Munții Godeanu: Vîrful Gugu

Data publicării: 12 dec 2019

În Munţii Godeanu mai fusesem doar o singura data, in 2010. Atunci am plecat din Valea Cernei și în final am atins Virful Godeanu. De data asta planul a fost mai ambițios: să urcăm pe Vf. Gugu, cel mai înalt din acest masiv. Dan venise cu ideea de câteva luni însă când să mergem planetele nu s-au mai aliniat și el nu a mai putut veni. Aşadar am plecat în trupă de trei cu Alina si Neluțu.

Am mers cu maşina până la Sarmisegetusa, lângă Haţeg unde am găsit un loc de cazare fain la Pensiunea Zamolxe. Aici am stat într-o căsuţă de lemn fain aranjată. Ca sa ajungi la căsuţa vecină trebuia sa treci un pod de lemn.

Dimineaţa a fost promiţătoare, vreme senină dar evident cam frig ca doar era trecut de jumătatea lui octombrie.

Ne punem în mişcare și mergem spre Lacul Gura Apelor. Chiar pe baraj întâlnim si primul indicator spre Vf. Gugu. Nu arata prea optimist: 5 ore pe cruce roşie. Ţinem conturul lacului, plătim taxa de acces in Parcul Naţional Retezat.

Si ca veni vorba, niciodată nu am văzut atâta volum de apa la Gura Apelor. Se pare ca cei ce au grija de lac sunt strângători anul asta. Ca sa zic aşa.

Ajungem in coada lacului și părăsim spre dreapta drumul care merge la Poiana Pelegii. Practic ţinem în continuare conturul lacului. Drumul este în stare decentă însa se vede clar ca este foarte putin folosit. Într-un loc a fost afectat de o alunecare de teren. A fost reparat, însă este foarte îngust, încape doar o maşină pe porţiunea asta.

Ne atrage atenţia mai încolo o cascada, un fir îngust de apă ce îşi face loc printre două stânci. Mergem și mai departe și întâlnim o maşină de Cluj oprită într-o mică poieniţă. După înca 50 de metri vedem și de ce autoturismul ăla a rămas acolo.

Drumul se oprește brusc la întilnirea cu valea Lapușnicul Mic. Acolo a existat demult un pod care probabil ca fost luat de vreo viitura. Acum au ramas niste tuburi de ciment. Trecerea cu masina prin vad cred că este imposibilă chiar și cu o mașină de teren. Și încă o informație: de la coada lacului și pînă în acest loc sunt aproximativ 5km.

Aducem si noi masina lînga cea întilnită mai devreme. Intrăm în traseu destul de tîrziu, la ora 10:30.

In ultimii ani în Muntii Godeanu au avut loc niste lucrări care să îmbunătățească accesul. A fost construit un refugiu la limita de sus a pădurii, a fost facut marcaj pînă pe Vf. Gugu.

La traversarea Lapusnicului Mic apare prima dilemă. Pe malul celălalt, pe un zid de beton sunt două indicatoare:


Primul ne spune că ajungem la refugiul Gugu în două ore maxim două ore și jumatate. Dar se va merge pe un marcaj nestandard, punct roz.

Al doilea este marcajul oficial cruce roșie. Nu se oferă detalii legate de timpul de parcugere. Studiem harta de pe GPS. Punctul roz merge o vreme pe vale iar apoi ne asteapta un urcus abrupt pînă la refugiu. Traseul asta pare mai scurt.

Crucea rosie mai tine conturul lacului încă vreo 2-3km după care urcă pe un picior de munte. Pare sa fie o variantă mai ușoară dar și un pic mai lungă.

Pina la urma alegem varianta cu punct roz urmînd ca în masura în care mai avem timp să coborîm pe partea cealaltă.

Trecem cu atentie peste tuburile de ciment și înaintam înspre amonte pe o potecă foarte clară. Traversam tot felul de zone cu părăiașe și noroaie. Cam dupa 20 de minute începe urcusul. Prima parte ne ia foarte tare și ne ține în priză vreo jumătate de oră. Dupa aceea urmează o bucata care iți permite să mai respiri. La iesirea din padure se urcă iarăși tare pîna la refugiu.

Construcția este nouă, este bine intretinută și oferă adăpost bun și sigur pentru cei aflati în nevoie. Poate găzdui în conditii bune cam 10 persoane. De la refugiu încolo vom ține marcajul cruce roșie.

În fața noastră mai este un grup de 3 persoane. Noi facem o pauza muuult prea luuuunga un pic mai sus de refugiu. Vremea este faina, soarele bland, vînt foarte puțin. Condiții ideale de drumeție.

De la refugiu avem iarasi o urcare sănătoasă pînă în Șaua Bran. Orientarea se face un pic mai greu. Marcajele există, dar potecă foarte clară nu, așa că uneori mai dăm rateuri. Ajungem și în șa unde este un stîlp metalic. Cercetăm puțin zona. Se vad culmi multe din Godeanu și din Munții Țarcu.

În Țarcu am fost acum multi ani de zile și am urcat doar pînă pe vîrful omonim. Acum văd de fapt ce suprafață mare au acești munți și cîte alte vîrfuri interesante ar mai fi de urcat. Poate la anul ce vine.

Vîrful Gugu, desi este cel mai înalt, se află pe o creastă secundară. Noi ne uităm cumva pe direcția crestei și îl identificăm. Sau așa credeam noi.

Din șa mergem relativ drept pînă ajungem la baza unui horn pietros. Aici începem șă urcăm cu răbdare. După zona pietroasă umblăm prin iarbă și ne vedem din ce în ce mai aproape de Vîrful Gugu. Cînd ajungem lîngă el constatăm următoarele:
1. da, ne-am apropiat de vîrf
2. Vîrful Gugu nu este cel pe care îl credeam noi. Mai avem pînă la el.

De aici încolo se merge numai pe creastă, deocamdată inierbată și ea. Începe sĂ se vada cîte puțin ți din lacul Gugu. Coborîm într-o șa iar de aici avem o urcare de toata frumusețea pîna pe vîrf. Zona asta este mai accidentată, cu creastă ascuțită, cu stînci și cu pietre. Seamană pe undeva cu Oslea din Vîlcan.

Acum ritmul de deplasare mai scade puțin că sunt multe de văzut și de admirat. Ajungem și pe vîrf unde întilnim pe cei trei pe care îi văzusem mai sus de refugiu. Sunt din Deva și cunosc zona aceasta destul de bine. Profităm de acest lucru pentru a afla trasee noi și mai ales pentru a identifica unele vîrfuri. Personal sunt curios care este Vîrful Godeanu, cel pe care am urcat in 2010.

Stăm pe vîrf ceva mai mult, facem și pauză de masă. Eu mă tot uit spre creasta Munților Țarcu unde mi-ar face mare plăcere sa revin într-o zi.

 

Facem apoi cale întoarsă pîna la refugiu. Acolo ținem o scurtă ședință tehnică legată de alegerea traseului de coborîre. Pentru că suntem la limită cu timpul, mergem la vale exact pe unde am urcat. Pe ultima parte a coborîrii mă minunez de cît de abruptă este acea porțiune.

Ajungem la mașină fix cînd s-a întunecat. Noaptea următoare am dormit-o la cabana Gura Zlata.

Traseu: Gura Lapușnicului Mic - Refugiul Gugu - Șaua Bran - Vf. Gugu și retur
Durata: 8 ore

 

 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024