Bulgaria: Cascadele Smolyan

Data publicării: 22 oct 2020

Continui poveștile din Munții Rodopi. Astăzi am să vă arăt cum a decurs excursia într-unul dintre cele mai faimoase locuri din acești munți.

De dimineață ne mobilizăm și plecăm din Pamporovo, unde eram cazați, spre orașul Smolyan. Primul obiectiv a fost să scoatem niște bani de la bancomat. Insist asupra acestui aspect fiindcă puteți fi ușor păcăliți.

Prima dată am încercat la un bancomat Raiffeisen care te taxa rapid cu 5 leva pentru orice retragere, indiferent de sumă. Așa că ne-am mutat imediat la Finbank unde am putu retrage fără comision. Apoi am plecat pe vale în sus pînă la intrarea în traseu. Acolo este amenajată o mică parcare.

De aici începem să urcăm pe un drum asfaltat însă foarte, foarte prost. Cam după 10 minute ajungem într-o mică poieniță unde mai este o parcare. După cateva sute de metri se termină și asfaltul. Începe un drum forestier foarte pietros. Niște bulgari întreprinzători te pot duce până la capătul acestui drum cu jeepul sau cu caii.

 

 

Noi alegem tot drumul pe jos. Înaintăm pînă la o intersecție. Aici este amenajat un chioșc unde poți face poze în costume tradiționale bulgărești. Am mai întâlnit mici afaceri de genul ăsta și în multe alte locuri din Bulgaria, pare să fie o activitate la modă.

Aici facem stînga și trecem pe lîngă o fostă păstrăvărie, din care nu au mai rămas decît betoanele bazinelor.

Urcăm în continuare pînă ajungem la o cabană, care este de fapt și centru de vizitare. niște băieți care vorbesc o engleză impecabilă îți descriu traseul și se asigură că nu pleci la drum neinformat. La centrul de vizitare se poate cumpăra cîte ceva de mâncat sau de băut. De asemenea au și cîteva camere unde te poți caza.







Puțin mai sus se termină drumul forestier și începe poteca și apar și primele cascade. Din loc în loc sunt amenajate băncuțe ca să te poți odihni. Mai sus apa se traversează de mai multe ori pe podețe din lemn.

Căderile de apă se înmulțesc, la fel ca și pauzele noastre. De la un moment dat începem să urcăm mai abrupt și ajungem la baza unei cascade mari. Aceasta poartă numele de Orfeu, are 68 de metri înălțime. Sau cel puțin așa zic bulgarii. De aici încolo continuăm urcarea pe scări de lemn. Unele din ele nu sunt chiar în stare bună.







Mai sus apar și lanțuri pentru un plus de sigurantă. Poteca ne duce la o altă cascadă emblematică numită Kamen Ulei. Chiar dacă nu este așa de mare, parcă este mai interesantă.

De aici încolo intrăm in pădure. Am urcat pe vale și ne vom întoarce pe o culme care oferă si trei frumoase puncte de belvedere.

Primul dintre acestea este foarte aproape de ultima cascadă. Se urcă pe niște stînci și ajungi într-un loc frumușel, ca un balcon. Se văd foarte bine valea pe unde am urcat, orașul Smolyan dar și celelalte locuri de belvedere.

Continuăm o vreme prin pădure. Traseul merge într-o coborâre lină. Undeva găsim un foisor, lîngă el câteva bănci. Un loc perfect de popas și unde facem și pauza de masă.

Pînă la următorul punct de belvedere traseul merge tot așa lin. Totuși peisajul nu se schimbă așa radical.

La ultimul punct de belvedere nici nu ne mai abatem. Ținem poteca dar aceasta coboară destul de abrupt. Ne bucurăm din plin când închidem circuitul. De aici încolo știm drumul și îl parcurgem cam pleostiti fiindcă s-a făcut foarte cald.

Chiar înainte de a ajunge la mașină mai întâlnim un grup de români care urcă. Și ei însetați și pleoștiți.

Incheiem traseul cam după 4 ore și ne indreptăm spre hotelul nostru pentru o binecuvîntată siesta. Dar ziua nu s-a terminat aici. După-amiaza am mers poate la cel mai spectaculos loc din Munții Rodopi, Chudnite Mostve sau Podurile Minunate.

Dar despre asta vă povestesc într-un articol viitor.

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024