decorate.
Cramele de la Cricova sunt cel mai vizitat obiectiv turistic din Moldova, de-a lungul timpului numeroşi preşedinţi, muzicieni, sportivi au intrat în beciuri şi au savurat mai multe pahare cu vin. La loc de cinste se găseşte o fotografie cu autograf a lui Yuri Gagarin, primul om în spaţiu.
Bineînţeles că nu putea lipsi din subteran şi un magazin de unde să îţi poţi cumpăra vin, şampanie ori alte suveniruri. Preţul este în general ceva mai bun decât la supermarket. Există de asemenea un magazin şi afară, cu aceleaşi preţuri.
Mai multe despre Drumul Vinului din Basarabia găsiţi aici:
http://travelblog.md/pentru-un-weekend-in-moldova-alege-drumul-vinului/
A doua parte a zilei am dedicat-o vizitei în Chişinău. Am stat la Ezio Palace Hotel pe care l-am găsit pe booking.com. Dar pe care NU vi-l recomand.
Chişinăul este un oraş mare, cu o populaţie de aproape 700 000 de locuitori. Cu toate acestea se circulă destul de fluent. Dar şi haotic. Semafoarele sunt uneori opţionale, am observat de câteva ori cetăţeni trecând pe roşu fără nici o remuşcare.
Centrul oraşului este considerat a fi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, locul în care se găsesc cele mai importante edificii ale oraşului: Statuia Dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, Casa Guvernului, Arcul de Triumf, Catedrala Mitropolitană Naşterea Domnului, Parcul Ştefan cel Mare.
Nu departe, fata în faţă se găsesc Preşedenţia şi Parlamentul Republicii Moldova. Aşadar dacă vreodată îi va mai veni cuiva ideea de a da cu bombardeaua, nu va avea prea mult de lucru.
Mergem mai întâi în Arcul de Triumf. Acesta are încorporat un ceas, care, deşi merge bine nu anunţă ora exactă prin semnal sonor. Monumentul nu e din cale-afară de arătos însă este unul dintre simbolurile oraşului. Este plasat chiar lângă cea mai aglomerată arteră din oraş, Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Aşadar nu poţi să îi dai roata că rişti să te calce maşina.
Arcul de Triumf din Chișinău (numit un timp Porțile Sfinte, iar sub regimul sovietic — Arcul Victoriei și Arcul Biruinței) a fost construit în anii 1840–1841, pentru a comemora victoria armatelor rusești asupra turcilor în războiul ruso-turc din 1828–1829. În interiorul arcului se află un clopot gigant cu greutatea de 6,4 tone, care a fost turnat din metalul tunurilor turcești capturate în război.
Arcul are în plan formă de pătrat și dispune de două niveluri. Înălțimea monumentului este de 13 m.
Primele ceasuri pe arcada au apărut în anul 1842. Ele au fost aduse de la Odesa, iar șapte ani mai târziu, un vânt puternic a smuls cadranul, dar mecanismul a funcționat până în anul 1881, și a trebuit să fie înlocuit. Noul mecanism a fost achiziționat în Austria şi a lucrat fără reparații până la începutul războiului, când a fost lovit de bombardamentele din anul 1941.
În 1945, pe pereții Arcului au fost instalate plăcuțe cu numele luptătorilor armatei sovietice și a cetățenilor Republicii Moldova, care au luptat pe teritoriul Basarabiei în cel de-al Doilea Război Mondial și au primit distincția de "Erou al Uniunii Sovietice". Plăcuțele au fost îndepărtate în 1991, după obținerea independenței.
Ne îndreptam apoi în parc spre Clopotniţa Catedralei Mitriopolitane. Aceasta se prezintă ca un turn care este separat de biserică, asemănător cu cel de la Alba Iulia.
Inițiativa înălțării Catedralei îi aparține mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, de care vă povesteam mai sus (1812–1821), locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al Chișinăului din 1817.
Ce ne spune wikipedia:
Construcția s-a realizat pe timpul succesorului său, între anii 1832–1836 de către arhiepiscopul Dumitru Sulima. Este construită din piatră și cărămidă, cu trei altare: central – Nașterea Domnului, laterale (închinate iniţial ): cel sudic – Sf. Alexandru Nevski, cel nordic – Sf. Nicolai Mirlikysky.
Astăzi cele două altare laterale sunt închinate Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare şi Sfânt și respectiv Adormirii Maicii Domnului. Catedrala a suferit în timpul celui de al Doilea Război mondial, turla și cupola, interioarele fiind reconstruite cu abateri de la formele inițiale.
Clopotnița a fost construită concomitent cu catedrala, fiind amplasată la 40 m distanță de ea. Are patru niveluri. La primul nivel se afla o capelă. O eroare de proiectare a rămas celebra în istoria acestei catedrale.
Pentru cel mai mare clopot, ferestrele camerei clopotelor s-au dovedit a fi prea mici. Pentru a găzdui clopotul mare s-a luat decizia de a fi construită o clopotniță specială, în care a fost comasată funcția de clopotniță cu cea a porții de intrare. Clopotnița-poartă se aseamănă cu forma Arcului de triumf, în sensul că se poate trece prin ea în patru direcții, aşadar are patru fațade identice cu patru piloni. Partea superioară este un circulară. Aici se găseşte camera clopotelor, unde atârnă clopotul cel mare şi greu.
Seară am petrecut-o la un restaurant unde am încercat diverse preparate mai mult sau mai puţin tradiţionale. Indiferent de ceea ce am comandat, cu toţii am fost impresionaţi de gustul şi calitatea mâncării. La intrarea în restaurant trona un afiş de tipul Interzis să. Treaba cu purtatul armelor totuşi îţi dă de gândit.
La final ne-am adunat cu toţii la statuia Dreptcredinciosului Voievod Ştefan Cel Mare şi Sfânt din Piaţa Marii Adunări Naţionale, monument realizat în perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală și amplasat în parcul omonim.
Istoria sa este foarte interesantă şi comiăa pe alocuri. Monumentul a fost turnat la București în anul 1927 din bronzul provenit de la 6 tunuri mari capturate de la otomani în timpul Războiului de Independenţă din anii 1877-1878. Monumentul fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la a 10-a aniversare a unirii Basarabiei cu România, şi montat pe un soclu din piatră. Atunci avea, în total, 11 metri înălțime. Din care 6 metri era soclul iar 5 statuia.
După ultimatumul sovietic din 1940 statuia a fost transportată la Vaslui, unde a fost instalată lângă biserica Sfântul Ioan, ctitorită chiar de Binecredinciosul Voievod. În august 1942, statuia a fost reinstalată la Chișinău, în fața Arcului de Triumf. În 1944 statuia a fost demontata din nou, fiind transportată la Craiova.
În anul 1945 sculptorița Claudia Cobizeva, o elevă a sculptorului Alexandru Plămădeală, pe atunci traducătoare la Comisia aliată (adică sovietică) de control, a văzut întâmplător statuia lui Ștefan într-un parc din Craiova și a semnalat aceasta autorităților sovietice. Statuia s-a reîntors astfel la Chișinău, ca bun cultural scos din URSS.
În anul 1971 a fost luată decizia de restaurare și instalare a unui postament nou, care ar corespunde ideii autorului. În anul 1972, conducerea țării și-a propus să scape de monumentul incomod, vrând să scoată statuia din oraș, dar după protestele locuitorilor, a fost lăsat în Grădina Publică, însă a fost mutat cu 18 metri în adâncul parcului și a fost amplasat pe un postament sărac din ciment.
Monumentul lui Ștefan cel Mare a fost restaurat în anul 1990 de către Combinatul de Restaurare al Ministerului Culturii din Moldova. După cum observaţi în această ţară există cel puţin câte un combinat dedicat pentru orice fel de activitate. Apoi stauia a fost reamplasata în locul în care se găseşte şi astăzi.
Ne-am retras apoi la hotel pentru că avea să ne aştepte o zi lungă. Dar despre asta vă povestesc în episodul viitor.
Continuarea poveștii aici:
http://bogdanbalaban.ro/544.html
http://bogdanbalaban.ro/545.html
http://bogdanbalaban.ro/547.html
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole